ACCIZELE

5.4.1. NOŢIUNI GENERALE DESPRE ACCIZE

Accizele sunt considerate acele impozite indirecte care se stabilesc asupra consumului anumitor produse.
Aceste impozite mai sunt cunoscute sub denumirea de taxe specifice. Accizele se caracterizează prin sfera
restrânsă de aplicare în comparaţie cu alte impozite indirecte.
Motivaţia instituirii accizelor din partea autorităţii fiscale se bazează pe politica statului de a reduce
consumul de produse ce afectează sănătatea persoanelor fizice.
De exemplu, alcoolul, băuturi fermentate, tutun prelucrat, etc.
Totuşi, sfera de aplicare a accizelor este mult mai largă decât categoria produselor care prin consum
afectează sănătatea persoanelor fizice.
În schimb, resursele financiare mobilizate cu ajutorul acestor impozite sunt destinate finanţării
cheltuielilor publice, fără a avea o destinaţie specială.
În sfera de cuprindere a accizelor intră produsele al căror consum pot afecta sănătatea persoanelor fizice,
dar şi produsele care pot fi considerate de lux.
De regulă, accizele se stabilesc asupra produselor al căror consum este sigur fără a fi considerate produse
de strictă necesitate.
O parte din produsele supuse accizării se caracterizează prin rate de impozitare ridicate şi prin consumul
rapid cum ar fi produsele de alcool şi uleiurile minerale. Din aceste motive accizele sunt considerate impozite cu un
randament ridicat.
În cazul accizelor există riscul producerii unor fapte de evaziune şi fraudă fiscală deoarece prin sustragerea
de la plată a acestor impozite se realizează mari câştiguri.
Pentru prevenirea producerii faptelor de evaziune şi fraudă fiscală, în legislaţia din unele ţări s-au stipulat
măsuri de supraveghere fiscală a producerii şi comercializării produselor supuse accizării. De exemplu, producerea
şi comercializarea alcoolului se realizează prin supraveghere de către autoritatea fiscală.
Deşi accizele sunt considerate taxe speciale, acestea îndeplinesc condiţii de impozit atât prin modul de
stabilire, cât şi prin destinaţia resurselor financiare obţinute de stat şi anume finanţării cheltuielilor publice.

5.4.2. ELEMENTELE SPECIFICE ACCIZELOR

Prin reglementarea accizelor trebuie să se stabilească elementele specifice acestor impozite, asigurându-
se evitarea confuziilor privind modul de aplicare ale normelor legale.
Elementele specifice accizelor sunt următoarele:
a. denumirea de taxe speciale se bazează pe numarul restrâs de produse ce se supun inpozitării. Taxele
speciale stabilite asupra consumului produselor sunt cunoscute sub denumirea de accize.
Având în vedere legislaţia Uniunii Europene în domeniul accizelor acestea sunt grupate în:
- accize armonizate care sunt reglementate în toate ţările Uniunii Europene, inclusiv în România;
- accizele nearmonizate, aplicate în anumite ţări, inclusiv în România.

b. persoanele impozabile reprezintă persoanele care sunt obligate să plătească accizele. Sunt obligate să
achite accizele, persoanele juridice şi fizice care produc şi comercializează produse în sfera accizelor.
Dintre persoanele impozabile care intră în sfera accizelor putem aminti:
- antrepozitarul fiscal, care este persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea competentă în
exercitarea activităţii acesteia să producă, să transforme, să deţină, să primească şi să expedieze produse accizabile
într-un antrepozit fiscal;
- operatorul înregistrat, este o persoană fizică sau juridică autorizată să primească în exercitarea activităţii
economice, produse supuse accizelor în regim suspensiv, provenite din alte state membre ale Uniunii Europene;
- operatorul neînregistrat, este persoana fizică sau juridică autorizată în exercitarea profesiei sale, să
efectueze, să primească cu titlu ocazional produse supuse accizării în regim suspensiv, provenite din alte state
membre ale Uniunii Europene;
- importatorii de produse accizabile;
 - gospodăriile individuale care au în proprietate livezi de pomi fructiferi şi suprafeţe viticole, având dreptul
să producă pentru consum ţuică şi rachiuri cu ajutorul instalaţiilor de tip alambic aflate în proprietatea acestora;
- companiile de extracţie a cărbunelui şi cele de producţie a cocsului;
- operatorii economici autorizaţi în domeniul gazelor naturale;
- operatorii economici autorizaţi în domeniul energiei electrice;
- utilizatorii finali.

