PRO

IECT
LA
LIM
BA
LATI STAN GIULIA,
CLASA A VIII-A A
 Verbul "ESSE"=a fi/Indicativul prezent
SINGULAR I SUM = SUNT

II ES = ESTI

III EST = ESTE

PLURAL I SUMUS = SUNTEM

II ESTIS = SUNTETI

III SUNT = SUNT

Radicalul verbului “esse” este “es-” sau “ s-”

Est (radical + desinență)

Sunt (radical + vocala tematica + desinență)

 Declinarea substantivului in Limba Latina
In limba latina substantivul se împarte in cinci declinări. Fiecare declinare are terminațiile ei specifice in funcție de
caz si număr. Totdeauna substantivul este enunțat cu doua forme - nominativul si genitivul. Este necesar pentru noi, care
nu vorbim curent limba latina, sa enunțăm si genitivul, caci după terminația acestuia, stabilim declinarea căreia ii aparține
substantivul dat.

Declinarea I are la genitiv terminația (ae), declinarea a II-a are la genitiv terminația (i), declinarea a III-a are la genitiv
terminația (is), declinarea a IV-a - (us) si declinarea a V-a - (ei).

DECLINAREA I
Substantivele de declinarea I sunt majoritatea de genul feminin, masculine fiind doar acelea care denumesc îndeletniciri
bărbătești sau nume de bărbați. 

Terminația de la genitiv după care distingem substantivele de declinarea I este (ae).

TERMINATIILE:

N. (a) N. (ae)
G. (ae) G. (arum)
D. (ae) D. (is)
Singular: Plural:
Ac. (am) Ac. (as)
Abl. (a) Abl. (is)
V. (a) V. (ae)
 OBS: Terminația (a) de la ablativ singular este vocala lunga, dar distincția pentru noi, care nu vorbim fluent limba
latina, este greu de făcut in pronunție.

DECLINAREA A II-A
Substantivele de declinarea a II-a sunt majoritatea de gen masculin si neutru. Cele de gen masculine au la nominativ
singular terminația (us), iar cele neutre au la nominativ singular terminația (um): Sunt si substantive de genul feminin ,
care sunt terminate in (us) la nominativ singular si se comporta ca si cele masculine, doar ca acestea denumesc arbori
sau nume de tari.

Mai sunt si substantive care au la nominativ singular terminația (er), dar in rest se declina la fel cu celelalte.
Recunoașterea substantivelor de declinarea a II-a se face după terminația (i) de la genitiv singular, care este comuna
fiecărui gen. 

TERMINATIILE :

N. (i)
Masculin si feminin :  G. (orum)
D. (is)
Plural
N. (us sau er) Ac (os)
G. (i) Abl. (is)
D. (o) V. (i)
Singular
Ac. (um)
Abl. (o)
V. (e sau er)

Neutru:
 N. (um) N. (a)
G. (i) G. (orum)
D. (O) D. (is)
Singular Plural
Ac. (um) Ac. (a)
Abl (o) Abl (is)
V. (um) V. (a)

Nota: La genul neutru totdeauna nominativul, acuzativul si vocativul sunt identice, in cazul declinarii a II-a singular (um) si
plural (a).

Exceptii: Sunt doua substantive masculine care nu fac vocativul in (e), ci identic cu nominativul: Agnus, agni = miel si
deus dei = zeu. Sunt trei substantive de genul neutru care se termina la nominativ singular in (us) : virus, viri  = virus ;
pelagus, pelagi = mare ; vulgus, vulgi = gloata ; Substanivele care au tema terminata in (i), fac genitivul identic cu tema :
Ovidius, Ovidii, vocativ Ovidi ;
 Conjugarea verbelor in limba Latina

In limba latina exista patru conjugari, mostenite si in limba romana. Pentru a putea conjuga un verb la toate
modurile si timpurile, este necesar sa cunoastem formele principale (de baza) ale acestuia, care sunt date in dictionar.
Voco, -are,- avi, -atum = conj. I ; a chema
Suadeo, -ëre, -asi, -asum = conj. II; a sfatui
Mitto, -ere, -si, -ssum = conj. III consonantica; a trimite
Fugio, -ere, -gi, -itum = conj. III vocalica; a fugi
Audio, -ire, -ivi, -itum = conj. IV; a auzi

Ce inseamna, de fapt, fiecare din cele 4 forme?

