1

Unitatea de învăţământ: Scoala Postliceală FEG Bucuresti

Profilul: Sănătate
Specializarea: Asistent medical generalist
Disciplina: ETICA PROFESIONALĂ ȘI MULTICULTURALITATE, anul III, sem 1

Nr de ore: 40 de ore din care 20 ore de teorie și 20 ore de laborator tehnologic.

Nr. ore /săptămână: 4 ore/sapt
Clasa: AMG 3G, AMG 3J, AMG 3F,3H,3I
Profesor: Buzescu Marieta
Plan de învăţământ aprobat prin Ordinul M.E.C.T.S.:
Programă aprobată prin Ordinul M.E.C.T.S.

Nr. ore
Unitati de invatare Conţinuturi alocate Săpt

1. Specificul eticii 1.4 Răspundere și responsabilitate

medicale și al 1.5 Eroare și greșeală în practica
4 4-5
deontologiei medicală
1.6 Malpraxisul

RASPUNDEREA SI RESPONSABILITATEA IN DEONTOLOGIA MEDICALA

TRANSMISA TINEREI GENERATII DE ASISTENTI MEDICAL

"ESTI CEEA CE ESTI SI TE AFLI UNDE TE AFLI DATORITA CELOR CE SE PETREC IN

MINTEA TA; SCHIMBI CEEA CE ESTI SI LOCUL IN CARE TE AFLI SCHIMBAND CEEA
CE SE PETRECE IN MINTEA TA"(ZIG ZIGLAR)

Problema raspunderii si a responsabilitatii omului a fost intotdeauna un subiect de meditatie,

care a fost abordat, mai ales din punct de vedere al eticii si teoriei dreptului.

Vizând omul in cea mai fireasca lumina si ipostaza a lui, aceea de agent al actiunii,
raspunderea si responsabilitatea sunt puse in raporturi directe cu multiple alte fenomene
sociale, cum ar fi: morala si motivatiile ei, decizia si angajarea, valoarea si eficienta. Astfel
intelese, raspunderea si responsabilitatea dobândesc un statut nou, devenind principalul
mecanism al integrarii sociale a omului.

In anul 2000, asistenta medicala trebuie sa fie constienta de cerintele actuale ale societatii, de
puterea rolului ei si sa accepte sa-si asume responsabilitatea actiunilor sale.
 2

RASPUNDEREA, inseamna a fi constient de insemnatatea sarcinilor asumate sau primite de a

lucra cu râvna si seriozitate pentru executarea lor; iar responsabilitatea este obligatia de a
efectua un lucru de calitate, de a accepta si suporta consecintele unor esecuri.

Daca raspunderea nu face decât sa pastreze statutul deontologic, avizând asistenta medicala de
consecintele reglementarilor de ordine interioara, responsabilitatea tinde sa schimbe ceva din
datul comun spre implinirea si progresul profesiei noastre. Trebuie sa intelegem ca
raspunderea si responsabilitatea sunt notiuni complementare, dar nu identice.

Daca in timpul activitatii noastre profesionale, fie la catedra scolilor postliceale sanitare, fie in
sectiile spitalelor cu elevii sau asistentele medicale debutante, reusim sa le invatam in afara de
executarea efectiva a tehnicilor medicale si normele de etica, cunostintele de morala, de
constiinta profesionala si responsabilitate medicala, reusita este de partea noastra si in folosul
intregii societati.

Pentru aceasta, atât in timpul pregatirii in scoala, cât si in stagiile de practica, trebuie sa
apelam la toate metodele si procedurile de educatie, prin programe atractive, printr-o continua
comunicare cu cei tineri. Trebuie sa intiparim in constiinta tineretului pe care il pregatim ca
meseria de asistent medical este pe cât de nobila, pe atât de grea iar, o asistenta medicala de
"CALITATE" inseamna constiinta, multa munca si cultura. Toate stradaniile noastre converg
catre acest obiectiv fundamental de formare a asistentilor medicali.

