Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Adjectivul
Adjectivul
Morfologie
Adjectivul
Def. Adjectivul este partea de vorbire care exprimă însușirea unui obiect. El
însoțește și determină un substantiv, de obicei, și are forme deosebite după genul și
numărul substantivului pe care îl însoțește: masc. sg. copac înalt, plural copaci înalți;
feminin sg. casă înaltă, plural case înalte.
Adjectivul este deci o parte de vorbire flexibilă. Adjectivul poate sta alături de
substantiv, ca în exemplele de mai sus, sau poate fi legat de acesta prin articolul
demonstrativ (adjectival): copacul cel înalt; casa cea înaltă.
Locuțiuni adjectivale
Însușirea unui obiect poate fi exprimată și printr-o locuțiune adjectivală (un grup
de două sau mai multe cuvinte care au împreună valoarea unui adjectiv):
Om cu judecată – chibzuit
Om cu stare – înstărit, bogat
Om cu dare de mână – bogat
Lucru de căpetenie – principal, important
Om de nimic – netrebnic, josnic.
Flexiunea adjectivelor
- Adjective variabile – cele care își schimbă forma: elev bun, elevi buni, elevă
bună, eleve bune.
- Adjective invariabile om cumsecade, ferice; asemenea, așa om; om locvace,
copil perspicace, tenace
- Majoritatea adjectivelor invariabile arată culori: bej, gri, kaki, maro, oranj, mov,
roz, bleu, vernil etc.
- Adjective variabile cu 2 terminații și 4 forme flexionare: bun, bună, buni, bune;
rău, rea, răi, rele; frumos, frumoasă, frumoși, frumoase.
- Adjective variabile cu 2 terminații și 3 forme flexionare: auriu, aurie, aurii;
argntiu, argintie, argintii; pământiu, pământie, pământii; lung, lungă, lungi etc.
- Adjective variabile cu 1 terminație și 2 forme flexionare: mare, mari, limpede,
limpezi, dulce, dulci, bălai, bălaie, gălbui, gălbuie, veche, vechi etc.
- Obs.Stabilim numărul de terminaţii după forma de gen de la singular (clar-clară),
iar numărul de forme flexionare după numărul de forme de gen şi număr,
respectiv, singular şi plural, feminin şi masculin (mic-mică-mici). Formele
flexionare sunt în funcție de gen și număr (masculin sg. și pl., feminin sg. și pl.).
Cele mai multe sunt 4, cele mai puține sunt 2.
Cazurile adjectivului
Funcțiile adjectivului:
Funcții specifice:
- Atribut adjectival ”Geana de foc a unui soare curat începuse a se prinde după
piscurile înalte ale munților...” (C. Hogaș,” Pe drumuri de munte”) – care, ce fel
de soare? – curat; care, ce fel de piscuri? - înalte
- Nume predicativ: ”Dimineața era măreață.” (C. Hogaș,” Pe drumuri de munte” –
cum era dimineața? - măreață
Funcții nespecifice:
- Complement indirect: Din roșu s-a făcut albastru. Din ce s-a făcut (albastru) ? –
din roșu
- Complement circumstanțial de loc: Înaintea mea se așternea dumul. Unde se
așternea drumul? – înaintea mea (adjectiv pronominal posesiv)
- Complement circ. de timp: Cânta la vioară de mic. De când cânta? – de mic.
- Complement circ. de cauză: A plâns de bucuros. Din ce cauză a plâns? De
bucuros.
Alte funcții sintactice:
- Complement circ. de relație: De deșteaptă, e deșteaptă.
- Complement circ. opozițional: În loc de alb și-a cumpărat un pulover maro.
- Compement circ. cumulativ: În afară de albe, i-am oferit și garoafe roșii.
- Complement circ. de excepție: În afară de galbene, n-are alte rochii.
- Element predicativ suplimentar: Mergea veselă pe stradă. – cum mergea (ea)? –
veselă. Vorbea agitată despre ce s-a întâmplat. Cum vorbea (ea)? – agitată (e.p.s
are dublă raportare, la subiectul și la predicatul propoziției)
Grade de comparație
- pozitiv: bun
- comparativ de superioritate: mai bun
- comparativ de inferioritate: mai puțin bun
- comparativ de egalitate: la fel de bun, tot atât de bun
- superlativ de superioritate: cel mai bun
- superlativ de inferioritate: cel mai puțin bun
- superlativ absolut: foarte bun, tare bun
Unde mai, puțin sunt adverbe (fără funcție sintactică), la fel de, tot atât de sunt
locuțiuni prepoziționale (în regim de Ac.), cel este articol demonstrativ (adjectival),
foarte, tare sunt adverbe fără funcție sintactică. Adverbele fără funcție sintactică mai
sunt numite și semiadverbe.
Page |4
Superlativul absolut se exprimă și prin alte mijloace, care sunt mai expresive decât
adverbele foarte sau tare și anume:
- Ion Popa, Marinela Popa – Limba română, editura Niculescu, București, 2008
A
Nume
d
E. pred. pred.
j
supl.
.
Compl.
C.circ. Ind.
de
excepți
e
Adj. C.c.l.
C.circ.
cumul.
C.c.t.
C.circ.
opoz.
C. circ C.c. de
de rel. cauză