CURS

TEHNOLOGII DE SUDARE
 SCURT ISTORIC AL EVENIMENTELOR

1800 Realizarea arcului electric între doi electrozi de carbon, Sir Humphry Davy;
1836 Descoperirea acetilenei de către Edmund Davy of England;

1881 Sudarea plăcilor de Pb pentru acumulatori utilizând arcul electric ca şi sursă

termică, Auguste De Meritens;
1885 Brevetarea proc. de sudare cu electrozi de carbon, Nikolai Bernados şi
Stanislaus Olszewski in Anglia şi în 1887 în America;
1890 Brevetarea procedeului de sudare cu electrod metalic, Coffin şi N.G. Slavianoff;

1885-1900 Brevetarea sudării prin presiune şi rezistenţă electrică, Elihu Thompson;

1903 Inventarea sudării cu termit a şinelor de cale ferată, Goldschmidt;

1907 Inventarea electrodului învelit, Oscar Kjellberg din Suedia;

1919 Descoperirea curentului alternativ C.J. Holslag;
1920 Introducerea sudării automatizate, P.O. Nobel;

1920 Cercetări pentru protejarea arcului şi a băii metalice cu gaze de protecţie,

Langmuir şi Alexander;
1926 Brevetarea procedeului de sudare cu arc electric cu electrod de W în atmosferă
controlată, H.M. Hobart şi P.K. Devers;
 SCURT ISTORIC AL EVENIMENTELOR
1920-1930 Perfecţionarea tehnologiei de sudare cu arc electric, elaborarea de electrozi
înveliţi prin extrudare, Langstroth şi Wunder;
1930 Brevetarea procedeului de sudare sub strat de flux, Robinoff (Unionmelt®);

1941 Brevetarea procedeului Heliarc, precursor al procedeului WIG pentru sudarea Al,
Mg şi oţelurilor inoxidabile, R. Meredith. Ulterior s-a acordat licenţa în favoarea
Linde Air Products, care a inventat pistoletele răcite cu apă;
1953 Sudarea în mediu CO2, Lyubavskii şi Novoshilov;

1957 Brevetarea arcului de plasmă în sudare, Robert F. Gage;

1957 Dezvoltarea sudării cu fascicol de electroni, J.A. Stohr;

1958 Prezentarea sudării în baie de zgură la Târgul Internaţional de la Bruxelles de

către Uniunea Sovietică;
1958-1960 Dezvoltarea procedeului de sudare MIG/MAG, perfecţionarea mecanismelor de
transfer: short-arc, spray-arc;

1965 Dezvoltarea procedeului de sudare TIG, Ucraina;

1970 Dezvoltarea procedeului de sudare în stare solidă prin frecare, Uniunea Sovietică;

1980 Sudarea cu laser

 CE ESTE SUDURA?
ÎMBINAREA SUDATĂ reprezintă legătura metalică nedemontabilă, între
două sau mai multe elemente, realizată printr-un procedeu de sudare şi care
prezintă rezistenţă mecanică şi siguranţă în exploatare.

SUDURĂ SUDURĂ

SUDURĂ
SUDURĂ
 FLUXUL DE SUDARE
OPERAŢII & COSTURI
A
Pregătirea
suprafeţei

Punctarea
Curăţirea
Fixarea
B

Preîncălzirea (otel carbon)

Sudarea

C Postîncălzirea

Curăţirea între straturi

Curăţarea finală

D
 PONDEREA COSTURILOR DE SUDARE DIN TOTALUL COSTURILOR DE
PRODUCŢIE

Putem menţiona că la nivelul SUA, bunurile industriale de folosinţă îndelungată în care

sudarea este o componentă critică în procesul de fabricaţie, aceste bunuri reprezintă 90% din
totalul bunurilor industriale realizate Conform aceluiaşi raport, ramurile industriale în care
sudarea materialelor reprezintă un element cheie în procesul de fabricaţie, reprezintă 59% din
totalul producţiei industriale.
Importanţa calificării specialiştilor în domeniul sudării materialelor rezultă din costurile
asociate cu operaţiile de sudare, în care manopera reprezintă segmentul cel mai mare de cheltuieli.
Peste 70% din totalul cheltuielilor de sudare este deţinut de cheltuielile de manoperă.
APLICAŢII
 STRUCTURI
ŞI
CONFECŢII METALICE
 FEHMARN BELT BRIDGE:

Fehmarn este o insulă din Marea Baltică, și în același timp numele orașului de pe insulă. În anul 2009 Danemarca și Germania au
hotărât construirea unui pod rutier uriaș între localitățile Rødby de pe insula Lolland, Danemarca, și Puttgarden de pe insula
Fehmarn, Germania. Podul ar avea o lungime de 19 km și va asigura traseul rutier direct (Hamburg - Lübeck - Copenhaga).
Inițial costurile totale se ridica la 4,5 miliarde de euro.
În octombrie 2010 costurile au fost recalculate la 5,5 miliarde euro.
Începând din ianuarie 2011 în locul acestui pod Danemarca a început să prefere un tunel rutier și feroviar submarin de 17,6 km
lungime pe același traseu.
Costurile pentru tunel au fost calculate la 5,1 miliarde euro. Începerea tunelului se va face în anul 2020 iar în anul 2028 se
aproximează finalizarea lucrărilor.
 APLICAŢII:
care necesită performanţe superioare
apariţia unor noi domenii (era spaţială)
megastructuri (poduri, zgârie-nori etc.)

NECESITATE: CERCETARE:
calitate superioară Automatizare
productivitate ridicată noi procedee de sudare
reducerea preţului de fabricaţie îmbunătăţire randamente
După 11 sept. 2001 “prăbușirea Turnurilor Gemene World Trade Center din New York”
După 11 sept. 2001
The Petrobras P-36 Rig sank after exploding in 2001
“Rafinăria LyondellBassel, situată în
sudul Franței, în urma a două
explozii la rezervoarele, aflate la
distanță de 500 de metri unul de
altul și conținând produse chimice”
 The bridge was built in 1958 and
collapsed in 1983, after 25 years of
use. The Mianus River bridge used a
“pin and hanger (tip prinsoare)“
design common to 1950's era
bridges. Pin and hanger designs had
cheaper construction costs compared to
other design options.
MINNEAPOLIS, MINNESOTA BRIDGE COLLAPSE IN 2007

140,000 vehicles per day;

killing 13 people and injuring 145 others

Mississippi River
AVANTAJELE TEHNOLOGIILOR DE SUDARE

• Reducerea consumului de metal (30-50%);

• Creşterea productivităţii (2-20x);
• Obţinerea unor proprietăţi mecanice superioare faţă de piesele turnate sau nituite;
• Realizarea unor structuri de complexitate nelimitată;
• Realizarea unor forme raţionale adaptate solicitărilor mecanice;
• Se obţin îmbinări etanşe;
• Se utilizează semifabricate şi elemente tipizate pentru realizarea construcţiilor sudate;
• Posibilitate de mecanizare, automatizare, robotizare;
• Utilizarea unor echipamente relativ ieftine pentru procedeele uzuale de sudare;
• Reducerea preţului de cost;
• Flexibilitate şi mobilitate ridicată;
• Poluare redusă şi consumuri energetice reduse;
•Lucrul în condiţii deosebit de dificile: în spaţiu, în apă la adâncime.
 CLASIFICAREA PROCEDEELOR DE SUDARE ŞI CONEXE

Procedeele ele sudare de bază conform STAS 5555/2-80 şi SR ISO 4063:1992 se împart în cinci categorii mari
în funcţie de starea materialelor care participă la formarea îmbinărilor sudate, natura procedeelor de sudare şi
felul procedeelor conexe:
A. – procedee de sudare prin topire, la care metalul adaos şi marginile rosturilor metalului de bază se topesc
sub influenţa sursei de căldură, alcătuind baia de sudură, care prin cristalizare formează cusătura sudată;
B. – procedee de sudare în stare solidă, la care îmbinarea pieselor se realizează prin presiune în stare solidă,
fără metal adaos, cu sau fără încălzire;
În afară de acestea, mai sunt prevăzute următoarele categorii de procedee:
C. – procedee speciale de sudare;
D. – procedee de lipire a metalelor;
E. – procedee conexe, care sunt metode de prelucrare la cald a metalelor, care utilizează tehnici bazate pe
procese care sunt proprii diferitelor metode de sudare, dar nu realizează îmbinări sudate (tăierea, metalizarea,
sudarea de încărcare etc.).
În funcţie de energia utilizată pentru încălzirea materialelor există trei categorii de procedee de sudare:

I. – cu energie electrică: II.– cu energie chimică: III.– cu energie mecanică: :

– cu arc electric; – cu flacără oxi-acetilenică; – prin frecare;

– cu plasmă; – alumino-termică; – prin percuţie;
– cu fascicul de electron; – în foc de forjă; – cu ultrasunete;
– prin rezistenţă electrică; – prin explozie. – prin presiune la rece.
– cu curenţi de înaltă frecvenţă;
– cu laser.
Dezavantajele tehnologiilor de sudare:
 pot să apară defecte greu identificabile;
 generează tensiuni şi deformaţii după sudare;
 modificarea locală a proprietăţilor metalului de bază (rezistenţă mecanică, la coroziune etc.);
 calitatea construcţiilor sudate depinde de calificarea şi conştiinciozitatea personalului de execuţie
şi proiectare.

IDENTIFICAREA FISURILOR CUSĂTURII SUDATE:

1. Crater în metalul depus; 2. Fisură transversală în metalul depus;

3. Fisură transversală în ZIT; 4. Fisură longitudinală în metalul
depus; 5. Fisură în metalul de bază; 6. Fisură sub cordon în metalul
de bază; 7. Fisură în linia de topire; 8. Fisură la rădăcină în metalul
topit; 9. Fisură în metalul depus.
Evaluarea nedistructivă a cusăturii sudate (ENCS)
 TESTAREA CU ULTRASUNETE – se folosesc unde sonore de înaltă frecvență cu ajutorul
cărora se identifică fisurile și incluziunile existente in CS;

 TESTAREA RADIOGRAFICĂ – se folosesc radiațiile de tip gamma pentru determinarea

defectelor interne;
Evaluarea nedistructivă a cusăturii sudate (ENCS)
 TESTAREA CU LICHIDE PENETRANTE – se identifică fisurile apărute pe suprafaţa cusăturilor
sudate;

 TESTAREA MAGNETOSCOPICĂ – se identifică fisurile apărute in zona cusăturii sudate, prin

întreruperea liniilor de câmp magnetic produs intre piesele sudate;
Evaluarea nedistructivă a cusăturii sudate (ENCS)
Elementele îmbinărilor sudate
Definiţii

Metalul de bază (MB) – reprezintă partea metalică a elementelor

care se îmbină prin sudare şi care nu este afectată de modificări
structurale şi chimice datorită sudurii.
Cusătura sudată (CS) – este zona din îmbinarea sudată care
rezultă prin cristalizarea băii de sudură. Este delimitată de restul
materialului prin liniile de topire.
Baia de sudură (BS) – este topitura metalică formată prin topirea
suprafeţelor rostului de sudare şi a materialului adaos.
Material adaos (MA) – metalul sau aliajul sub formă de sârmă,
vergea cu sau fără înveliş, bară sau pulberi, care se topeşte şi
completează baia de sudură.
Metalul depus (MD) – fracţia din materialul adaos care participă
efectiv la formarea cusăturii sudate, o parte din materialul adaos
trece în zgură, o parte se pierde prin stropire şi o mică cantitate de
metal se pierde prin vaporizare.
Rostul de sudare (RS) – spaţiul geometric lăsat liber între
elementele metalice care se îmbină prin sudare.
Pătrunderea sudurii (PS) – profunzimea de pătrundere a
cusăturii sudate în metalul de bază.
Linia de topire (LT) – linia de delimitare dintre cusătura sudată şi
elementele îmbinate.
Rădăcina cusăturii (RC) – primul rând de sudură depus sau zona
inferioară a cusăturii sudate la sudarea dintr-o singură trecere.
Suprafaţa cusăturii (SC) – suprafaţa superioară vizibilă a
cusăturii sudate.
Definiţii

