CURS 3 – AMENAJAREA TERITORIULUI PL1

3.1 Așezările populate și mediul inconjurător

3.2 Modelul ecosistemului global
3.3 Eco-teritoriul
3.4 Dezvoltarea durabila
3.5 Prospectiva și futurologie
 3.1 Așezările populate și mediul inconjurător

●
Pentru prima dată în istoria omenirii, în oraşe locuiesc mai
mulţi oameni decât în zonele rurale. Europa este unul dintre
cele mai urbanizate continente. Aproximativ 75% din populaţia
acesteia locuieşte în zonele urbane; începând cu 2020,
proporţia va fi de 80%. În consecinţă, cererea de pământ în
interiorul şi în împrejurimile oraşelor devine acută; extinderea
urbană reconturează peisajele şi afectează calitatea vieţii
oamenilor şi mediul mai mult ca niciodată. Planificarea şi
gestionarea urbană au ajuns pe prima pagină a agendei
politice, transportul şi locuinţele fiind provocări cruciale.

2
 3.1 Așezările populate și mediul inconjurător
●
Dezvoltarea urbană are o puternică
dimensiune europeană. Oraşele
interacţionează şi au influenţă asupra
terenului înconjurător, astfel afectând mediul
pe o suprafaţă mult mai întinsă. Dezvoltarea
acestora este determinată şi de factori externi
precum schimbările demografice, nevoia de
mobilitate, globalizarea şi schimbările
climatice. Scăderea numărului de locuinţe şi o
îmbătrânire a populaţiei sunt preconizate să
amplifice presiunile asupra mediului în
următoarele decenii. Dezvoltarea
suplimentară a informaţiilor, a serviciilor şi a
tehnologiei de comunicaţii aduce noi
schimbări calitative importante în sistemele
urbane.
●
Oraşele acţionează ca motoare ale
progresului, deseori influenţând în mare
parte realizările şi inovaţiile noastre
culturale, intelectuale, educaţionale şi
tehnologice. Totuşi, tendinţa actuală
către nou, abordările privind densitatea
redusă în dezvoltarea urbană determină
un consum crescut de energie, resurse,
transporturi şi terenuri, crescând astfel
emisiile de gaze cu efect de seră şi
poluarea atmosferică şi fonică la niveluri
care deseori depăşesc limitele legale
sau limitele de siguranţă umană
recomandate.
3
 3.1 Așezările populate și mediul inconjurător
●
Consumul global, utilizarea energiei, utilizarea
apei şi producerea deşeurilor se întâlnesc
într-un număr din ce în ce mai mare de
locuinţe urbane. Raportul AEMprivind
extinderea urbană arată că mai mult de un
sfert din teritoriul Uniunii Europene a fost
afectat în mod direct de utilizarea terenurilor
urbane: între 1990 şi 2000 o suprafaţă de
cinci ori mai mare decât cea a Londrei Mari
(Greater London) a fost dedicată extinderii
urbane. Acest lucru s-a produs mai ales pe
foste terenuri agricole, având ca efect
pierderea de servicii importante ale
ecosistemului, precum producţia alimentară,
protecţia împotriva inundaţiilor şi diversitatea
biologică.
●
Conceptul de amprentă ecologică
indică suprafaţa de teren şi
cantitatea de apă de care este
nevoie pentru a produce, într-un
oraş sau ţară, resursele pe care
acesta/aceasta le consumă şi
pentru a absorbi deşeurile pe
care le produce. Amprenta
ecologică aLondrei Mari, de
exemplu, este de 293 de ori
propria suprafaţă, şi de două ori
suprafaţa Regatului Unit.
4
 3.1 Așezările populate și mediul inconjurător
●
Poluarea aerului în Europa în perioada
1990-2004 a arătat că în ciuda reducerilor
de emisii, concentraţiile ridicate de particule
fine şi ozonul de la nivelul solului mai
cauzează încă probleme în multe oraşe şi
zone înconjurătoare. Pulberile fine în
suspensie sunt acum recunoscute în
general a fi principala ameninţare la
adresasănătăţii umane din poluarea
atmosferică. Organizaţia Mondială a
Sănătăţii (OMS) estimează că aproximativ
100 000 de decese pe an ar putea fi legate
de poluarea aerului înconjurător din oraşele
din Europa, scurtând speranţa de viaţă cu
un an, în medie.
●
O cauză majoră a poluării
atmosferice şi a problemelor de
zgomot o reprezintă creşterea
traficului motorizat care determină şi
reducerea spaţiului verde şi a zonei
de linişte din centrele oraşelor.
Aceasta îi determină pe oameni să
se mute de la oraş în suburbii şi la
ţară. Noile zone urbane de densitate
scăzută duc la utilizarea pe scară
mai largă a mijloacelor de transport
individuale, care accentuează
problemele existente.
5
 3.2 Habitatul ca noțiune de urbanism și arhitectură