Procesul educativ este anevoios. Nu dorim ca viitoarele asistente medicale sa-si insuseasca
disciplinele prevazute in PROGRAMA si sa obtina diplome. Am dori sa formam unele
mentalitati, concomitent cu demolarea altora, iar responsabilitatea si constiinta profesionala sa
ocupe un loc important in educarea tinerei generatii de asistenti medicali.

Este necesar sa temporizam tendinta catre spectaculos care caracterizeaza de multe ori
tineretea si sa ii invatam sa reflecte mai mult asupra importantei meseriei pe care si-au ales-o.

Consider ca este necesar sa implementam in constiinta tinerei generatii ca o asistenta medicala

de calitate nu inseamna mai multe medicamente, mai multe locuri in spital sau un personal
mai numeros, ci si o constiinta a lucrului bine facut si asumarea responsabilitatii pentru orice
gest medical sau atitudinea asistentei medicale fata de bolnav si familia acestuia. Trebuie sa
explicam ca o asistenta medicala nepregatita este un pericol si, in asemenea cazuri am putea
vorbi de culpabilitatea lipsei de pregatire, pentru ca este vorba de responsabilitatea acestui act.
 3

Un medicament neadministrat la timp sau omis, o recomandare neinteleasa corect si

neexecutata corect, pot pune in pericol viata bolnavului, fara sa mai vorbim de aparatura pe
care o mânuiesc asistentii medicali.

Responsabilitatea profesionala, respectiv juridica nu este sub aspect deontologic decât o

continua exigenta fata de sine, ce face ca "acolo unde exista constiinta morala sa inceteze
legalitatea" si care nu urmareste decât protejarea intereselor bolnavului.

Asistentii medicali trebuie sa fie bine informati asupra diferitelor aspecte ale responsabilitatii
medicale. Chiar si in accidentele medicamentoase, responsabilitatea, desi are un continut
etico-juridic, se stabileste prin mijloace tehnice in scopul de a nu arunca asupra asistentului
medical responsabilitati excesive care ar duce la mentalitatea unei diluari a responsabilitatii
prin frica de raspundere, acoperirea cu investigatii sau cu activitate obligatorie intr-o echipa.
Responsabilitatea va fi intotdeauna individuala, chiar si in conditiile muncii in echipa in care
partajarea ei devine stiintific posibila.

In aprecierea raspunderii fata de un accident medicamentos se pune problema de a cerceta

respectarea urmatoarelor aspecte:

 Caile si metodele de stabilire a diagnosticului pozitiv ce a indicat medicatia;

 Respectarea indicatiilor administrarii medicamentului;

 Respectarea si decelarea contraindicatiilor administrarii;

 Urmarirea modului de administrare a medicamentului si decelarea la timp a

eventualelor reactii de intoleranta;

 Testarea sensibilitatii la unele medicamente si evaluarea corecta a riscurilor lor.

In acest mod, deontologia accidentului medicamentos se inscrie in efortul centrelor de

farmaco-vigilenta, in semnalarea si prevenirea efectelor nedorite ale medicamentelor.

Deasemenea, asistentele medicale isi vor asuma responsabilitati in luarea deciziilor in

profilaxia primara.
 4

Constiinciozitatea si buna pregatire sunt suportul responsabilitatii, gajul de siguranta in

exercitarea profesiei.

Toate legile si actele normative prevad ca incalcarea regulilor stabilite pentru buna
desfasurare a actului medical atrag raspunderea disciplinara, contraventionala sau penala.

Cunoasterea legilor si a reglementarilor si consecintele posibile in caz de incalcare a acestora,

asigura exercitarea profesiei in conditii de siguranta, de liniste atât de necesare pentru
protectia psihica in actul de ingrijire.

