Utilizarea noilor tehnologii informatice în dezvoltarea creativităţii elevilor

Prof. Iuliana MOLDOVAN

Şcoala Generală Nr. 4 Bistriţa

Literatura de specialitate pune în evidenţă contrastul dintre „învăţarea tradiţională” şi

„învăţarea centrată pe elev”.
„Învăţarea tradiţională” presupune:
- instruirea centrată pe profesor;
- predare de informaţii;
- factuală, bazată pe cunoştinţe;
- predare bazată pe disciplinele tradiţionale;
- accentul pe învăţare în vederea amintirii cunoştinţelor studiate;
- evaluarea în mare parte prin examene tradiţionale;
- învăţare pasivă;
- răspuns ca reacţie;
- stimularea unui singur simţ;
- un singur mijloc media;
- munca individuală;
„Învăţarea centrată pe elev” presupune:
- instruirea centrată pe elev;
- schimb de informaţii;
- gândirea critică, luare de decizii bine informate;
- elevii pun întrebări şi rezolvă probleme;
- aranjamente flexibile, schimbătoare, legate de sala de clasă;
- accentul pe înţelegere/aplicare;
- diversitate de evaluare;
- învăţare activă, exploratoare, bazată pe cercetare;
- acţiune interactivă, planificată;
- stimulare multi-senzorială;
- multimedia;
- muncă în colaborare.
Schimbarea de la „învăţarea tradiţională” la cea „centrată pe elev” se face treptat.
Experienţa didactică arată că profesorul trebuie să fie focalizat pe „experienţa şi interesele
elevilor”, indiferent de disciplina studiată. Elevii nu vor memora informaţiile, vor înţelege şi vor
aplica aceste noţiuni fiind consideraţi „co-creatori” în procesul de predare-învăţare-evaluare
(McCombs and Whistler 1997).
Elevul nu primeşte informaţia ştiinţifică ci o procesează prin activităţi didactice create de
profesor. Elevul este implicat în rezolvarea, aplicarea prin eforturi proprii. Atributul “învăţării
centrate pe student” este “succesul” echipei profesor-elev (North Central Regional Laboratory
2000)[110].
Care este rolul profesorului în învăţarea centrată pe elev?
Profesorul conduce procesul de predare-învăţare-evaluare, proiectează lecţia, ajutând
elevul să folosească capacitatea sa de a “privi cum să înveţe”.
Procesul de predare-învăţare trebuie să se realizeze în echipa Profesor-Elev, trebuie să fie
activ şi fiecare activitate didactică să fie autentică, specifică, orientată către o aplicaţie care îl va
atrage pe elev.
Învăţarea centrată pe elev în studiul ştiinţelor (fizică, chimie) a pus în evidenţă
dezvoltarea de către profesori a “proiectelor didactice” în funcţie de tipul lecţiei. Strategia
didactică constă în dezvoltarea subiectului într-o manieră logică elevul fiind “direcţionat” prin
conversaţia euristică de către profesor. Întrebările sunt adresate întregii clase, iar elevii organizaţi

1
în grupe valorice sau individual caută răspunsul (acesta este drumul spre învăţare şi aplicare în
cadrul “lecţiei centrate pe elev”).
Didactica modernă situează elevul în centrul activităţii didactice, care este proiectată de
profesor, aplicată şi analizată de acesta.
Autoevaluarea proprie va determina ca profesorul să-şi aleagă cel mai bine demersul
viitor, ţinând cont de condiţiile specifice fiecărui colectiv de elevi, fiecărei grupe de elevi.
Proiectarea didactică modernă va stimula echipa profesor-elevi în rezolvarea sarcinilor de
lucru în mod creativ, obţinându-se eficienţă maximă. Astfel, în proiectarea şi desfăşurarea
lecţiilor, se poate observa: rigurozitatea ştiinţifică, explicarea tuturor fenomenelor fizice şi
chimice cu care elevul vine în contact direct sau virtual în funcţie de locul în care se desfăşoară
lecţia.
Precizia cu care profesorul realizează: stabilirea obiectivelor operaţionale ale lecţiei,
proiectarea activităţilor didactice (elevi–profesor), realizarea feed-backului va influenţa existenţa
“succesului” sau “insuccesului” profesorului la lecţie.
Lucrarea The new teacher – resource prezintă drumul către succes într-o lecţie centrată pe
elev, astfel profesorul va urma un drum de zece paşi prin care:
- va dezvolta întotdeauna la elevi posibilitatea de a lucra in echipă;
- va încuraja elevii săi să pună întrebări;
- va încuraja elevii să aibă momente de reflecţie asupra momentelor didactice din lecţie;
- va studia întotdeauna grupul ţintă, clasa, echipa de elevi;
- va proiecta foarte bine evaluarea formativă/sumativă;
- va cere întotdeauna elevilor săi feed-back;
- va studia cu atenţie atitudinea elevilor săi.