Ecologia propune abordarea problemei mediului urban prin perspectiva unor puncte de
vedere diverse, dar avand un numitor comun – abordarea sistemica.
Din aceasta perspectiva, asezarile urbane nu mai sunt intelese ca entitati de sine
statatoare, ci devin componente ale ierarhiei sistemelor organizate, plasandu-se, in
functie de scala spatiala, pe nivelul ecosistemelor sau complexelor de ecosisteme.
Solutia problemelor de mediu, izvorate din actiunea cu caracter structurator a
comunitatilor urbane sub influenta unui model conceptual centrat pe nevoile acestora, o
reprezinta dezvoltarea durabila, bazata pe integrarea si echilibrul aspectelor economice,
sociale si ecologice, si materializata in profil teritorial printr-o structura policentrica la
diferite scari.
In interiorul oraselor, aceste ingerinte conduc la fenomene de regenerare urbana.

6
 3.2 Habitatul ca noțiune de urbanism și arhitectură

Pentru a asigura coerenta unui discurs didactic si metodic, prezentarea problematicii

mediului urban printr-o abordare ecologica trebuie sa porneasca de la doua delimitari
conceptuale: „Ce inseamna ecologic?” si ce se intelege prin „mediu urban”.
In primul caz trebuie precizat ca limba romana cuprinde sub acelasi termen – adjectivul
ecologic – referiri la doua domenii diferite, stiinta ecologiei si doctrina politica ecologista
(verde). Desi izvorate din aceeasi necesitate a rezolvarii problemelor generate de dezvoltarea
necontrolata a societatii omenesti, insotita de impacturile negative asupra mediului reunite sub
numele de „deteriorare” (poluarea, disparitia de specii si ecosisteme, fragmentarea
habitatelor, executia marilor lucrari agricole si de hidroamenajare etc.), si bazate pe aceeasi
abordare invechita a mediului ca „mediu inconjurator”, cele doua au urmat trasee diferite.

7
 3.2 Habitatul ca noțiune de urbanism și arhitectură

Spre deosebire de ecologism, stiinta ecologiei a evoluat, schimbandu-si modelul

conceptual si scara de abordare.

Astazi ea se afla in etapa numita „ecologie sistemica”, definita ca „stiinta care asigura
fundamentul teoretic necesar pentru a conceptualiza si intelege modul de structurare si
functionare a complexelor de sisteme ecologice (sociale si naturale) cuplate si pentru a
percepe si interpreta „mediul inconjurator”, care include deopotriva mediul fizic si
biologic natural, precum si mediul transformat si controlat de catre specia umana ca o
ierarhie de unitati organizate, dinamice și cu proprietati structurale si functionale
identificabile si cuantificabile” (Vadineanu, 1998, pag.20).

8
3.3 Eco-teritoriu

9
 3.3 Eco-teritoriu

Un al doilea element important este faptul ca aceste sisteme ecologice formeaza, in

functie de scara de timp si de spatiu care determina si complexitatea lor, o ierarhie (Fig.
2) ce integreaza sistemele biologice de rang superior speciei.
Dupa nivelul de baza al ecosistemului, in cazul complexelor de ecosisteme, componenta
biotica este reprezentata de un complex de biocenoze sau de un biom, iar cea abiotica
de unitati hidrogeomorfologice (bazine hidrogeografice, complexe deltaice sau estuare,
mari, oceane etc.); in cazul ecosferei, componenta biotica este biosfera, iar componenta
biotica, numita toposfera, include geosferele terestre: atmosfera, hidrosfera, litosfera.
De asemenea, sunt incluse antroposfera si componenta acesteia, tehnosfera.