Colegiul asistentilor medicali poate interveni activ in imbunatatirea calitatii actului medical
prin cursuri de perfectionare care sa aiba drept scopuri schimbarea mentalitatii, a
responsabilitatii medicale si informarea asistentilor medicali privitor la legislatia in vigoare.
Este de datoria noastra sa prezentam propuneri pentru modificarea acestor reglementari.

Sta in puterea noastra, a asistentilor medicali cu o vechime mai mare in câmpul muncii, sa
aducem la lumina ce este mai bun la colegii mai tineri, sa apreciem ceea ce fac, straduinta lor,
de a-i recompensa si a le oferi modelele de care au nevoie pentru a obtine performante
deosebite.

Prevenirea erorilor medicale

Implicarea in tratamentul recomandat.Este calea cea mai importanta de prevenire a unei erori medicale. Asta
inseamna ca pacientul trebuie sa fie activ si sa se implice in fiecare decizie legata de tratamentul sau. Cercetarile
arata ca rezultatele obtinute de acesti pacienti sunt mult mai bune. De asemenea, alegerea unui medic cu care
pacientul se simte confortabil, in prezenta caruia este relaxat atunci cand se discuta despre sanatatea sa, este o
cale de prevenire. Persoanele care ingrijesc un copil sau un varstnic, trebuie sa se implice activ in tot ceea ce
inseamna tratament medical. Cercetarile arata ca implicarea poate duce la rezultate bune si la prevenirea
eventualelor erori medicale.

Prevenirea erorilor de medicatie

Raportarea tuturor tratamentelor urmate. Se vor lua in considerare nu numai retetele prescrise de
medic dar si suplimentele alimentare administrate, vitaminele sau alte tratamente pe baza de
plante. Cel putin o data pe an, trebuie discutat cu medicul de familie despre medicamentele luate.
Acest lucru este foarte util medicului, ajutandu-l pe acesta sa aiba la zi fisa medicala a fiecarui
pacient. Informarea medicului curant despre toate alergiile sau reactiile adverse prezentate de-a
lungul timpului, la anumite medicamente. Acest lucru ajuta la evitarea medicamentelor care pot
 5

face rau.

Reteta prescrisa de medic trebuie sa poata fi descifrata. In caz contrar, medicul trebuie rugat sa
explice pe larg schema de tratament pentru a evita posibilele neintelegeri.Medicul trebuie rugat sa
dea informatii despre tratamentele prescrise, in termeni intelesi de toata lumea. Este normal sa
punem intrebari si sa primim raspunsuri pe care sa le si intelegem. Astfel, trebuie puse intrebari
ca:
Medicul trebuie rugat sa dea informatii despre tratamentele prescrise, in termeni intelesi de toata
lumea. Este normal sa punem intrebari si sa primim raspunsuri pe care sa le si intelegem. Astfel,
trebuie puse intrebari ca:
-pentru ce este acest tratament?
-cum sa mi-l administrez si pentru cat timp?
-ce efecte secundare are si ce pot face daca acestea persista?
-se poate combina cu alte tratamente sau suplimente alimentare?
-ce alimente, bauturi sau activitati fizice trebuiesc evitate in timpul tratamentului?
Cand se cumpara medicamentul de la farmacie, trebuie intrebat farmacistul daca acela este
medicamentul prescris de medic. Este foarte important sa se administreze medicamentul potrivit si
in dozele corecte. Daca tratamentul se intinde pe o perioada mai lunga de timp si se observa, la un
moment dat, ca marimea, forma, culoarea pastilelor, difera fata de cele avute inainte, trebuie sa se
verifice inca o data daca s-a primit medicamentul corect.
Trebuie sa se ceara lamuriri pentru orice neclaritate cu privire la instructiunile de pe eticheta
medicamentului. De multe ori, instructiunile pot fi greu de inteles. De exemplu, trebuie intrebat
daca "patru doze pe zi" inseamna o doza la fiecare sase ore sau doar pe timpul zilei, la ore
regulate.
Trebuie intrebat farmacistul care este cea mai buna metoda de masurare a medicamentelor lichide.
De asemenea, trebuie cerute sfaturi in cazul in care nu este sigur ca s-a inteles metoda corecta de
administrare. Cercetarile arata ca foarte multe persoane nu stiu cum sa masoare medicamentele
lichide folosind, de regula, linguritele de ceai sau cafea din gospodarie. Procedeele speciale de
masurare cum ar fi seringile marcate, ajuta sa se faca o masurare corecta dar, indrumarea in acest
sens, ajuta cel mai mult.
Trebuie cerute informatii despre toate efectele secundare ale medicamentelor. Daca pacientul stie
ce s-ar putea intampla, poate fi mult mai bine pregatit decat daca este luat prin surprindere. Poate
raporta imediat problema si poate primi ajutorul necesar in timp util. Informatiile scrise pot ajuta
pacientii sa recunoasca efectele negative si apoi sa le transmita medicului sau farmacistului.
Inainte de a lua un medicament, trebuie citite cu atentie eticheta si toate recomandarile scrise.
 6