Aplicarea metodelor active, prin care elevii sunt încurajaţi să participe în derularea
momentelor didactice ale lecţiei, prin muncă în grup, folosind activităţi hands-on care îşi aduc
aportul lor la creşterea gradului de retenţie al cunoştinţelor ştiinţifice (60%);
Încurajarea elevilor de a pune întrebări este benefică celor doi parteneri în educaţie -
elevul şi profesorul.
Posibilitatea de a se autoevalua determină pe fiecare elev în parte să-şi realizeze un
demers viitor în activitatea de muncă independentă desfăşurată în afara orelor de curs.
Utilizarea momentelor didactice din software educaţional ajută la stimularea creativităţii
elevului în proporţie de peste 50% în înţelegerea şi aplicarea creatoare a noţiunilor ştiinţifice nou
studiate (elemente de termodinamică fizica moleculara , structura atomului, teoria relativităţii,
studiul hidrocarburilor,mecanica,electostatica etc). Utilizarea proiectelor didactice structurate pe
activităţile profesorului, respectiv elevului ajută la eficientizarea lecţiei, metoda – utilizează un
minut foaia de hârtie – prin care elevii sunt rugaţi să scrie / să rezolve un concept / o problemă
oferă un feed-back excelent profesorului.
Modelarea virtuală a fenomenelor chimice/fizice utilizând instrumente IT create
/achiziţionate conduce la o înţelegere mai bună a cunoştinţelor ştiinţifice introduse, astfel acestea
conduc la dezvoltarea creativităţii elevilor (studiul pilelor electrice – cls. aXIIa).
Integrarea unei prezentări Power Point realizată anterior de profesor/elevi ajută la
înţelegerea mai bună a noţiunilor studiate în clasă (studiul oxigenului şi hidrogenului, obţinerea
lor prin electroliza apei).
Folosirea fişelor de lucru intensifică activitatea de predare-învăţare–evaluare în clasă
(studiul legilor gazelor, studiul vitezei de reacţie, studiul echilibrului chimic).
Utilizarea prin reactualizare a noţiunilor de fizică şi matematică contribuie la obţinerea
unor rezultate cu peste 50% mai bune decât în cazul predării tradiţionale prin prelegere
(integrarea prezentărilor Power Point realizate de profesor/elevi).
La lecţiile de recapitulare metoda muncii în echipă se dovedeşte miraculoasă, deoarece
munca în grup ajută la elucidarea diverselor probleme ale membrilor echipei, urmată de
prezentarea în faţa clasei a problemelor studiate în grup.
2
 Tehnicile interactive se deprind în timp, fapt demonstrat de studiu, profesorul are rolul de
a cunoaşte bine tehnica şi de a o explica elevilor săi / grupului ţintă, fără o pregătire a elevilor nu
se poate ajunge la rezultate deosebite.
Metoda construirii lecţiei utilizând instrumente didactice IT precum şi metode didactice
active contribuie la obţinerea eficienţei lecţiei, atât pentru elev cât şi pentru profesor.

Avantajele utilizării ICT în procesul de predare–învăţare-evaluare

Proiectarea didactică modernă are un deziderat esenţial şi anume –atingerea obiectivelor
operaţionale ale lecţiei. Cum va ştii elevul, dar şi profesorul dacă obiectivele operaţionale au fost
atinse? Răspunsul este evaluare continuă, ce se realizează în fiecare lecţie. Activităţile didactice
de învăţare utilizate de profesor trebuie:
 să acopere dificultăţile de învăţare, care apar de regulă, când lecţia este predată în mod
tradiţional;
 să suscite şi să menţină interesul elevilor;
 să uşureze înţelegerea fenomenelor fizice şi chimice .

