Sunteți pe pagina 1din 17

Biserici din Moldova cu picturi exterioare aflate pe lista Patrimoniului Mondial.

1
INTRODUCERE

Nordul Moldovei este plaiul incarcat de legende si istorie, muza pentru


numerosi scriitori care i-au facut cunoscute locurile. Descris inegalabil si
autentic de catre Ion Creanga, care a zugravit si portrete memorabile de
moldoveni neaosi, acesta detine peisaje uimitoare si irepetabile. Insa a devenit
faimos si pentru numeroasele lacasuri de cult pe care le detine, unice in Europa
datorita picturilor religioase deosebite. Bogatia spirituala a acestor locuri a
dainuit de-a lungul timpului, oamenii de-aici descoperind importanta unei
legaturi armonioase cu divinitatea.
Bisericile din Bucovina îşi au frumuseţea şi măreţia lor aparte, atât prin
picturile interioare şi exterioare cât şi prin arhitectură. Se află amplasate într-o
armonie perfectă cu spaţiul care le înconjoară, cu munţii, pădurile şi apele
curgătoare.
Lacasurile de cult din nordul Moldovei isi continua si astazi menirea,
primind credinciosi si iubitori de arta veniti sa se convinga de frumusetea lor.
Gradina Raiului este diferita in imaginatia fiecaruia. Pentru locuitorii din
Bucovina, Gradina Raiului este inconjurata de paduri verzi, pajisti inverzite si
sate cu oameni ospitalieri unde s-au pastrat obiceiurile si mestesugurile
stravechi. Departati-va putin de agitatia vietii cotidiene pentru a regasi linistea
pe care v-o ofera aceste impresionante biserici.
Manastirile aveau si un important rol cultural. Aici se pastrau
manuscrise vechi, cronici sau picturi. Totodata, ele erau si importante centre
de alfabetizare, unde nestiutorii de carte invatau si limbile clasice, precum
slavona, latina sau greaca veche.