Conj Indicativ prezent, pers I sg Infinitiv prezent Indicativ perfect, pers I Supin
sg
I Voco (eu chem) Vocare (a chema) Vocavi (eu am chemat) Vocatum (pentru a
chema, ca sa cheme)
 II Suadeo (eu sfatuiesc) Suadēre (a sfatui) Suasi (eu am sfatuit) Suasum (pentru a
sfatui, ca sa sfatuiasca)
III cons Mitto (eu trimit) Mittĕre (a trimite) Misi (eu am trimis) Missum (pentru a
trimite, ca sa trimita)
III voc Fugio (eu fug) Fugĕre (a fugi) Fugi (eu am fugit) Fugitum (pentru a fugi,
ca sa fuga)
IV Audio (eu aud) Audire (a auzi) Audivi (eu am auzit) Auditum (pentru a
auzi, ca sa auda)

Din acest tabel putem obtine cele trei teme pe baza carora se formeaza toate celelalte celelalte timpuri:
1. TEMA PREZENTULUI (INFINITIVULUI)
2. TEMA PERFECTULUI
3. TEMA SUPINULUI

TEMA PREZENTULUI (INFINITIVULUI)

Cele patru conjugari se recunosc dupa forma infinitivului prezent de la care aflam tema prezentului:
CONJ. I: voca - re - a
CONJ. II: suad ē - re - ē
CONJ. III: mitt - ĕ – re - ĕ fug - ĕ – re - ĕ
CONJ. IV: audi - re - i

Prin inlaturarea terminatiei – re se obtine tema prezentului (infinitivului), care sta la baza formarii modurilor si
timpurilor urmatoare:
 Diateza activa - indicativ prezent, imperfect, viitor
- conjunctiv prezent, imperfect
- imperativ prezent, viitor
- infinitiv prezent
- participiu prezent
- gerunziu
Diateza pasiva - indicativ prezent, imperfect, viitor
- conjunctiv prezent, imperfect
- imperativ prezent, viitor
- infinitiv prezent
- participiu viitor

! conj. I, II, IV au tema prezentului vocalica iar conj. III are tema consonantica ( - e scurt fiind vocala de legatura pentru
pronuntare)

TEMA PERFECTULUI
Prin inlaturarea terminatiei -i a persoanei I sg. de la a treia forma din dictionar a verbului (perfectul indicativ) se
obtine tema perfectului care sta la baza formarii modurilor si timpurilor urmatoare:
Diateza activa - indicativ perfect, m.m.c. perfect, viitor II
- conjunctiv perfect, m.m.c. perfect
- infinitiv perfect
 CONJ. I: vocav -i
CONJ. II: suas -i
CONJ. III: mis -i
fug -i
CONJ. IV: audiv -i

TEMA SUPINULUI
Prin inlaturarea terminatiei – um a supinului (forma a patra din dictionar a verbului) se obtine tema supinului care
sta la baza formarii modurilor si timpurilor urmatoare:

Diateza activa - participiu viitor

- supin

Diateza pasiva - indicativ perfect, m.m.c. perfect, viitor II

- conjunctiv perfect, m.m.c. perfect
- infinitiv viitor, perfect
- participiu perfect
! In limba latina, persoana care face lucrarea nu se exprima prin folosirea pronumelui personal.
Persoana este exprimata prin terminatia fiecarei forme verbale. Pronumele respectiv se pune inaintea verbului doar atunci
cand se intentioneaza punerea unui accent deosebit asupra persoanei:
ex. tu nescis, ego feci = tu nu stii, eu am facut (adica eu si nu altcineva)

Terminatiile personale sunt:

Diateza activa Diateza pasiva

Sg. I -o sau -m - or sau -r
II -s - ris
III -t - tur
Pl. I -mus - mur
II -tis - mini
III -nt - ntur