Zona influenţată chimic (ZIC) – zona de trecere între cusătura sudată şi metalul de bază în care s-au
produs modificări ale compoziţiei chimice datorate procesului de sudare.
Zona influenţată termic (ZIT) – zona adiacentă zonei influenţate chimic sau liniei de topire care a fost
afectată de modificări structurale.
Grosimea (s) – reprezintă grosimea îmbinării sudate măsurată în axa cusăturii sudate din secţiunea
transversală a cusăturii.
Supraînălţarea (s’) – supraînălţarea cusăturii sudate măsurată în raport cu metalul de bază.
Lăţimea cusăturii (BC) – lăţimea măsurată la suprafaţa cusăturii, perpendicular pe direcţia de sudare.
Lungimea cusăturii (LC) – lungimea măsurată la suprafaţa cusăturii în direcţia de sudare.
Unghiul cusăturii (αc )– unghiul măsurat între liniile de topire a cusăturii sudate.
Definiţii

Zgura – strat de oxizi care se formează la sudarea prin topire, datorită proceselor de dezoxidare a băii de sudură
şi care datorită greutăţii specifice mai reduse, se dispune deasupra băii de sudare, având un rol de protecţie
chimică şi termică;

Viteza de sudare (Vs) – [cm/min] parametru tehnologic, care caracterizează viteza cu care se realizează
cusătura sudată sau stratul de sudare la sudarea multistrat;

Stare de tensiuni – datorită ciclului termic de încălzire-răcire care se derulează pe parcursul proceselor de
sudare, în cusătura sudată şi ZIT iau naştere tensiuni interne, care sunt responsabile de deformaţiile post-sudare
sau chiar de apariţia unor defecte de sudare, precum fisurile;

Segregaţie chimică – în baia de sudare, dar şi în ZIT pot apărea o serie de procese fizico-chimice, difuzia,
evaporări de material, însă separarea unor elemente chimice, preferenţial la limita de grăunţi cristalini, a
impurităţilor precum S (Sulf), P (Fosfor), B (Bor), poate deveni extrem de dăunătoare pentru îmbinarea sudată.
Acest proces este favorizat de temperaturile foarte, ridicate din baia de sudare şi zona de material adiacentă;

Diluţie – fenomen care apare când calitatea materialului de bază este diferită de cea a materialului adaos.
Acestea participă în proporţii diferite la realizarea cusăturii: sudate, compoziţia chimică a materialului din zona
cusăturii sudate, având o compoziţie chimică intermediară, raportat la materialul de bază şi adaos;

Sursă termică – pentru realizarea legăturii metalice de rezistenţă între piesele îmbinate prin sudare este necesar
introducerea de energie în zona îmbinării, care să aducă atomii de material în contact la distanţe atomice.
Poziţiile de sudare conform SR-ISO 6947
în funcţie de orientarea axei mediane a cusăturii sudate
 Poziţii de sudare la sudarea ţevilor, virole
PA) orizontală prin rotirea piesei, PC) orizontală în cornişe,
PF) verticală ascendentă,
PG) verticală descendentă şi HL-045) piesă înclinată 45º înainte
 Rostul de sudare
Este spaţiul liber de o anumită formă geometrică, care se lasă
între piesele de îmbinat în vederea asigurării pătrunderii sudurii
pe toată grosimea metalului de bază.
Forma şi dimensiunile rosturilor de sudare depind de o serie
de factori, dintre cei mai importanţi amintim:

calitatea şi grosimea metalului de bază;

calitatea materialului adaos;
proprietăţile de rezistenţă mecanică impuse îmbinării;
Sudate;
metoda de sudare;
poziţia de sudare şi accesibilitatea locului de îmbinare.
MB
Dilutie = 100 [%]
MB + MA

Determinarea gradului de diluţie

Rosturile îmbinărilor sudate
cap la cap SR EN 29692:1994

Rosturile cu secţiune minimă

reprezintă soluţia economică de
pregătire şi realizare a unei
îmbinări sudate.

Din punct de vedere al distribuţiei

tensiunilor interne şi al
deformaţiilor după sudare, sunt
preferate rosturile simetrice.

Îmbinările sudate din ambele părţi

(rosturi X, 2U etc.) se realizează
din mai multe treceri, la fiecare
trecere construcţia trebuie rotită cu
180º.