2
CAPITOLUL 1: BISERICILE DIN MOLDOVA CU PICTURI
EXTERIOARE INCLUSE IN PATRIMONIUL UNESCO

Marturii istorice ale secolelor XV-XVI, bisericile din nordul Moldovei


amintesc de vremurile domnitorului Stefan cel Mare si ale urmasului sau,
Petru Rares. In aceasta perioada, manastirile au constituit un adapost pentru
locuitori, multe dintre ele avand fortificatii specifice unei cetati. Domnitorii
veneau adesea pentru a primi sfaturile unor calugari intelepti, acestia
reprezentand autoritatea morala. Se spune ca in urma fiecarei victorii,
domnitorul Stefan, un aparator al crestinilor, a ridicat o biserica sau o
manastire, fiind ctitorul a aproape 40 de lacasuri de cult. Dintre acestea, opt au
fost incluse in patrimoniul mondial UNESCO: Arbore, Humor, Moldovita,
Patrauti, Probota, Suceava, Sucevita, Voronet.
Manastirile si bisericile din aceasta zona imbina elemente gotice,
bizantine si regionale, caracterizandu-se printr-un stil moldovenesc specific.
Frescele, realizate la initiativa lui Petru Rares, initial pe peretii interiori si
extinse apoi la exterior, impresioneaza prin accentul pus pe detalii si cromatica
bogata. Unicitatea si valoarea lor artistica este data de integrarea in peisajul
rural a vestitelor culori albastru de Voronet, rosu de Humor, verde de Sucevita
si galben de Moldovita. Picturile murale din Moldova secolului al XVI-lea
redau scene istorice si povesti biblice ale pamantului si ale raiului.
Motivaţia includerii lor in Lista Patrimoniului Mondial este data de
unicitatea ansamblelor de picturi murale exterioare, particularizate prin
întinderea lor pe întreaga suprafaţă a turlei si a zidurilor, prin coerenta si
unitatea programului iconografic, prin semnificaţiile teologice cu multiple
nuanţe militante ale mesajului lor, prin tehnica desăvârşită a combinării frescei
de baza cu un finisaj „a secco”. In acelaşi timp, pictura interioara se remarca
prin calitatea plastica excepţională a fiecărui ansamblu. In limitele unui program
iconografic prestabilit, iconografii si pictorii din Moldova introduc nuanţări si
3
soluţii plastice originale care conferă o pecete de ne-confundat ansamblelor
realizate intre ultimele decenii ale secolului al XV-lea si jumătatea secolului al
XVI-lea.
Intervalul ocupa domniile lui Stefan cel Mare (1457-1504) si ale
urmaşilor săi direcţi Bogdan III (1504-1517), Stefan cel Tânăr (1517-1527) si
Petru Rareş (1527-1538, 1541-1546). In special primul si ultimul au fost in mod
constant si programatic antrenaţi in activitatea ctitoriceasca. In timpul domniei
lui Stefan cel Mare se consolidează aşa-numitul "stil moldovenesc" in
arhitectura dar si principalele programe iconografice pentru interior, perpetuate
până târziu, in secolul al XVII-lea.
Relaţia arhitectura-pictura cunoaşte in acest interval de câteva decenii o
evoluţie deosebit de interesanta, care aduce o nota originală in contextul artei
post-bizantine.
In aceeaşi sferă de probleme se înscrie si apariţia picturii exterioare.
Remarcată de multa vreme ca un fenomen specific Moldovei de nord
(Bucovina), pictura murala exterioara a beneficiat de atenţia cercetătorilor nu
numai sub aspectul iconografiei si realizării plastice si tehnice, dar si sub cel
mai sensibil si mai supus interpretărilor, cel al semnificaţiei si al motivaţiei
apariţiei însăşi ca manifestare particulara. De la absolutizarea mesajului politic
militant anti-otoman prin invocarea divinităţii, pornind de la scena cu conotaţii
istorice a Asediului Constantinopolului, dar extinsa asupra întregului program
exterior, la conferirea unei note teologal-escatologice, la fel de exclusiviste, care
îşi are punctul de plecare in Judecata de apoi si in ceea ce se cheamă de regula
"Rugăciunea Tuturor Sfinţilor", pictura murala exterioara a fost percepută
diferit, in lipsa unor surse contemporane care sa îi fi desluşit menirea.
Amploarea suprafeţelor pictate si numărul mare de biserici la care s-a păstrat cel
puţin indica un impact puternic in epoca, ca o dovada de spiritualitate
particulara comuna comanditarilor, pictorilor si masei de credincioşi căreia îi
era destinată.

4
Bisericile pictate din nordul Moldovei aparțin unor
mănăstiri ortodoxe din județul Suceava, construite la sfârșitul secolului al XV-
lea și începutul celui de-al XVI-lea. Ele sunt unice in Europa. Sunt bine
conservate iar picturile acopera toate fatadele si reprezinta cicluri complete ale
temelor religioase. Compozitia lor este exceptionala prin eleganta personajelor
si armonia culorilor alese pentru a se incadra in peisajul inconjurator.
Următoarele 8 biserici pictate au fost înscrise, începând din anul 1993,
pe lista patrimoniului cultural mondial a UNESCO:
1. Arbore (Biserica “Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul”)
2. Humor (Biserica „Adormirea Maicii Domnului”)
3. Moldovița (Biserica “Buna Vestire”)
4. Pătrăuți (Biserica “Sfânta Cruce”)
5. Probota (Biserica “Sfântul Nicolae”)
6. Suceava (Biserica “Sfântul Gheorghe”)
7. Voroneț (Biserica “Sfântul Gheorghe”)
8. Sucevița (Biserica “Învierii”)
În continuare voi face o scurta descriere a bisericile din patrimoniul
mondial UNESCO
1.1. Arbore (Biserica “Tăierea capului Sfântului Ioan
Botezătorul”)
Biserica cu hramul Tăierea capului Sfântului Ioan
Botezătorul din Arbore a fost paraclis de curte al pârcălabului Luca Arbore. La
scurtă vreme după ridicarea monumentului (2 aprilie – 29 august 1503), ctitorul
a fost executat din porunca domnitorului Ștefăniță. Biserica a fost pictată
în 1541 de ieșeanul Dragoș Coman. Pictura murală se remarcă prin excepționala
durabilitate a pigmentului albastru. Caracteristică este marea nișă de pe fațada
vestică. Mănăstirea este o ctitorie boierească, fapt evidențiat prin absența