Aceste persoane impozabile trebuie să fie autorizate de autoritatea fiscală competentă, dacă doresc să
desfăşoare activităţi de producţie şi comercializare a produselor accizabile aflate în regim suspensiv. În schimb,
utilizatorii finali trebuie să se autorizeze pentru a primi produsele accizabile scutite de plata accizelor potrivit
metodei directe de scutire.
În sfera accizelor putem să includem şi persoanele fizice care achiziţionează sau importă produse
accizabile dintr-un stat membru, în scop comercial.

c. materia impozabilă reprezintă valoarea sau cantitatea produselor ce se supun accizării. În sfera accizelor
intră atât produsele obţinute din producţie internă, precum şi achiziţiile intracomunitare şi importurile de produse
accizabile.
La baza stabilirii materiei impozabile stau următoarele principii:
- principiul realităţii, potrivit căruia accizele se aşează asupra produselor realizate, achiziţiilor
intracomunitare şi a importurilor de produse accizabile;
- principiul teritorialităţii în baza căruia accizele se stabilesc asupra tuturor produselor accizabile ce sunt
eliberate pentru consum pe teritoriul României, indiferent de provenienţă;
- principiul exigibilităţii, potrivit căruia acciza se datorează în momentul eliberării produselor accizabile
pentru consum;
- principiul destinaţiei, în baza căruia livrările intracomunitare sau exportul de produse accizabile sunt
scutite, fiind accizate în ţara de destinaţie a acestor produse.

Baza impozabilă se stabileşte potrivit tehnicii directe, adică de către persoana impozabilă. Astfel, baza
impozabilă a produselor supuse accizelor armonizate o reprezintă cantitatea eliberată pentru consum.
Din categoria produselor accizabile supuse accizelor armonizate putem aminti: berea, vinurile, băuturile
fermentate, acoolul etilic, tutunul prelucrat, produsele energetice etc.
Baza impozabilă în cazul celorlalte produse accizabile o reprezintă:
- preţul de livrare, mai puţin accizele, respectiv preţul producătorului, care nu poate fi mai mic decât suma
costurilor efectuate pentru produsele obţinute din producţia internă;
- preţul de achiziţie pentru achiziţiile intracomunitare;
- valoarea în vamă, stabilită potrivit legii, la care se adaugă taxele vamale şi alte taxe speciale.

Dintre aceste produse accizabile putem aminti:

- confecţii din blănuri naturale, articole de cristal, arme de vânătoare, iahturi, bărci cu motor pentru
agrement, etc.

d. condiţiile de producere şi comercializare a produselor accizabile sunt stabilite în scopul prevenirii

