PARTENERIAT GRǍDINIŢǍ –BISERICǍ

Educaţia religioasă constituie o latură aparte a educaţiei, ce presupune o mare

responsabilitate, întrucât se lucrează cu sufletele copiilor.
Educaţia moral-religioasă reprezintă acea latură a procesului de pregătire a copilului
pentru viaţa care are în vedere cunoaşterea, înţelegerea şi practicarea binelui în viaţa
socială şi adaptarea la viaţa societăţii.
Încă de la cele mai fragede vârste, educatorii trebuie să fie în faţa copiilor mesagerii
unui umanism creştin trăit în Hristos şi în Biserică, ce va avea ca rezultat în sufletele
acestora fundamentarea valorilor spiritualităţii creştine şi deschiderea lor spre comuniune
cu semenii.
Educaţia moral-religioasă trebuie începută încă din primii ani de viaţă în familie.
Aceasta se continuă potrivit nivelului de înţelegere al copilului pentru a se forma în
sufletul acestuia impresii, deprinderi de conduită şi sentimente cu ajutorul cărora să
devină o adevărată persoană deschisă comuniunii cu Dumnezeu şi cu semenii.
Educaţia religioasă nu va rămâne o problemă specifică fiecărui individ. Experienţa
religioasă îl face pe omsă înţeleagă şi să acţioneze mai bine, îl invită la reflecţie, îl
luminează interior.
Educaţia religioasă contribuie din plin la formarea individului, la implicarea lui
responsabilă în viaţa activă şi în social.
Educarea tineretului în spirit religios este şi o problemă de îmbogăţire şi continuitate
spirituală la nivel individual sau social. O societate izbândeşte şi rezistă în istorie şi prin
forţa religiei pe care o practică.
Ca orice demers educativ, educaţia religioasă trebuie să plece de la principiul
respectării valorilor fundamentale ale omului| : respectarea drepturilor omului, cultivarea
toleranţei, libertatea religioasă şi de conştiinţă, dreptul de a crede sau nu, dreptul de a
adera la o doctrină religioasă.
Educaţia moral – religioasă este posibilă la o vârstă fragedă atunci când caracterele
sunt în formare; de aici necesitatea ca noi educatoarele să începem instruirea şi educarea
moral – creştină a copiilor încă din gradiniţă, prin metoda exemplului. La aceasta trebuie
să contribuim cu toţii : părinţi, bunici, preoţii comunităţii, comunitatea, şcoala şi în
general societatea.

1
 Educaţia religioasă începe în familie şi continuă în grădiniţă, unde copiii sunt
sensibilizaţi prin trăiri religioase puternice, îşi formează deprinderi de conduita, învată
să-şi manifeste sentimentele morale specifice unui bun creştin. Grădiniţa şi Biserica îl
ajută pe copil să cunoască îndatoririle pe care le are faţă de el însuşi, faţă de ceilalţi şi faţă
de tot ce-l înconjoară. Ele îi oferă răspunsuri corecte la întrebări cum ar fi: ,,Cine a creeat
lumea?; ,,De ce ne numim creştini?’’;, Ce sunt icoanele?’’;,Ce semnificaţii au sărbatorile
creştine?’’. Biblia ne spune că-i ,,ferice de cel care găseşte înţelepciunea şi de cel care
capătă priceperea!’’. Pildele lui Solomon, selectate si adaptate intelegerii preşcolarilor,
sunt valoroase,, pentru căpătarea învăţăturilor de bun simt,…ca să dea celor neîncercaţi
agerime de minte’’.
Ĩn calitatea noastră de educatori avem privilegiul de a face cunoscute copiilor
anumite învăţături morale religioase, cu scopul de a inspira şi de a influenţa convingerile
spirituale şi caracterul moral al acestei generaţii, care niciodatz n-a fost confruntată cu
pericole sociale aşa mari ca în zilele noastre.
Aşa cum grădinarul se apleacă asupra florilor sale cu migală, dragoste şi răbdare
pentru a le urmări creşterea, tot aşa şi noi, educatoarele, avem înalta responsabilitate de a
sădi în sufletele copiilor mugurii bunei cuviinţe prin:
-formarea unor deprinderi morale : respectarea regulilor de purtare accesibile vârstei lor,
în felul acesta formându-li-se treptat o atitudine conştientă faţă de cerinţele societăţii,
acţionând corect şi abţinându-se de la faptele interzise.
- formarea unor trăsături pozitive de voinţă şi caracter: hărnicia, cinstea, modestia, curajul
etc.
- fomarea unor sentimente morale: dragoste, prietenie etc.
Aşadar, în cadrul activităţilor pe care le-am desfăşurat în parteneriat cu biserica
”Adormirea Maicii Domnului” din comună, cu participarea preotului Stanciu Ion am
căutat să-i determinăm pe copii să fie mai buni, mai iubitori faţă de aproapele nostru, mai
prietenoşi, să fie cinstiţi, pentru că aşa trebuie să fie un bun creştin.

2
 Activităţile s-au desfăşurat după cum urmează:

-30 noiembrie, 2011 am participat la slujba Sf. Apostol Andrei

-6 decembrie,2011 am participat la slujba Sf. Nicolae şi am organizat cu copiii o colectă
de dulciuri pentru pachetele de Moş Crăciun|
-9 decembrie,2011 am fost cu copiii la biserică pentru a primi împărtăşanie în postul
Naşterii Domnului
-tot pe 9 decembrie, 2011 s-a sfinţit grădiniţa în prezenţa părinţilor copiilor
-16 decembrie, 2011 am organizat o expoziţie cu lucrări dedicate Naşterii Domnului
-30 ianuarie, 2012 am participat la slujba Sf. Trei Ierarhi
-25 martie, 2012 am organizat o expoziţie cu lucrări cu ocazia zilei ”Buna Vestire” şi
apropierea Sf. Paşti
-6 aprilie, 2012 am fost cu copiii la biserică pentru a primi împărtăşanie în postul Sf. Paşti

Noi, educatorii, suntem cei care oferim copiilor noştri un model de comportare în
societate. Coordonta de bază a comportamentului nostru trebuie să fie exemplul
Mântuitorului , care a fost blând, smerit, plin de dragoste, dar sever atunci când
împrejurările o cereau.
Nu este important cât de des desfăşurăm aceste activităţi, este importantă intensitatea
trăirilor afective ale copiilor în aceste momente. Ei trebuie să fie ajutaţi să-şi deschidă
mintea şi sufletul spre credinţă fără a-i face nişte fanatici din punct de vedere religios,
pentru că altfel riscăm să obţinem efectul contrar scopurilor pe care ni le-am propus.
BIBLIOGRAFIE
1.Ioan Nicola, D. Farcaş, ”Teoria educaţiei”, E.D.P., Bucureşti, 1997
2.Constantin Cucoş,”Pedagogie”, Polirom, 2006
3. Revista”Ĩnvăţământul preşcolar’nr. 1-2/2002
4.Ani Răducu,”Ĩndrumător- elemente de educaţie religioasă pentru învăţământul
preşcolar”, Bucureşti, 1999