5
turlelor. Concepută și construită într-o formă simplă, pornind de la ideea unei
biserici de tip longitudinal, construcția uimește prin marea sa stilizare.
În construcția ei se observă unele inovații arhitectonice și un echilibru
deosebit al proporțiilor. Este construită din cărămidă și piatră extrasă de la
carierele din zonă. Are un plan dreptunghiular la exterior, fără turlă. Pornind de
la ideea unei biserici de tip longitudinal, silueta elegantă a construcției este
accentuată prin prelungirea în exterior, spre vest, a zidurilor laterale (cu cca. 2,5
metri) legate printr-un arc semicircular și unirea lor la partea superioară prin
arcadă, obținându-se astfel un spațiu semideschis ce apare pentru prima dată în
arhitectura moldovenească. Această nișă exterioară de pe fațada vestică
constituia, se pare, lăcașul clopotelor. Intrarea este poziționată pe partea laterală
sudică a construcției.
În interior, biserica are un plan fals-trilobat, absidele fiind două nișe
arcuite în grosimea zidurilor laterale. Meșterii hatmanului Arbore au realizat
pereți drepți, cu imense suprafețe netede, au introdus calote în naos și pronaos,
eliminând semicilindrul inițial. Arcadele joase, fără spirale, pantele și sistemul
de arce moldovenești conferă bisericii proporții elegante, dovedind o construcție
de valoare.
Din mobilierul paraclisului nu s-a păstrat mare lucru, în schimb chivotul
de mormânt al ctitorului mănăstirii, hatmanul Luca Arbore, ucis din porunca lui
Ștefăniță Vodă în anul 1523. Situat în pronaos, chivotul este considerat cel mai
valoros însemn funerar de stil gotic din Bucovina.
1.2. Humor (Biserica „Adormirea Maicii Domnului”)
Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului a Mănăstirii
Humor din Humor a fost ridicată în 1530 de logofătul Toader Bubuiag și pictată
în 1535 de echipa meșterului Toma („Toma de la Humor”). Caracteristic pentru
acest monument este pridvorul cu două arcade frânte și pictura murală
a Fecioarei cu pruncul din luneta ușii de intrare și portretele votive din
naos. Domnitorul Vasile Lupu a ridicat în 1641 turnul clopotniță.

6
Biserica Mănăstirii Humorului este așezată într-un cadru natural de o
rară frumusețe, cu priveliști încă sălbatice și pitorești. Ea își are începuturile în
vremea domniei lui Alexandru cel Bun, când, ascunsă între codri, se ridică aici
cea dintâi așezare mănăstirească, ctitoria marelui vornic Ioan (1415). La
începutul secolului al XVI-lea, în 1527, mănăstirea a fost jefuită și distrusă de
tătari. Biserica fusese înzestrată cu obiecte prețioase și manuscrise, dintre care
cel mai de preț care se păstrează și astăzi este Tetraevangheliarul din 1473, carte
dăruită e Ștefan cel Mare. Ruinele vechii mănăstiri se pot vedea și astăzi, la cca.
300m de actuala biserică. În vremea lui Petru Rareș, și Humorul este cuprins în
campania de restaurări.
1.3. Moldovița (Biserica “Buna Vestire”)
Biserica având hramul Buna Vestire a Mănăstirii Moldovița din comuna
Vatra Moldoviței a fost ctitorită de domnitorul Petru Rareș în 1532. Pictura
realizată în 1537 este atribuită meșterului Toma (“Toma de la Humor”), cel care
a pictat și Mănăstirea Humor. Cele mai bine păstrate picturi murale sunt cele de
pe fațada sudică. Înspre vest, intrarea în biserică se face printr-un pridvor cu
cinci arcade: trei se deschid spre vest și câte una spre nord și sud. Cele trei
abside exterioare – una la altarului și două ale naosului sunt împodobite cu
picturi reprezentând scena rugăciunii tuturor sfinților, cărora li se alătură
imaginile reprezentanților culturii clasice: Pitagora, Platon, Aristotel și Sofocle,
considerați precursori ai creștinismului.Voievodul Petru Rareș, iubitor de artă ca
și tatăl său, Ștefan cel Mare, vrând să continue existența Mănăstirii Moldovița,
alege locul puțin mai la șes de vechea biserică a lui Alexandru cel Bun și
construiește actuala Biserică a Moldoviței în anul 1532, închinând-o aceluiași
hram “Buna Vestire”. În aceeași epocă, Domnul împrejmuiește Biserica cu
ziduri și turnuri de apărare, dându-i aspectul unei mici fortărețe. Fără îndoială că
au existat locuințe, după fundațiile care se văd în partea nordică, pe a căror
temelii Episcopul Efrem de Rădăuți, între anii 1610-1612, a construit clișarnița
(casă egumenească) pentru locuința sa, pentru păstrarea odoarelor Bisericii și