evaziunii şi fraudei fiscale în domeniul accizelor.
Dintre condiţiile prevăzute de normele legale în materie de accize putem aminti:
- producţia şi depozitarea produselor accizabile, acolo unde acciza nu a fost plătită, poate avea loc numai
într-un antrepozit fiscal;
- deţinerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, pentru care nu se poate face dovada plăţii
accizelor, atrage plata acestora;
- un antrepozit fiscal poate funcţiona numai pe baza autorizaţiei valabile, emisă de autoritatea fiscală
competentă;
- operatorul autorizat înainte de a primi produse accizabile în sistem suspensiv trebuie să fie înregistrat la
autoritatea fiscală competentă;
 - produsele accizabile în regim suspensiv pot circula numai pe baza documentului administrativ de
însoţire;
- produsele accizabile supuse marcării nu pot circula, dacă nu sunt marcate cu timbre şi banderole
procurate de către antrepozitari, importatori şi operatori înregistraţi în mod legal de la autoritatea fiscală (ex.
băuturi acloolice şi tutun);
- constituirea de garanţii la dispoziţia autorităţii fiscale de către persoanele ce produc şi comercializează
produse accizabile aflate in regim suspensiv;
- scutirea de accize se poate acorda în mod direct pe baza autorizaţiei eliberată de autoritatea fiscală sau
prin metoda indirectă, adică prin restituirea accizelor în urma depunereii documentelor legale la autoritatea
fiscală;
- produsele accizabile pentru care acciza a fost plătită se pot deplasa dintr-un stat membru în alt stat
membru numai însoţite de document de însoţire simplificat;
- produsele accizabile sub forma băuturilor alcoolice şi tutun pot fi comercializate numai după marcarea
lor prin utilizarea de banderole şi timbre fiscale achiziţionate de producător sau importator de la autorităţile
fiscale competente;
- producerea şi circulaţia produselor ce se supun accizelor armonizate, se realizează în condiţiile de
supraveghere fiscală.

Pentru aplicarea corectă a prevederilor legale privind accizele se vor folosi următoarele definiţii:
- producţia de produse accizabile reprezintă orice operaţiune prin care aceste produse sunt fabricate,
procesate sau modificate sub orice formă;
- antrepozitul fiscal este locul aflat sub controlul autorităţii fiscale competente, unde produsele accizabile
sunt produse, transformate, deţinute, primite sau expediate în regim suspensiv de către antrepozitarul autorizat în
exerciţiul activităţii în condiţiile prevăzute de normele legale;
- antrepozit vamal este locul aprobat de autoritatea vamală unde se primesc produse accizabile din import
în sistem suspensiv;
- regim suspensiv este regimul fiscal conform căruia plata accizelor este suspendată pe perioada
producerii, transformării, deţinerii şi deplasării produselor;
- documentul administrativ de însoţire a mărfii (D.A.I) este documentul care trebuie utilizat la mişcarea
produselor accizabile în regim suspensiv;
- documentul de însoţire simplificat (D.I.S.) este documentul care trebuie folosit la mişcarea
intracomunitară a produselor accizabile cu acciza plătită;
- eliberarea pentru consum reprezintă operaţiunea în urma căreia produsele accizabile ies din sistemul
suspensiv, moment în care acciza devine exigibilă.

De exemplu, eliberarea pentru consum, se consideră deţinerea în scopuri comerciale de către un operator
economic de produse accizabile.

e. suportatorul impozitului este persoana care consumă produsele accizabile. Accizele fiind impozite
indirecte sunt suportate de către consumator prin preţul plătit în momentul achiziţionării produselor accizabile.
Preţul de vânzări al produselor accizabile cuprinde şi accizele deoarece acestea sunt elemente de preţ.
Accizele sunt elemente de preţ, indiferent dacă sunt stabilite asupra bazei de impozitare exprimată valoric
sau cantitativ.
Suportarea accizelor de către consumator se realizează în momentul achiziţionării acestor produse, chiar
dacă impozitele devin exigibile în alte momente.
Potrivit Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, suportatorul accizelor este consumatorul, în momentul
achiziţionării produselor accizabile.

f. sursa impozitului arată în cazul accizelor de unde se suportă aceste impozite. Accizele se suportă din
veniturile obţinute de plătitorul acestor impozite obţinute în urma vânzării produselor accizabile. Dacă accizele nu
se achită la termenul de scadenţă atunci aceste impozite se suportă din următoarele surse:
- din garanţia constituită de persoanele autorizate de a produce şi comercializa produsele supuse accizelor
armonizate;
 - în urma valorificării bunurilor care au fost supuse operaţiunilor de executare silită;
- din creanţele comerciale ce urmează a fi încasate de plătitorii de accize supuse executării silite.