Daca medicamentul arata diferit fata de cum se stia, trebuie intrebat farmacistul.

Daca se constata efecte negative severe, trebuie sa se adreseze imediat medicului. Acesta poate
ajusta doza, pentru a reduce sau elimina efectele negative sau poate recomanda un alt medicament
mult mai potrivit pentru pacientul respectiv.

Prevenirea erorilor medicale pe perioada de spitalizare

Sus

Daca exista posibilitatea, se alege spitalul unde pacientii beneficiaza de tratamentul sau operatia
de care persoana respectiva are nevoie. Cercetarile arata ca pacientii tind sa aiba rezultate mult
mai bune cand sunt tratati in spitalele cu experienta in acel domeniu.
Trebuie intreabat personalul medical cu care se intra in contact direct, daca si-a dezinfectat
mainile. Folosind un dezinfectant pe baza de alcool se poate preveni raspandirea unor microbi,
asta daca nu se face in mod regulat o sterilizare completa a spitalului. Studiile arata ca, in astfel de
cazuri, personalul medical este mult mai atent si foloseste cu regularitate dezinfectanti.
In momentul externarii, trebuie intrebat medicul despre tratamentul care va fi urmat ambulatoriu,
pentru a afla cum se administreaza medicatia si cand se vor putea relua activitatile obisnuite.
Cercetarile arata ca, in momentul externarii medicii cred ca pacientii inteleg mult mai bine ce
trebuie sa faca sau sa nu faca pe viitor.

Prevenirea erorilor medicale in timpul unei operatii

Sus

Daca se practica o interventie chirurgicala, trebuie sa se asigure, impreuna cu medicul chirurg, ca

sunt lamurite toate aspectele asupra a ceea ce urmeaza sa fie facut. Sunt destul de rare cazurile
cand operatia se face la genunchiul stang in loc de cel drept, dar chiar si o data daca se intampla,
este prea des. Astfel de greseli se pot preveni. Medicul chirurg sau asistenta trebuie sa fie foarte
bine informati in sensul acesta, inainte de operatie. Comunicarea cu medicul inainte de operatie
este foarte utila si ajuta la prevenirea unor erori medicale.

Alte recomandari pentru prevenirea unor erori medicale

Sus

-trebuie intrebat si discutat cu medicul despre orice nelamurire care exista; pacientul are dreptul sa
ceara astfel de lamuriri personalului medical implicat in ingrijirea sa
-trebuie sa se asigure ca medicul de familie este la curent cu starea sa de sanatate; acest lucru este
foarte important, mai ales atunci cand pacientul are mai multe probleme de sanatate sau daca este
internat in spital
-trebuie sa se asigure ca toti medicii implicati in tratament sunt la curent cu toate problemele de
sanatate pe care pacientul le are; nu trebuie sa se presupuna acest lucru, ci trebuie informati
 7