7
organizarea unei școli de copiști și miniaturiști, continuând în acest fel opera
culturală a lui Rareș.
1.4. Pătrăuți (Biserica “Sfânta Cruce”)
Biserica “Sfânta Cruce” din Pătrăuți este prima ctitorie certă
a domnitorului Ștefan cel Mare, din 1487. Renumele i se trage de la pictura
murală din pronaos cu un subiect rar: cavalcada Sfintei Cruci.
1.5. Probota (Biserica “Sfântul Nicolae”)
Biserica Sfântul Nicolae a Mănăstirii Probota din satul Probota,
comuna Dolhasca a fost ridicată de domnitorul Petru Rareș în 1530 pe locul
unei mai vechi construcții ruinate. Restaurarea recentă a dat la iveală, sub un
strat de pictură mai nouă, pictura originală de o mare valoare artistică. Nota
distinctivă a bisericii o dă bolta pictată, care amintește de bolta Capelei
Sixtine de la Vatican.
1.6. Suceava (Biserica “Sfântul Gheorghe”)
Actuala biserică a mănăstirii (cu hramul Sfântului Mare Mucenic
Gheorghe – purtătorul de biruință) a fost începută în anul 1514 de către fiul
lui Ștefan cel Mare, Bogdan al III-lea cel Chior(1505-1517) și terminată de
Ștefăniță Vodă (1517-1527) în anul 1522. A fost destinată a fi noul sediu al
Mitropoliei Moldovei și a fost pictată, atât la interior cât și la exterior, între anii
1532-1534, în timpul domniei lui Petru Rareș, programul iconografic fiind
caracteristic monumentelor realizate în această perioadă. În anul 1589 au fost
aduse moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la vechea mitropolie (de la Biserica
Mirăuți unde fuseseră aduse de Alexandru cel Bun în 1402).În anul 1786
negustorul Hagi Ivanciu din Botoșani dăruiește un sicriu de lemn pentru
păstrarea sfintelor moaște. Zece ani mai târziu, sulgerul Toader și soția sa
Anghelusa din Mlenauti înlocuiesc iconostasul original. Iconostasul aparține
stilului baroc moldovenesc, remarcându-se prin dimensiunile impresionante,
somptuozitate ornamentală și cromatică.Frescele ce decorează astăzi biserica Sf.
Gheorghe sunt opera meșterilor moldoveni din vremea lui Petru Rareș. În anul