g. unitatea de impunere reprezintă unitatea de măsură pentru exprimarea materiei impozabile specifice
accizelor. În cazul accizelor, unitatea de impunere este fixată atât pe unitatea monetară cât şi pe unităţi cantitative.
Potrivit Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, unitatea de impunere pentru produsele supuse accizelor armonizate
este exprimată astfel:
- numai cantitativ, pentru bere, vinuri, alte băuturi fermentate, produse intermediare, alcool etilic,
produse energetice, ţigări şi tutun destinat fumatului;
- atât valoric cât şi cantitativ pentru ţigarete.
În cazul produselor supuse altor accize exprimarea unităţii de impunere se realizează astfel:
- cantitativ, pentru cafea verde şi cafea prăjită;
- valoric, pentru celelalte produse supuse accizelor.

În cazul exprimării cantitative a unităţii de impunere se utilizează unităţi de măsură specifice fiecărui
produs supus accizării.

h. cota de impozitare sau cota de impunere reprezintă impozitul aferent unei unităţi de impunere
specifice accizelor.
Potrivit Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal se aplică următoarele cote de impunere pentru produsele
supuse accizelor armonizate:
- taxe specifice se aplică pentru bere, vinuri, alte băuturi fermentate, produse intermediare, alcool etilic,
produse energetice, ţigări şi tutun;
- taxe specifice şi taxe ad-valorem (sistem proporţional) pentru ţigarete;

Pentru produsele supuse altor accize se aplică următoarele cote de impunere:

- taxe specifice pentru cafea verde, cafea prăjită şi cafea solubilă;
- taxe ad-valorem în sistem proporţional pentru celelalte produse supuse accizelor.
Taxele specifice asigură o constantă în timp, datorită faptului că se stabilesc asupra unei cantităţi a
produselor supuse accizării. Cuantumul accizei de plată este influenţată de:
- cantitatea realizată pentru plătitorii de accize;
- variaţia cursului valutar atunci când taxa specifică este exprimată într-o valută convertibilă.

Potrivit Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, taxele specifice sunt exprimate în euro pe unitatea de
impunere exprimată cantitativ.
Dacă taxa specifică ar fi exprimată în monedă naţională ar trebui ca această taxă să fie modificată în
funcţie de rata inflaţiei.
În schimb, cuantumul accizelor în cazul aplicării taxei ad-valorem în sistem proporţional se modifică în
funcţie de baza de impunere exprimată valoric.

i. termenul de plată arată data până la care acciza trebuie achitată la bugetul statului. Aceste impozite
trebuie achitate la sfârşitul perioadei fiscale, care în cazul accizelor este luna calendaristică sau la alte termene
prevăzute de legea fiscală. De exemplu, operatorul înregistrat va plăti acciza în ziua lucrătoare imediat următoare
celei în care au fost recepţionate produsele primite în regim suspersiv.
Nu trebuie confundat termenul de scadenţă cu momentul exigibilităţii accizelor. Termenul de plată este
momentul în care plătitorul de accize trebuie să achite aceste impozite fără a fi sancţionat de autoritatea fiscală.
În schimb, momentul exigibilităţii accizelor este momentul în care autoritatea fiscală este îndreptăţită să
solicite aceste impozite de la persoane impozabile. Din momentul în care acciza a devenit exigibilă, autoritatea
fiscală poate solicita plata acestui impozit.
La baza momentului exigibilităţii accizelor stă faptul generator al acestor impozite.
Potrivit Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, produsele sunt supuse accizelor amortizate în momentul
producerii lor în România, sau în momentul importului sau efectuării achiziţiei intracomunitare.
 Acciza armonizată devine exigibilă în momentul eliberării pentru consum sau când se constată pierderi şi
lipsuri imputabile la produsele accizabile.
Eliberarea pentru consum, potrivit Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal o reprezintă următoarele
operaţiuni:
- ieşirea produselor accizabile din regim suspensiv;
- realizarea de produse accizabile în afara regimului suspensiv;
- importul de produse accizabile, dacă produsele respective nu sunt plasate în regim suspensiv;
- în momentul recepţionării achiziilor intracomunitare de produse accizabile de către operatorii
înregistraţi sau neînregistraţi;
- utilizarea de produse accizabile în interiorul antrepozitului fiscal, altfel decât materie primă;
- facturarea energiei electrice direct consumatorului final;
- livrarea gazului natural direct către consumatorii finali de către furnizorii autorizaţi;
- deţinerea în afara regimului suspensiv a produselor accizabile care nu au fost introduse în sistemul de
accizare, potrivit normelor legale.

