Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Nr. ore
Unitati de invatare Conţinuturi alocate Săpt
Vizând omul in cea mai fireasca lumina si ipostaza a lui, aceea de agent al actiunii,
raspunderea si responsabilitatea sunt puse in raporturi directe cu multiple alte fenomene
sociale, cum ar fi: morala si motivatiile ei, decizia si angajarea, valoarea si eficienta. Astfel
intelese, raspunderea si responsabilitatea dobândesc un statut nou, devenind principalul
mecanism al integrarii sociale a omului.
In anul 2000, asistenta medicala trebuie sa fie constienta de cerintele actuale ale societatii, de
puterea rolului ei si sa accepte sa-si asume responsabilitatea actiunilor sale.
2
Daca raspunderea nu face decât sa pastreze statutul deontologic, avizând asistenta medicala de
consecintele reglementarilor de ordine interioara, responsabilitatea tinde sa schimbe ceva din
datul comun spre implinirea si progresul profesiei noastre. Trebuie sa intelegem ca
raspunderea si responsabilitatea sunt notiuni complementare, dar nu identice.
Daca in timpul activitatii noastre profesionale, fie la catedra scolilor postliceale sanitare, fie in
sectiile spitalelor cu elevii sau asistentele medicale debutante, reusim sa le invatam in afara de
executarea efectiva a tehnicilor medicale si normele de etica, cunostintele de morala, de
constiinta profesionala si responsabilitate medicala, reusita este de partea noastra si in folosul
intregii societati.
Pentru aceasta, atât in timpul pregatirii in scoala, cât si in stagiile de practica, trebuie sa
apelam la toate metodele si procedurile de educatie, prin programe atractive, printr-o continua
comunicare cu cei tineri. Trebuie sa intiparim in constiinta tineretului pe care il pregatim ca
meseria de asistent medical este pe cât de nobila, pe atât de grea iar, o asistenta medicala de
"CALITATE" inseamna constiinta, multa munca si cultura. Toate stradaniile noastre converg
catre acest obiectiv fundamental de formare a asistentilor medicali.
Procesul educativ este anevoios. Nu dorim ca viitoarele asistente medicale sa-si insuseasca
disciplinele prevazute in PROGRAMA si sa obtina diplome. Am dori sa formam unele
mentalitati, concomitent cu demolarea altora, iar responsabilitatea si constiinta profesionala sa
ocupe un loc important in educarea tinerei generatii de asistenti medicali.
Este necesar sa temporizam tendinta catre spectaculos care caracterizeaza de multe ori
tineretea si sa ii invatam sa reflecte mai mult asupra importantei meseriei pe care si-au ales-o.
Asistentii medicali trebuie sa fie bine informati asupra diferitelor aspecte ale responsabilitatii
medicale. Chiar si in accidentele medicamentoase, responsabilitatea, desi are un continut
etico-juridic, se stabileste prin mijloace tehnice in scopul de a nu arunca asupra asistentului
medical responsabilitati excesive care ar duce la mentalitatea unei diluari a responsabilitatii
prin frica de raspundere, acoperirea cu investigatii sau cu activitate obligatorie intr-o echipa.
Responsabilitatea va fi intotdeauna individuala, chiar si in conditiile muncii in echipa in care
partajarea ei devine stiintific posibila.
Toate legile si actele normative prevad ca incalcarea regulilor stabilite pentru buna
desfasurare a actului medical atrag raspunderea disciplinara, contraventionala sau penala.
Colegiul asistentilor medicali poate interveni activ in imbunatatirea calitatii actului medical
prin cursuri de perfectionare care sa aiba drept scopuri schimbarea mentalitatii, a
responsabilitatii medicale si informarea asistentilor medicali privitor la legislatia in vigoare.
Este de datoria noastra sa prezentam propuneri pentru modificarea acestor reglementari.
Sta in puterea noastra, a asistentilor medicali cu o vechime mai mare in câmpul muncii, sa
aducem la lumina ce este mai bun la colegii mai tineri, sa apreciem ceea ce fac, straduinta lor,
de a-i recompensa si a le oferi modelele de care au nevoie pentru a obtine performante
deosebite.
Implicarea in tratamentul recomandat.Este calea cea mai importanta de prevenire a unei erori medicale. Asta
inseamna ca pacientul trebuie sa fie activ si sa se implice in fiecare decizie legata de tratamentul sau. Cercetarile
arata ca rezultatele obtinute de acesti pacienti sunt mult mai bune. De asemenea, alegerea unui medic cu care
pacientul se simte confortabil, in prezenta caruia este relaxat atunci cand se discuta despre sanatatea sa, este o
cale de prevenire. Persoanele care ingrijesc un copil sau un varstnic, trebuie sa se implice activ in tot ceea ce
inseamna tratament medical. Cercetarile arata ca implicarea poate duce la rezultate bune si la prevenirea
eventualelor erori medicale.
face rau.
Reteta prescrisa de medic trebuie sa poata fi descifrata. In caz contrar, medicul trebuie rugat sa
explice pe larg schema de tratament pentru a evita posibilele neintelegeri.Medicul trebuie rugat sa
dea informatii despre tratamentele prescrise, in termeni intelesi de toata lumea. Este normal sa
punem intrebari si sa primim raspunsuri pe care sa le si intelegem. Astfel, trebuie puse intrebari
ca:
Medicul trebuie rugat sa dea informatii despre tratamentele prescrise, in termeni intelesi de toata
lumea. Este normal sa punem intrebari si sa primim raspunsuri pe care sa le si intelegem. Astfel,
trebuie puse intrebari ca:
-pentru ce este acest tratament?