8
1893 episcopul Melchisedek în urma descifrării pe peretele de sud al naosului a
inscripției din spatele baldachinului sub care se află racla cu moaștele Sf. Ioan
cel Nou concluziona că pictura ar data din vremea lui Petru Șchiopul.
1.7. Voroneț (Biserica “Sfântul Gheorghe”)
Biserica Sfântul Gheorghe a Mănăstirii Voroneț din Voroneț este ctitoria
domnului Ștefan cel Mare din anul 1488. În timpul domniei lui Petru Rareș,
(fiul natural al lui Ștefan cel Mare), biserica a fost mărită prin adăugarea unui
exonartex și a fost pictată la exterior. Biserica se bucură de o mare faimă printre
iubitorii artei medievale datorită a două caracteristici a picturii sale: dominanta
de albastru, realizată cu un pigment necunoscut azi, extrem de rezistent în timp,
și scena Judecății de Apoi, desfășurată pe întreg peretele vestic, neîntreruptă de
nicio deschidere a vreunei uși sau ferestre. În interior se află picturi murale din
vremea lui Ștefan cel Mare, inclusiv tabloul votiv al ctitorului. Legenda
“originii” bisericii unește pe vecie două mari personalități în destinul nostru
național: ctitorul mănăstirii Ștefan cel Mare și cuviosul părinte Daniil, primul
stareț al mănăstirii, unul din cei mai mari sfinți pe care i-a odrăslit pământul
Moldovei, sihastru și duhovnic vestit.O sfântă candelă aprinsă veghează
mormântul Sfântului Daniil Sihastru de unde obștea mănăstirii ia
binecuvântarea pentru slujbele de: dimineață, după-amiază, și de la miezul
nopți.De mici proporții, cu plan trilobat, având turla cu boltă moldovenească pe
naos, biserica face parte dintre puținele monumente de arhitectură religioasă din
nordul Moldovei care-și păstrează în mare măsură forma inițială. În anul 1547
mitropolitul Grigore Roșca, văr al lui Petru Rareș a inițiat adăugirea unui
pridvor închis, pentru care adoptă o soluție unică, în cadrul căreia arhitectura
este vizibil subordonată decorului pictat: peretele de vest al pridvorului este un
perete plin fără nicio deschidere, precum și pictarea zidurilor exterioare, din
temelie până în streașină, lucrări ce au dat construcției o mare strălucire.
1.8. Sucevița (Biserica “Învierii”)

9
Documentar, mănăstirea este atestată la 1582, în vremea domnitorului
Petru Șchiopul. Monumentul este în realitate ctitorie comună a familiilor
Movileștilor (mari boieri, cărturari și chiar domnitori ai Moldovei și Țării
Românești, sec. XVI-XVII). Construit în stilul arhitecturii moldovenești –
îmbinare de elemente de artă bizantină și gotică, la care se adaugă elemente de
arhitectură ale vechilor biserici din lemn din Moldova – edificiul, de mari
proporții, păstrează planul trilobat și stilul statornicit în epoca lui Ștefan cel
Mare, cu pridvorul închis. Pictura murală interioară și exterioară este de o mare
valoare artistică, fiind o amplă narațiune biblică din Vechiul și Noul Testament.

10
https://patrimoniu.ro/monumente-istorice/lista-patrimoniului-mondial-
unesco/17-monumente-istorice/unesco/89-biserici-din-moldova
https://consilierturism.ro/destinatii/manastirile-pictate-din-bucovina-incluse-in-
patrimoniul-unesco/
Capitolul 1: Bisericile din Moldova cu picturi exterioare: Voroneți, Probota,
Moldovița, Sucevița, Arbore, Humor
 
.

11
Azi vă povestesc despre alte cinci Mănăstiri: Mănăstirea Suceviţa, Moldoviţa,
Voroneţ, Humor şi Probota și ARBORE

Mănăstirea Suceviţa, care acum mai mult seamănă cu o cetate, a fost zidită între
ani 1581-1606 de către familia de boieri Movilă. Biserica cu hramul „Învierea
Domnului” este construită în stilul arhitecturii moldoveneşti, stil consolidat pe
timpul lui Ştefan cel Mare, care de fapt este o îmbinare de artă bizantină şi stil
gotic.

Picturile exterioare datează din anul 1595, picturi originale în frescă realizate de
doi pictori moldoveni Ioan şi Sofronie Zugravul. Cele de la Suceviţa,
desfăşurate pe un fon de verde sunt cele mai bine conservate în grupul
bisericilor moldoveneşti cu pictură exterioară.

12
Cea mai impresionantă imagine, imediat cum intri pe poarta mănăstirii este o
pictură de dimensiuni monumentale, o capodoperă a picturii medievale
româneştii, pictura Scara Virtuţilor. Veţi vedea galeria foto de mai jos şi sigur
vă veţi convinge cât de frumos şi sugestiv este îmbinat totul în picturile murale.