Transferul produselor accizabile în alte antrepozite fiscale sau exportul acestor produse nu se consideră
eliberare pentru consum.
Exigibilitatea accizelor armonizate în cazul pierderilor sau a lipsurilor devine în momentul când se constată
pierderea sau lipsa produsului accizabil.
Potrivit Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, acciza nu devine exigibilă dacă în cazul pierderilor sau
lipsurilor constatate sunt îndeplinite următoarele condiţii:
- se poate dovedi prin procesele verbale care cuprind pierderile sau lipsurile constatate;
- se încadrează în limitele prevăzute de normele tehnice ale utilajelor şi instalaţiilor sau în actele
normative care reglementează accizele;
- sunt evidenţiate şi înregistrate în contabilitate.

Prin legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal se precizează şi momentul exigibilităţii accizei pentru alte
produse accizabile şi anume:
- pentru produsele din producţia internă, la data efectuării livrării, la data acordării produselor ca
dividende ca plată în natură, la data la care au fost consumate pentru reclamă şi publicitate sau în oricare scop
decât comercializarea;
- pentru produsele importate, la data înregistrării declaraţiei vamale de import.

Plata accizelor la bugetul statului, conform Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, trebuie să se efectueze
de către plătitorii acestor impozite până la 25 inclusiv ale lunii următoare celei în care acciza devine exigibilă.
Pentru accizele aferente produselor din import, scadenţa plăţii este momentul înregistrării declaraţiei vamale de
import.

j. sancţiuni fiscale sunt sancţiuni aplicate de autoritatea fiscală dacă plătitorii de accize nu îşi îndeplinesc
obligaţiile fiscale prevăzute de normele legale.
Dintre obligaţiile fiscale prevăzute de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal putem aminti:
- înregistrarea ca plătitor de accize;
- obţinerea autorizaţiei de antrepozit de către plătitorii de accize armonizate;
- depunerea garanţiei de către plătitorii de accize armonizate;
- utilizarea de marcaje procurate în mod legal în cazul produselor accizabile supuse marcării;
- instalarea mijloacelor de măsurare a producţiei de produse accizabile pentru care legea prevede această
obligaţie;
- organizarea contabilităţii operaţiunilor specifice produselor accizabile în aşa fel încât plătitorul de accize
să furnizeze informaţiile solicitate de autoritatea fiscală;
- utilizarea documentelor prevăzute de normele legale pentru plătitorii de accize;
- stabilirea corectă a accizelor datorate;
- depunerea declaraţiilor de accize la termenele prevăzute de normele legale la autoritatea fiscală;
- achitarea accizelor la termenele de scadenţă.
 Dacă obligaţiile fiscale nu sunt îndeplinite conform normelor legale de către plătitorii de accize, sunt
prevăzute sancţiuni fiscale. Aceste sancţiuni în funcţie de gravitatea faptei săvârşite de plătitorul de accize pot fi de
natură contravenţională sau penală. Sancţiunile fiscale de natură contravenţională sunt aplicate de către
autoritatea fiscală pe baza constatărilor efectuate de către organul de inspecţie fiscală. În schimb, sancţiunile
fiscale de natură penală sunt stabilite de instanţele judecătoreşti pe baza hotărârilor judecătoreşti definitive.
Aceste hotărâri au la bază verificările organelor de inspecţie fiscală şi a cercetărilor efectuate de către organele de
cercetare penală.