Nume: CR

Tema 4

Plan de intervenție

1.Date despre subiect:

H.A. este elev în clasa a X-a, are vârsta de 16 ani și provine dintr-o familie normală, formată din 3
membrii. Relațiile intrafamiliale sunt normale, adolescentul fiind mai apropiat de mamă. Tatăl este
considerat o persoană mai dură prin natura meseriei sale, acesta activând într-o instituție militară,
impune mai multe norme, are un nivel de așteptări mai ridicat și cere performață din partea
copilului. Mama lui a lucrat în școala în care el învață și datorită unor probleme medicale căpătate pe
parcurs a fost nevoită să renunțe la locul de muncă.

2.Date despre problema identificată ( operaționalizat):

H.A. prezintă lipsă de interes și implicare în activitățile școlare, absenteism, lipsă de motivație
școlară, relații deficitare cu cadrele didactice. Elevul a început să lipsească în luna noiembrie 2018
când mama sa a avut o problemă mediacală și a fost spitalizată timp de 60 de zile. Se învoiește des,
găsește motive pentru a pleca de la școală înainte de terminarea programului, nu se mai implică în
activități cu entuzism deși a fost ales de colegii din liceu ca președinte al consiliului elevilor.

3.Date despre cauze:

Individuale: Nu prezintă diagnostic dat de clinician.
Relațională: relații sociale preferențiale doar cu anumite persoane.
Dependente de context: presiunea profesorilor și a parinților, dificultăți în acceptarea autorității.

4. Stabilirea obiectivelor:
- pe termen lung: Sprijin în acceptarea de sine și redescoperirea motivației pentru continuarea
studiilor.
- pe termen scurt: Explorarea emoțiilor care stau la baza anumitor comportamente; stabilirea unor
calități și a unor resurse personale care merită valorificate în procesul de învățare.

5. Alegerea unei tehnici inspirate din teoriile narative

BASMUL ( tehnicile simbolice se utilizează doar în momentul în care mecanismele de apărare
devin bariere rigide; scopul lor este de a crea un context în care pierde controlul asupra
situației).

6. Adaptarea tehnicii la specificul cazului

Construirea unui basm. Deblocarea s-a realizat prin continuarea forțată a acțiunii.

7. Modalități de evaluare a reușitei intervenției ( raportare la obiective)

Identificarea unor posibilități reale de deblocare a situației prin proiectarea acțiunii basmului la
propria experiență; după ședința de analiză a basmului elevul a înțeles motivul blocajului
motivațional și faptul că fuge de școală și are o relație tensionată cu cadrele didactice și cu
directorul școlii pentru că îi consideră autorii morali ai problemelor medicale ale mamei sale,
prin stresul și oboseala cauzate. Rezultatul este reprezentat de creșterea frecvenței la ore
conștientizarea finalătății actului educațional pentru viitorul propriu. A înțeles că este plin de
calități care îl fac un adevărat leader și îi pot construi un viitor strălucit.
CASTELUL LUI NEGRU VODĂ

A fost odată, departe, un castel dărăpănat al lui Negru Vodă.