Utilizând soft-uri educaţionale în orele de fizică sau chimie constatăm că:

- profesorul are un rol hotărâtor în crearea lecţiei, aceasta având un caracter creator în
funcţie de clasă, de tipul lecţiei, produs de profesor, dar cu efecte benefice asupra
elevului;
- profesorul stabileşte interconexiunile dintre diferitele noţiuni ştiinţifice, elevul “intră” în
structura fină a materiei, aprofundând şi reactualizând ;
- elevul poate lucra individual sau în grupe, acesta “învaţă” ce înseamnă munca în echipă ;
- simulările fenomenelor fizice şi chimice atrag după sine dezvoltarea creativităţii fiecărui
elev în parte;
- profesorul „urmăreşte“ fiecare elev în parte, obţinând un feed-back continuu, fapt care îl
ajută pe profesor să-şi modeleze strategia didactică, în vederea obţinerii eficienţei lecţiei;
- elevul devine încrezător în sine, dar este şi mai pregătit pentru viaţă, venind în contact în
permanenţă cu realitatea;
- perimetul virtual ajută elevul să vadă cu „ochii minţii” fenomenele interne fizice şi
chimice;
- modelarea virtuală însoţită de explicaţiile interdisciplinare conduce la creşterea calităţii
procesului de predare-învăţare-evaluare
- testele de evaluare continuă asigură feed-backul în lecţie;
- animaţiile şi reluările determină implicarea fiecărui elev în procesul de predare-învăţare-
evaluare;
- elevul învaţă jucându-se, variind diferiţi parametri ce caracterizează anumite mărimi
fizice, totul în mod riguros, matematic;
- prin lecţiile interactive susţinute cu explicaţii interdisciplinare se realizează dezvoltarea
elevului ţinând cont de particularităţile lui individuale ca subiect al actului educaţional;

Bibliografie

Baldwin J & Williams H (1988) Învăţarea activă: ghidul instructorului

Candy, P.C., Crebert, G. & O'Leary, J. (1994). Dezvoltarea învăţării continue prin intermediul
învăţământului universitar. Raportul nr. 28 al Comisiei NBEET, Canberra: Casa de editură
guvernamentală din Australia.
R. Edwards, et al (eds) Open University/Routledge
Proiectul FEDA (RP M132 H ) 1998. Dezvoltarea stilurilor eficiente de învăţare.
Proiectul FEDA CBD 204 1999. Strategii de predare care satisfac stilurile individuale de
învăţare.
Gibbs, G. (1992). Evaluarea mai multor elevi. Oxford: Universitatea Oxford Brookes.
3
Goldstein IL (1993) Instruirea în organizaţii (ediţia a treia). Brooks/Cole
Hogan, C. (1996). Cum îi determinăm pe elevi să citească, să se gândească la ce au citit şi să-şi
împărtăşească ideile şi reacţiile. În J. Abbott & L. Willcoxson (Eds.), Predarea şi învăţarea intra
şi interdisciplinară, 79-81. Perth: Universitatea Murdoch.
Honey P & Mumford A (1986) Manual de stiluri de învăţare.
Honey P & Mumford A (1989) Manualul oportunităţilor de învăţare.
Knowles M. (1996) Andragogy: An Emerging Technology for Adult Learning
Jones, K. & Sparrow, L. (1994). Module de studiu independent. Lucrare susţinută la forumul
CAUT, Universitatea Edith Cowan
Knowles, M. (1984). Andragogia în acţiune. San Francisco: Jossey-Bass.
Smith A (1996) Învăţarea accelerată în sala de clasă. Network Educational Press
Sparrow, L. (1999). Mi-ar plăcea mult să aflu despre .... Cursul ED 416 Matematică primară.
Universitatea Curtin.
Sparrow, L., Kershaw, L., & Jones, K. (1994). Calculatoarele: implicaţii în cercetare şi în
programă. Perth: Centrul educaţional pentru matematică, ştiinţă şi tehnologie.
Sparrow, L., Sparrow, H. şi Swan, P. (2000). Învăţarea centrată pe elev: este posibilă?
Swan, P. (1997). Temă de cercetare. Cursul MPE 3105, Universitatea Edith Cowan.
Swan, P. (1996). Seturi de învăţare autodirijată: Conferirea flexibilităţii pentru elevi şi personalul
didactic. Lucrare prezentată la Best Practice Showcase. Universitatea Edith Cowan.
Swan, P. & Sparrow, L. (1996). Predarea şi învăţarea matematicii K-7. Perth: Centrul
educaţional pentru matematică, ştiinţă şi tehnologie.