personal
-trebuie rugat un membru al familiei sau un prieten sa discute cu medicii, in cazul in care starea de
sanatate nu permite sa se faca acest lucru personal; chiar daca se considera ca nu e nevoie de
ajutor acum, s-ar putea sa fie nevoie, totusi, mai tarziu
-mai mult nu inseamna intotdeauna mai bine; este foarte bine sa se intereseze si sa incerce sa se
afle cat mai multe despre tratamentul pe care trebuie urmat si cum va ajuta acesta
-daca urmeaza sa se faca o analiza, nu se presupune ca nici o veste inseamna de fapt o veste buna;
trebuie intrebat cand urmeaza sa se primeasca rezultatele, iar daca nu se primesc la timpul potrivit,
nu se presupune ca acestea sunt bune; trebuie sa se telefoneze medicului pentru a intreba si a cere
lamuriri privitoare la tratament
-este bine sa se ceara informatii despre tratamentul ce trebuie urmat, atat medicului cat si altor
surse demne de incredere; se poate intreba medicul daca tratamentul se bazeaza pe ultimele
cercetari in domeniu.

Ce este malpraxisul medical?
Malpraxisul medical este o eroare profesională generatoare de pagube pacientului, ce implică
răspunderea civilă a personalului medical sau a furnizorului de servicii și produse medicale,
sanitare sau farmaceutice.
Din punct de vedere etimologic, malpraxis este un termen alcătuit din latinescul „mal”, „malus” –
„rău” şi cuvântul de origine greacă „praxis” – „practică”, ceea ce îi dă sensul de „practică rea,
inadecvată, a practica profesia în mod greşit”.
În România termenul are de malpraxis este reglementat prin Legea nr. 95/ 2006 privind reforma în
domeniu sănătății.

Cine este răspunzător pentru malpraxis?

Personalul medical
Articolul 642, alin. (1), lit. b), din Legea nr. 95/ 2006 defineşte personalul medical ca fiind
medicul, medicul dentist, farmacistul, asistentul medical şi moaşa care acordă servicii medicale.
În caz de malpraxis, aceștia vor răspunde civil pentru prejudiciile produse pacientului, care includ
atât neglijenţa, imprudenţa sau cunoştinţe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, cât și
actele individuale în cadrul procedurilor de prevenţie, diagnostic sau tratament.
Totodată, personalul medical va răspunde civil şi pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea
reglementarilor legale privind confidenţialitatea, consimţământul informal şi obligativitatea
acordării asistenţei medicale, ori în cazurile în care personalul medical îşi depăşeşte limitele
competentei, cu excepţia cazurilor de urgenţă în care nu este disponibil personal, medical ce are
competenţa necesară.
 8

Unitatea sanitară – independent sau împreună cu personalul medical

Unităţile sanitare, publice sau private, în calitate de furnizori de servicii de sănătate, răspund civil
pentru prejudiciile produse pacientului în activitatea de prevenţie, diagnostic sau tratament, în
situaţia în care acestea sunt consecinţa:
 infecţiilor nosocomiale;
 defectelor cunoscute ale aparaturii medicale;
 folosirii materialelor sanitare, dispozitivelor medicale și a altor substanţe medicamentoase
şi sanitare, după depășirea termenului de valabilitate sau a perioadei de garanție;
 acceptării de aparatură medical, materiale sanitare, substanțe medicamentoase și sanitare
de la furnizori, fără asigurarea prevăzută de lege;
 subcontractării de servicii medicale sau nemedicale de la furnizori fără asigurare de
răspundere civilă în domeniul medical.
Unităţile sanitare răspund în condiţiile legii civile pentru prejudiciile produse de personalul
medical angajat, în solidar cu acesta.
Producătorii de echipamente medicale sau de medicamente
Producătorii de echipamente şi dispozitive medicale sau substanţe medicamentoase răspund
pentru prejudiciile produse pacienţilor generate în mod direct sau indirect de defectele ascunse ale
echipamentelor şi dispozitivelor medicale, substanţelor medicamentoase şi materiale sanitare, în
perioada de garanţie/ valabilitate, conform legislaţiei în vigoare.
Subcontractorul de servicii medicale sau nemedicale care furnizează servicii sau produse
către o unitate sanitară
Furnizorii de servicii medicale sau nemedicale, subcontractați de către unităţile sanitare publice
sau private furnizoare de servicii medicale, răspund pentru prejudiciile cauzate pacienţilor în mod
direct sau indirect, ca urmare a serviciilor prestate.
Furnizorul de utilități (electricitate, apă, gaz, etc.)
Furnizorii de utilităţi către unităţile sanitare răspund civil pentru prejudiciile cauzate pacienţilor
generate de furnizarea necorespunzătoare a utilităţilor.