Am ajuns la Moldoviţa, din păcate ploua şi nu am reuşit să stăm prea mult. Cică


pe aceste locuri încă de prin anii 1300 se adunase mai mulţi pustnici care şi-au
întemiat o bisericuţă de lemn, mai apoi una de piatră care s-a ruinat. Ruinele
primei biserici de piatră se mai văd şi astăzi.

13
Biserica actuală a mănăstirii cu hramul „Bunavestire” a fost întemeiată de Petru
Rareş în 1532. Pe peretele exterior sudic este o pictură foarte frumoasă şi anume
Asediul Constantinopolului.
În prima zi ne-am cazat la un han din imediata apropiere a mănăstirii Voroneţ,
findcă ne aştepta a doua zi conform traseului să vizităm Mănăstirea
Voroneţului, Humorului şi Probota.
Biserica Mănăstirii Voroneţ e considerată „Capela Sixtină a Orientului” pentru
marea frescă ce acoperă peretele vestic: Judecata de Apoi.

Albastrul de Voroneţ, culoarea dominantă în pictura exterioară, zic specialiştii,


că e unică în lume, la fel cunoscută ca roşul lui Rubens sau verdele lui
Veronese. Biserica mănăstirii a fost înalţată de Ştefan cel Mare, la îndemnul lui
Daniil Sihastrul în anul 1488, consacrată „Sfântului Mare Mucenic Gheorghe”,
14
purtătorul de biruinţă. Pictarea pereţilor exteriori au fost făcuţi la iniţiativa lui
Petru Rareş şi a Mitropolitului de atunci Grigorie Roşca.

Din Voroneţ am trecut în mare grabă prin orăşelul Gura Humorului, iar mai
departe, ce-i drept, ne-am abătut un pic de la drum, am mers la Mănăstirea
Humor. Mănăstirea Humorului, Voroneţul, Mănăstirea Probota, dar şi
Moldoviţa şi Suceviţa, toate sunt înscrise în lista Patrimoniului Mondial în
grupul „Bisericile pictate din nordul Moldovei” încă din anul 1993.

Pe teritoriul Mănăstiri Humorului au fost aşezăminte mănăstireşti încă din


timpul lui Alexandru cel Bun. Ce avem astăzi este construcţia care datează din
1530, pe vremea lui Petru Rareş. Biserica Mănăstirii cu hramul „Adormirea
Maicii Domnului” este deosebită de altele fiindcă are pridvorul deschis.

15
De la Mănăstirea Humorului am luat-o spre Suceava, în următoarea postare vă
povestesc ce am văzut pe acolo, iar din Suceava am trecut pe la Mănăstirea
Probota. Mănăstirea Probota nu este atât de cunoscută ca şi cele, de care am
vorbit mai devreme, dar merită toată atenţia. Fiindcă este construită încă din
1398, este prima mănăstire din Moldova atestată în documente sub numele de
Pobrata sau Probota. Se află în valea a două pâraie: Şomuz şi Probota, în
apropiere de celebrul câmp de la Direptate, acolo unde Ştefan cel Mare a fost
încoronat Domn.

Când am intrat pe teritoriul Mănăstirii, am mers iniţial prin beciurile şi ruinele


vechii mănăstiri „Probota Veche”. Pictura-frescă datează din 1532 şi sunt
expresia artei medievale româneşti, purtând însemnele stilului lui Ştefan cel
Mare şi Petru Rareş.

16
Mănăstirea deţine 21 de pietre funerare, cele mai valoroase sunt ale lui Petru
Rareş, soţia sa Elena şi fiul Ştefan. Tot aici se păstrează şi tetraevangheliarul
dăruit mănăstirii în 1551 de Elena Rareş. Sper că a fost motivant articolul meu
de astăzi să mergeţi în timpul cel mai apropiat să vizitaţi Bucovina.

Capitolul 2: Patrimoniul Cultural-Octotirea patrimoniului cultural


Capitolul 3: sa ma axez pe o biserica specificata mai sus ( de ex Voroneți sau
Arbore) mai detaliat

17