Acolo mișunau sute de supuși, conduși de șupânesele urâte ca niște zgripțuroaice, care la rândul
lor erau supusele unei regine rea și aprigă la mânie.
Slujitorii erau mulți, iar castelul era mic, așa că fiecare cameră era îngrijită de câte 25 de oameni
supravegheați de câte o jupânesă la fiecare oră. Cei care aveau grijă de castel nu erau tocmai cu
capul pe umeri, și în loc să-și facă treaba, trăgeau chiulul și enervau în acest fel
supraveghetoarele, care mergeau și se plângeau reginei lui Negru Vodă.
În acest timp, la grajduri trâia un tânar liber ca pasărea cerului pe nume Giroc. El iubea animalele
și pentru că ăsta era singurul lucru pe care îl facea cel mai bine, avea în grijă grajdurile de cai. Cât
era ziua de lungă avea grijă de animale, le hrănea, le spăla le țesăla și când nu era nimeni prin
prajmă își lua prietenii și câlare fugeau în inima padurii și petreceau cele mai fericite clipe. Cei
mai buni prieteni ai săi erau Eliana, Lucien și Asgard, copiii vistiernicului castelului. În inima
padurii își construiseră o căsuță în coroana unui stejar bătrân, loc în care puteau să petreacă
plăcut timpul fără grija și teroarea din castel.
Giroc era fiul Arinei, menajera personală a reginei. Arina era o femeie bună și blândă care îl
crescuse mai mult singură pe Giroc, întrucât tatăl era mai mult plecat la război în campaniile de
cucerire ale aprigei regine.
Într-o zi ploioasă și întunecată, Arina face o greșeală și strică unul din colierele preferate ale
reginei în încercarea de a îl curăța. Furia dezlanțuită a reginei o năpădește pe Arina și este
aruncată în cea mai tenebroasă temniță a castelului. În acea zi Giroc era plecat cu prietenii lui la
căsuța lor din pădure. În tot acest timp ei au fost căutați de paznicii și jupânesele castelului.
Pentru că regina avea un supus devotat, pe Dorian pădurarul, acesta i-a urmărit pe tineri și știa
exact unde se ascund și cum își petrec zilele departe de forfota castelului.
Împreună cu o ceată de oameni au organizat o pândă și i-au vânat pe Giroc și pe prietenii lui și i-
au adus la judecată în fața reginei.
Pentru Giroc totul era foarte neclar. De ce era el de fapt acuzat? Pentru că nu făcuse nimic rău, el
doar plecase cu prietenii lui în pădure să ia puțin aer curat. Dar regina rea și ranchiunoasă pentru
a îi provoca și mai multă suferință Arinei, îl trimite pe Giroc să muncească la grajdurile de porci,
în mizerie și mocirlă, iar pe Arina se hotărăște s-o trimită de la castel.
Trist și abătut, fără mamă langă el, Giroc merge și își vede de munca groaznică la care fusese pus.
Își face munca absent și neimplicat, nu își iubește animalele de care are grijă, nu îi juportă pe cei
cu care lucrează și le ura din tot sufletul pe jupânesele care îi supravegheau, acum mai mult
decât oricând. (Basmul rămâne blocat)
(Continuarea forțată) Într-o zi, una din jupânese alunecă prin mocirlă și își rupe un picior. Era ca
și cum universul începea să își facă milă de Giroc și dorea să îi întindă o mână de ajutor. În locul
ei este trimisă o altă jupâneasă cu rolul de a supraveghea munca oamenilor de la grajdurile de
porci. Dar cu acestă jupâneasă era ceva special, ea nu îl privea cu ură pe Giroc, la început îi era
indiferent și mai apoi începuse să îi fie drag. O chema Ruslana și venea din alte ținuturi ceva mai
îndepărtate. Avea părul lung și argintiu și îl purta împletit într-o coroană în jurul capului. În
împletitura părului purta mereu mici flori de lavandă și frunze de portocal ce se potriveau cu
smaraldul ochilor ei. Avea vorba dulce și blândă când adresa rugăminți și te făcea să crezi că ceea
ce te roagă este cel mai important lucru de pe pământ. Uneori lui Giroc i se părea că o aude pe
mama lui în vocea Ruslanei.
De la Ruslana a început Giroc să înțeleagă că munca lui este una doar de moment și că va veni
un moment când va părăsi acest castel blestemat, că dincolo de ținuturile acestea este o lume
minunată și plină de aventuri pe care el trebuie să le trăiască și să îl facă un om mai bun.
Pentru că regina nu știa cum să se mai distreze și cum să îi mai chinuiască pe supușii săi, s-a decis
să interzică sărbătoarea Cerului, cea mai importantă zi din an pentru toți locuitorii castelului.
Giroc nu a mai suportat și în noapte a adunat cât de mulți oameni a putut și le-a vorbit. Le-a
povestit ceea ce știa de la Ruslana. Le-a povestit că ei nu merită ceea ce li se întâmplă, că dincolo
de linia orizontului există și alte experiențe, că viața lor poate fi mai bună, doar dacă ei vor face
ceva în acest sens. Hotărăsc că împreună sunt mai puternici și că o pot inzgoni pe regină și pe
jupânesele ei.
Impresionată de tăria convingerii oamenilor, Ruslana se hotărăște să se folosească de ajutorul
surorilor ei Ayna și Vera, apropiate ale reginei.Având acest ajutor nesperat, au reușit după lupte
lungi și anevoioase, să detroneze pe regina rea și să alunge și pe jupânesele rele și hâde.
Ca printr-o minune, castelul a început să-și recapete strălucirea și lumina de odinioară, guvernat
de iubire, bunăvoință, înțelegere și prietenie. Oamenii, odată supuși și biciuiți, acum muncesc cu
drag și spor.