-cum sa mi-l administrez si pentru cat timp?
-ce efecte secundare are si ce pot face daca acestea persista?
-se poate combina cu alte tratamente sau suplimente alimentare?
-ce alimente, bauturi sau activitati fizice trebuiesc evitate in timpul tratamentului?
Cand se cumpara medicamentul de la farmacie, trebuie intrebat farmacistul daca acela este
medicamentul prescris de medic. Este foarte important sa se administreze medicamentul potrivit si
in dozele corecte. Daca tratamentul se intinde pe o perioada mai lunga de timp si se observa, la un
moment dat, ca marimea, forma, culoarea pastilelor, difera fata de cele avute inainte, trebuie sa se
verifice inca o data daca s-a primit medicamentul corect.
Trebuie sa se ceara lamuriri pentru orice neclaritate cu privire la instructiunile de pe eticheta
medicamentului. De multe ori, instructiunile pot fi greu de inteles. De exemplu, trebuie intrebat
daca "patru doze pe zi" inseamna o doza la fiecare sase ore sau doar pe timpul zilei, la ore
regulate.
Trebuie intrebat farmacistul care este cea mai buna metoda de masurare a medicamentelor lichide.
De asemenea, trebuie cerute sfaturi in cazul in care nu este sigur ca s-a inteles metoda corecta de
administrare. Cercetarile arata ca foarte multe persoane nu stiu cum sa masoare medicamentele
lichide folosind, de regula, linguritele de ceai sau cafea din gospodarie. Procedeele speciale de
masurare cum ar fi seringile marcate, ajuta sa se faca o masurare corecta dar, indrumarea in acest
sens, ajuta cel mai mult.
Trebuie cerute informatii despre toate efectele secundare ale medicamentelor. Daca pacientul stie
ce s-ar putea intampla, poate fi mult mai bine pregatit decat daca este luat prin surprindere. Poate
raporta imediat problema si poate primi ajutorul necesar in timp util. Informatiile scrise pot ajuta
pacientii sa recunoasca efectele negative si apoi sa le transmita medicului sau farmacistului.
Inainte de a lua un medicament, trebuie citite cu atentie eticheta si toate recomandarile scrise.
6
Daca exista posibilitatea, se alege spitalul unde pacientii beneficiaza de tratamentul sau operatia
de care persoana respectiva are nevoie. Cercetarile arata ca pacientii tind sa aiba rezultate mult
mai bune cand sunt tratati in spitalele cu experienta in acel domeniu.
Trebuie intreabat personalul medical cu care se intra in contact direct, daca si-a dezinfectat
mainile. Folosind un dezinfectant pe baza de alcool se poate preveni raspandirea unor microbi,
asta daca nu se face in mod regulat o sterilizare completa a spitalului. Studiile arata ca, in astfel de
cazuri, personalul medical este mult mai atent si foloseste cu regularitate dezinfectanti.
In momentul externarii, trebuie intrebat medicul despre tratamentul care va fi urmat ambulatoriu,
pentru a afla cum se administreaza medicatia si cand se vor putea relua activitatile obisnuite.
Cercetarile arata ca, in momentul externarii medicii cred ca pacientii inteleg mult mai bine ce
trebuie sa faca sau sa nu faca pe viitor.
-trebuie intrebat si discutat cu medicul despre orice nelamurire care exista; pacientul are dreptul sa
ceara astfel de lamuriri personalului medical implicat in ingrijirea sa
-trebuie sa se asigure ca medicul de familie este la curent cu starea sa de sanatate; acest lucru este
foarte important, mai ales atunci cand pacientul are mai multe probleme de sanatate sau daca este
internat in spital
-trebuie sa se asigure ca toti medicii implicati in tratament sunt la curent cu toate problemele de
sanatate pe care pacientul le are; nu trebuie sa se presupuna acest lucru, ci trebuie informati
7
personal
-trebuie rugat un membru al familiei sau un prieten sa discute cu medicii, in cazul in care starea de
sanatate nu permite sa se faca acest lucru personal; chiar daca se considera ca nu e nevoie de
ajutor acum, s-ar putea sa fie nevoie, totusi, mai tarziu
-mai mult nu inseamna intotdeauna mai bine; este foarte bine sa se intereseze si sa incerce sa se
afle cat mai multe despre tratamentul pe care trebuie urmat si cum va ajuta acesta
-daca urmeaza sa se faca o analiza, nu se presupune ca nici o veste inseamna de fapt o veste buna;
trebuie intrebat cand urmeaza sa se primeasca rezultatele, iar daca nu se primesc la timpul potrivit,
nu se presupune ca acestea sunt bune; trebuie sa se telefoneze medicului pentru a intreba si a cere
lamuriri privitoare la tratament
-este bine sa se ceara informatii despre tratamentul ce trebuie urmat, atat medicului cat si altor
surse demne de incredere; se poate intreba medicul daca tratamentul se bazeaza pe ultimele
cercetari in domeniu.
Ce este malpraxisul medical?
Malpraxisul medical este o eroare profesională generatoare de pagube pacientului, ce implică
răspunderea civilă a personalului medical sau a furnizorului de servicii și produse medicale,
sanitare sau farmaceutice.
Din punct de vedere etimologic, malpraxis este un termen alcătuit din latinescul „mal”, „malus” –
„rău” şi cuvântul de origine greacă „praxis” – „practică”, ceea ce îi dă sensul de „practică rea,
inadecvată, a practica profesia în mod greşit”.
În România termenul are de malpraxis este reglementat prin Legea nr. 95/ 2006 privind reforma în
domeniu sănătății.