Rosturile asimetrice (½V, ½Y, ½U

etc.) sunt utilizate mai rar, în
general în cazul unor îmbinări
sudate cu acces dificil din punct de
vedere al poziţiei de sudare.
Rosturile îmbinărilor sudate în colţ
Mărimea teoretică a cusăturilor sudate în colţ este definită
prin mărimea z, ce reprezintă cateta unui triunghi delimitat de
muchiile elementelor sudate şi înscris în profilul cusăturii. În
funcţie de tipul suprafeţei cusăturii sudate (concave sau
convexe), precum şi de mărimea pătrunderii cusăturii sudate în
metalul de bază se disting următoarele elemente geometrice
ce definesc profilul secţiunii cusăturii:
• grosimea teoretică a îmbinării sudate – egală cu înălţimea
triunghiului înscris în cusătură (Δ). Nu ia în considerare
pătrunderea cusăturii în metalul de bază.
• concavitatea sau convexitatea suprafeţei sudurii – abaterea
profilului suprafeţei cusăturii în secţiune transversală în raport
cu ipotenuza triunghiului Δ.
• pătrunderea - distanţa măsurată între rădăcina cusăturii şi
punctul de convergenţă al liniilor (curbelor) de topire situat
teoretic pe axa mediană a cusăturii sudate.
• grosimea efectivă (Lu) se măsoară între ipotenuza
triunghiului Δ înscris în cusătură şi punctul determinat de
intersecţia liniei de topire a cusăturii cu muchia piesei sudate.
Această dimensiune reprezintă un element geometric
important a cusăturii sudate, deoarece ia în considerare şi
pătrunderea cusăturii în materialul de bază.
Rezistenţa mecanică a îmbinărilor sudate în colţ
interior este relativ scăzută datorită faptului că
piesa aflată în poziţie orizontală nu participă pe
întreaga grosime la formarea cusăturii sudate.
Sunt prinse doar straturile superficiale ale
materialului, în special la pătrunderi mai mici, apar
uşor defecte de structură şi fisuri localizate la
rădăcina îmbinării. Aceste aspecte sunt mai evidente
în special la rosturile în colţ neteşite şi deşi sunt cele
mai ieftine, operaţiile de pregătire şi sudare sunt
simple, se recomandă evitarea lor în special pentru
îmbinările sudate puternic solicitate.

Convexitatea este considerată de multă lume ca si o

ranforsare a îmbinării sudate. Totuşi, o convexitate
excesivă acţionează în mod negativ asupra rezistenţei
mecanice a îmbinării sudate.

Creşterea convexităţii suprafeţei cusăturii conduce

la mărirea periculoasă a tensiunilor interne în zona
muchiilor cusăturii şi astfel la apariţia fisurilor,
acţionând ca şi un concentrator de tensiuni.

Mărimea optimă a cusăturii pentru îmbinările sudate în

colţ se obţine în situaţia în care dimensiunea Lp este
egală cu grosimea metalului de bază.

Dacă piesele îmbinate au grosimi diferite, atunci

dimensiunea Lp va fi diferită pentru fiecare element în
parte şi egală cu grosimea lui.
 CRITERII DE ANALIZĂ ŞI SELECŢIE A
ROSTURILOR DE SUDARE

Grosimea materialului de bază reprezintă factorul

principal în alegerea tipului şi dimensiunilor rosturilor de
sudare.

Creşterea grosimii materialului impune alegerea unor

rosturi cu deschidere mai mare pentru asigurarea unei
bune pătrunderi, în special la rădăcina cusăturii unde
accesul este redus prin geometria rostului de sudare.

Din punct de vedere al deschiderii rostului, acestea pot fi

ordonate în sens crescător după cum urmează: I, Y, V, U,
X, 2U.