10
 3.3 Eco-teritoriu
Zona Biotop
functionala
Centrul - temperatura mai mare
orasului - umiditate mai redusa
- poluare puternica
- structura solului distrusa
Zone de - temperatura mai mare
locuire densa - poluare relativ ridicata
- structura solului in buna
parte distrusa
Zone - microclimat favorabil
rezidentiale - temperatura si umiditatea
prezinta diferente reduse
intre zi si noapte
- poluare foarte redusa
- solul isi pastreaza
integritatea
structurala
Fitocenoze (asociatii Zoocenoze (grupuri de
vegetale) animale)
- plante ornamentale - pasari de stanca
- biodiversitate redusa - mamifere mici
- biodiversitate foarte
redusa
- plante dependente de - pasari
om - insecte
- specii ruderale - biodiversitate redusa
- fitocenoze specifice - pasari
padurilor - mamifere mici
- pomi fructiferi - insecte
- plante ornamentale - animale acvatice
- biodiversitate
ridicata
11
 3.3 Eco-teritoriu

Zona Biotop Fitocenoze (asociatii Zoocenoze (grupuri de

functionala
Parcuri - microclimat favorabil
- structura solului pastrata
Cimitire - microclimat favorabil
- structura solului pastrata
Zone - temperatura foarte
industriale ridicata
- umiditate foarte redusa
- poluare foarte puternica
- structura solului complet
distrusa
vegetale) animale)
- fitocenoze variate, - pasari
bogate in specii - mamifere mici
- specii ornamentale si - biodiversitate relativ
dependente de om ridicata
- plante ornamentale - pasari
- specii dependente de - mamifere mici
om - biodiversitate relativ
ridicata
- vegetatia complet - numai specii pionier
eliminata
- specii ubicviste

12
 3.3 Eco-teritoriu

Zona Biotop Fitocenoze (asociatii Zoocenoze (grupuri de

functionala vegetale) animale)
Cai de - temperatura mare - plantatii de - Insecte
circulatie - umiditate scazuta aliniament - biodiversitate foarte
- drumuri; - poluare puternica - specii ruderale redusa
- cai ferate; - structura solului complet - arbusti
- canale distrusa
navigabile. - accentuare a extremelor
climatice (canale)
Rauri si - modificarea dinamicii - specii murale pe - animale acvatice:
oglinzi de apa aerului peretii lucrarilor pesti, nevertebrate,
- favorizarea extremelor hidrotehnice pasari.
climatice
- modific

13
3.3 Eco-teritoriu

14
3.4 Dezvoltarea durabila
Definitia practica a dezvoltarii durabile conduce la noi cerinte
socioeconomice si ecologice impuse ecosistemelor urbane, la
care orasele se adapteaza printr-un proces de ajustare și
remodelare (Petrisor, 2006) orientat spre imbunatatirea
conditiilor de viata dintr-un oraș (Manson, 2006), denumit
regenerare urbana, in care politicile de locuire joaca un rol
critic (Clark, 2006).
Recenta Declaratie de la Toledo, elaborata ca urmare a
Intrunirii Ministeriale Informale privind Declaratia asupra
Dezvoltarii Urbane – identifica, printr-o abordare stiintifica,
conceptul de regenerare urbana integrata: „proces planificat
ce trebuie sa depaseasca motivatiile sectoriale si abordarile
folosite pana acum, intelegand ca orasul este un intreg
functional si partile sale componente ale organismului urban,
si avand ca tel dezvoltarea pe deplin echilibrata a structurilor
sociale, economice si urbane, odata cu stimularea cresterii
eficientei ecologice” (Presidencia Espanola EU, 2010, pag. 6).

15
 3.5 Prospectiva și futurologie
●
Luarea în considerare a dimensiunii continentale a Europei
deschide noi perspective pentru politica amenajarii teritoriului
si o plaseaza în acelasi timp în fata unor noi provocari.
Într-o lume aflata intr-un proces de globalizare crescânda
continentul european trebuie sa îsi afirme întâietatea.
Principalele potentialitati ale Europei, pe care e important sa le
valorifice, rezida în diversitatea peisajelor si culturilor care au
dat caracter teritoriului, în dezvoltarea solidaritatii si
cooperarii în interiorul si între diferitele mari spatii europene ca
si în integrarea între Europa Occidentala si cea Orientala,
Meridionala si Septentrionala.
16
 3.5 Prospectiva și futurologie
●
Principiile unei politici de amenajare durabila pentru Europa
1. Promovarea coeziunii teritoriale prin intermediul unei dezvoltari socio-economice echilibrate si de îmbunatatire
a competitivitatii
2. Promovarea încurajarii dezvoltarii generate de functiunile urbane si de îmbunatatirea relatiilor dintre orase si
sate
3. Promovarea unor conditii de accesibilitate mai echilibrate
4. Facilitarea accesului la informatie si cunoastere
5. Reducerea degradarii mediului
6. Valorificarea si protectia resurselor si patrimoniului natural
7. Valorificarea patrimoniului cultural ca factor de dezvoltare
8. Dezvoltarea resurselor energetice în mentinerea securitatii
9. Promovarea unui turism de calitate si durabil
10. Limitarea preventiva a efectelor catastrofelor naturale

17