Când nu este considerat malpraxis?

 medicul își depășește limitele competenței în cazuri de urgență, în care nu este disponibil
personal medical ce are competența necesară;
 daunele sunt cauzate de condițiile de lucru, dotările insuficiente cu echipament de
diagnostic și tratament, efectele adverse, complicațiile acceptate ale metodelor de investigație și
tratament, defectele echipamentelor și dispozitivelor medicale;
 9

 personalul medical acționează cu bună-credință în situații de urgență, cu respectarea

competenței acordate.

Care este procedura pentru a reclama un caz de malpraxis?

Pentru a reclama un caz de malpraxis, pacientul poate sesiza:
 Comisia de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis din
cadrul Direcției de Sănătate Publică;
 Administraţia unității sanitare, pentru o răspundere în baza Codului Muncii;
 Colegiul Medicilor, pentru o răspundere disciplinară;
 Procuratura, pentru răspundere penală, în baza Codului Penal;
 Instanța de judecată, pentru răspundere civilă, în baza Codului Civil.
În cazul sesizării procuraturii sau instanței de judecată cu privire la eroarea profesională, pacientul
sau familia acestuia poate cere daune materiale sau morale.
În cazul în care pacientul alege să sesizeze Comisia din cadrul Direcției de Sănătate Publică,
aceasta va desemna un grup de experţi, în vederea analizării documentelor medicale şi audierii
persoanelor implicate. În final, Comisia va emite o decizie care va stabili existenţa sau nu a
cazului de malpraxis - această decizie va putea fi atacată în instanţă de pacient, asigurator şi/sau
medic.
În cazul în care pacientul optează să sesizeze direct instanţa de judecată, analizarea cazului de
malpraxis se va realiza exclusiv de către instanţă, care va administra probele pe care le va
considera necesare, inclusiv expertiza de specialitate, care se dispune în majoritatea cazurilor de
acest gen.

Soluţionarea cazurilor de malpraxis

În urma sesizării cazului de malpraxis la Direcția de Sănătate Publică, Comisia de monitorizare şi
competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis desemnează un expert/grup de experţi care
întocmeşte un raport asupra cazului, pe baza căruia Comisia va lua decizia.
În cazul în care pacientul sau oricare dintre părţile implicate nu este de acord cu decizia Comisiei,
o poate contesta la instanţa de judecată în raza căreia a avut loc actul de malpraxis reclamat, în
termen de 15 zile de la data comunicării deciziei.
În cazul în care pacientul, medicul și asiguratorul își doresc să evite comisiile medicale, Colegiul
medicilor, procuratura și judecătoria, aceștia pot apela la un mediator pentru a ajunge la un acord
reciproc avantajos.
 10

Ce trebuie să ştii despre asigurarea de malpraxis

- este obligatorie;
- asigurarea trebuie încheiată pentru categoria din care faci parte;
- citeşte cu atenţie condiţiile de asigurare;
- include în asigurare şi daune morale, pe lângă cele materiale;
- asigurarea trebuie încheiată pentru o sumă care să acopere cu adevărat riscurile;
- citeşte cu atenţie cauzele de excludere a asigurării.