Morfologie și identitate de cartier

- OLTENIȚA -
a.Tipuri de locuințe

În Municipiul Oltenița, tipurile de locuințe se combină și anume:

La periferia orașului întâlnim tipuri de locuințe unifamiliare, spre

centrul orașului plurifamiliare, iar intravilanul orașului cuprinde - zonele
de locuinţe şi funcţiuni complementare cu subzona locuinţe în blocuri şi
subzona locuinţe individuale , zona centrală cu subzona centru vechi şi
subzona centru nou .

b. Modul de organizare al tramei stradale

Orașul Oltenița se încadreaza în tipul de oraș rectangular,
deoarece acest sistem este bazat pe o rețea în cadrul că reia stră zile
se întretaie în unghi drept.
Această structură prezintă avantaje deosebite, prin claritatea
rețelei de circulații ; forma rectangulară a fost adoptată în cele mai
multe cazuri datorită ușurinței cu care se trasează stră zile și se face
împă rțirea în parcelele care apar toate sub formă de dreptunghi.
De asemenea prezintă și dezavantaje deoarece lungește mult
distanțele , circulația realizandu-se pe linii frâ nte.
c.Vechimea construcției
Oltenița reprezintă al doilea centru urban ca mă rime și
importanță al județului Că lă rași și este port la Dună re.
Pe teritoriul Municipiului Olteniţa sunt mai multe categorii de
monumente istorice, numă rul lor total este de 24 din care 8 sunt
monumente de arhitectură situate în perimetrul oraşului, 3 sunt
monumente memoriale, iar 13 sunt situri arheologice toate situate
în extravilan.
Teritoriul din jurul Municipiului Olteniţa este locuit din cele
mai vechi timpuri după cum o atestă şi să pă turile arheologice ce au
scos la iveală pe dealul Gumelniţa vestigiile celei mai importante
aşeză ri eneolitice ce aparţinea Culturii Gumelniţa - cultura ce a
primit numele locului unde a fost descoperită .
Se presupune că mai tarziu, în perioada romană aici a existat o
fortificaţie numită Constantiniana Daphne, construită de că tre
Constantin Cel Mare. Prima menţionare documentară a localită ţii
datează însă din 1515, într-un act emis de Neagoe Basarab, iar în
1526 este amintit într-un hrisov al lui Radu de la Afumaţi.
Vestigiile arheologice descoperite în zonă , dovedesc că cele
mai vechi urme de locuire pe aceste meleaguri, datează din mileniul
al VI-lea a.
Conform statisticii folosite de istorici, în secolul al XVI-lea
numă rul gospodă riilor dintr-un sat din era în medie de 20 de
gospodă rii, iar fiecare gospodă rie avea în medie 5 suflete.
Deci în secolul al XVI-lea, câ nd Olteniţa a fost atestată
documentar avea 20 de locuinţe şi 100 de locuitori. În acea perioadă
locuinţa de bază era bordeiul cu o singură încă pere şi foarte rar cu
două încă peri.
Locuinţa-bordei era mai mult de jumă tate să pată în pă mâ nt, cu
acoperişul în două ape, învelită cu paie, stuf, sau lipit cu lut. Intrarea
într-o astfel de locuinţă se fă cea printr-un gâ rlici.
d. Degradarea construcțiilor
Majoritatea locuințelor pe mai multe niveluri, au fost
construite în perioada comunistă , avâ nd o vechime de 40 de ani.
Datorită stă rii material a oră șenilor aceste clă diri nu au
suportat intervenții de reabilitare, multe dintre ele aflandu-se într-o
stare de degradare avansată .
e. Profilul socio-profesional al locuitorilor
O parte din locuitorii Olteniței lucrează la fabricile de confecții
Dună rea și Condra ; o altă parte la fabrica de componente pentru
vapoare.
De asemenea, locuitorii lucrează în agricultură , transport de
cereale și diferite asociații agricole din localită țile apropiate: Maria
Group , și la firme de transport marfă : Stepone.
O altă parte din locuitori, în constucții, la fabricile de
încă lță minte, și la diferite firme de salubrizare în București.
e. Zone insalubre sau ,,zone de criza’’
Avem zone insalubre, la periferia orașului, unde sunt cartierele
de romi și că minele de nefamiliști.

BIBLIOGRAFIE
http://apmag-old.anpm.ro/upload/81408_Municipiul%20Oltenita.pdf
https://www.primariaoltenita.ro/documente/MEMORIU%20GENERAL%20OLTENITZA%20-%20rev.
%208%20_%2020130422.pdf