Complexitatea şi rigiditatea construcţiei sudate reprezintă

un factor de risc în ceea ce priveşte pericolul fisurării
îmbinărilor sudate. Elementele metalice de diferite mărimi şi
secţiuni orientate sub diferite unghiuri favorizează apariţia
concentratorilor de tensiuni în cusăturile sudate care sunt
supuse la solicitări complexe.
 Stadionul Olimpic de la Beijing (cunoscut sub denumirea de "Birdsnest (Cuibul de păsări)"
este o structură metalică atipică atent proiectată care funcționează atât ca structură de
rezistenţă, cât și ca fațadă. Toate cele 110.000 de tone de oțel au fost fabricate în China.
Scheletul suportă o încărcătură de 11.200 de tone de acoperiș și componente suspendate.
 CRITERII DE ANALIZĂ ŞI SELECŢIE A ROSTURILOR DE SUDARE
Accesibilitatea îmbinărilor sudate caracterizează posibilitatea realizării operaţiilor de sudare prin prisma
îndeplinirii sau nu a condiţiilor corecte de lucru:
• accesul corect al electrodului sau capului de sudare pe toată lungimea cusăturii
• repartizarea fluxului termic în mod egal între suprafeţele rostului de sudare
• îndeplinirea unor condiţii specifice de sudare, dirijarea fluxului, ventilarea spaţiului de lucru, susţinerea băii de
sudură etc.
• urmărirea procesului de sudare, a băii de sudură etc.
Criteriul metalurgic
Proprietăţile fizico-chimice ale materialului de bază influenţează în mod direct calitatea îmbinărilor sudate,
caracterizată prin:

• proprietăţi mecanice de rezistenţă (la solicitările mecanice preluate de îmbinare);

• plasticitatea, tenacitatea şi duritatea materialului depus;

• transformările structurale din cusătura sudată şi Z.I.T. (zona influenţată termic);

• tensiunile interne acumulate datorită tensiunilor de
contracţie sau a coeficienţilor de dilatare termică
mari sau diferiţi (în cazul sudării a două materiale
diferite);
• coeficientul de conductivitate termică influenţează
pătrunderea cusăturii în MB şi determină puterea
sursei termice de sudare;
• conţinutul de incluziuni nemetalice din cusătura
sudată si metalul de bază.
 CRITERII DE ANALIZĂ ŞI SELECŢIE A ROSTURILOR DE SUDARE
Criteriul tehnologic

Procedeul de sudare ales pentru realizarea unei îmbinări

sudate influenţează alegerea rostului de sudare, pe baza
următoarelor considerente:
• puterea sursei termice;
• concentrarea fluxului termic;
• protecţia şi susţinerea băii de sudură;
• poziţia de sudare.

Criteriul de exploatare

Condiţiile de exploatare a îmbinării

sudate (mărimea şi natura
sarcinilor preluate de construcţia
sudată, temperatura şi mediul de
exploatare – medii corozive, radiaţii
nucleare, vibraţii etc.)
 CRITERII DE ANALIZĂ ŞI SELECŢIE A ROSTURILOR DE SUDARE

Criteriul economic:

Întotdeauna a existat dorinţa societăţilor comerciale

de a reduce cheltuielile de fabricaţie şi de a deveni
mai competitive.

Deşi este un criteriu important de alegere a

rosturilor de sudare prin prisma reducerii costurilor
determinate de volumul operaţiilor de pregătire-
asamblare-sudare, acest lucru este posibil decat
doar după îndeplinirea criteriilor de importanţă
majoră cum ar fi criteriul de exploatare sau
criteriul metalurgic.

Ca şi recomandări finale cu caracter general:

• utilizarea preferenţială a îmbinărilor sudate cap la cap caracterizate prin rezistenţă mecanică superioară;
• alegerea unor rosturi cu deschidere mai mică şi cu suprafeţe plane (economice);
• asigurarea pătrunderii pe toată grosimea metalului de bază;
• adoptarea unor rosturi simetrice sudate din ambele părţi doar în cazuri bine justificate (costuri mai mari);
• prevederea operaţiilor de crăiţuire şi resudare a rădăcinii doar în cazurile îmbinărilor puternic solicitate;
• susţinerea băii de sudură doar în cazul unei băi cu fluiditate ridicată sau la rosturile cu deschidere mare;
• prevederea operaţiilor de control nedistructiv doar pentru construcţiile sudate cu un factor de risc ridicat
(cazane sub presiune, structuri de rezistenţă în obiective cu importanţă ridicată etc.).
ECHIPAMENTUL SSM NECESAR ŞI ACESORIILE
UTILIZATE ÎN PROCESUL DE SUDARE
ECHIPAMENTUL SSM NECESAR ŞI ACESORIILE
UTILIZATE ÎN PROCESUL DE SUDARE