Terminatiile perfectului indicativ

Sg. I -i
II - isti
III - it
Pl. I - imus
II - istis
III -erunt

FORMAREA TIMPURILOR

DIATEZA ACTIVA

MODUL INDICATIV

PREZENT

Conj I, II, IV: tema prezentului + term. pers. -o, -s, -t, -mus, -tis, -nt (-unt la conj a IV-a)
Conj III: tema prezentului + -i/u (vocale de legatura) + term. pers.-o,-s,-t,-mus,-tis,-nt
Exemple de conjugare :
Conj I, tema prezentului VOCA Conj II, tema prezentului SUADE
Sg. I voco (eu chem) Sg. I suadeo (eu sfatuiesc)
II vocas II suades
III vocat III suadet
Pl. I vocamus Pl. I suademus
II vocatis II suadetis
III vocant III suadent

Conj III voc, tema prezentului FUGĔ Conj III cons, tema prezentului MITTĔ
Sg. I fugio (eu fug) Sg. I mitto (eu trimit)
II fugis II mittis
III fugit III mittit
Pl. I fugimus Pl. I mittimus
II fugitis II mittitis
III fugiunt III mittunt

Conj IV, tema prezentului AUDI

Sg. I audio (eu aud)
II audis
III audit
 Pl. I audimus
II auditis
III audiunt

IMPERFECT
Conj I, II: tema prezentului + ba + term. pers. -m, -s, -t, -mus, -tis, -nt
Conj III, IV: tema prezentului + eba + term. pers. -m, -s, -t, -mus, -tis, -nt

Exemple de conjugare
Conj I, tema prezentului VOCA Conj II, tema prezentului SUADE
Sg. I vocabam (eu chemam ) Sg. I suadebam (eu sfatuiam )
II vocabas II suadebas
III vocabat III suadebat
Pl. I vocabamus Pl. I suadebamus
II vocabatis II suadebatis
III vocabant III suadebant
Conj III voc, tema prezentului FUGĔ Conj III cons, tema prezentului MITTĔ
Sg. I fugiebam (eu fugeam) Sg. I mittebam (eu trimiteam)
II fugiebas II mittebas
III fugiebat III mittebat
Pl. I fugiebamus Pl. I mittebamus
II fugiebatis II mittebatis
III fugiebant III mittebant

Conj IV, tema prezentului AUDI

Sg. I audiebam (eu auzeam )
II audiebas
III audiebat
Pl. I audiebamus
II audiebatis
III audiebant
 DIATEZA PASIVA

!Spre deosebire de limba romana, unde toate timpurile pasive sunt compuse cu verbul „a fi”( eu sunt chemat/chemata; eu
am fost chemat/chemata), in limba latina folosim auxiliarul decat la timpurile derivate din tema perfectului. Pentru timpurile
derivate din tema prezentului, respectam aceleasi reguli ca la diateza activa, folosind insa terminatiile personale pasive.
! In conjugarea pasiva a verbului trebuie urmarite urmatoarele reguli:
• la indicativul prezent de la conj. a III-a, pers. a II-a sg, in locul vocalei de legatura -i va fi –e-;
• la indicativul viitort de la conj. I si a II-a, pers. a II-a sg, in locul sufixului -bi- va avea –be-;

MODUL INDICATIV
PREZENT
 Conj I, II, IV: tema prezentului + term. pers. –r, -ris, -tur, -mur, -mini, -ntur (-untur la conj a IV-a)
Conj III: tema prezentului + -i/u (vocale de legatura) + term. pers–r, -ris, -tur, -mur, -mini, -ntur

Exemple de conjugare :
Conj I, tema prezentului VOCA Conj II, tema prezentului SUADE
Sg. I vocor (eu sunt chemat) Sg. I suadeor (eu sunt sfatuit)
II vocaris II suaderis
III vocatur III suadetur
Pl. I vocamur Pl. I suademur
II vocamini II suademini
III vocantur III suadentur

Conj III voc, tema prezentului CAPĔ Conj III cons, tema prezentului MITTĔ
Sg. I capior (eu sunt luat) Sg. I mittor (eu sunt trimis)
II caperis II mitteris
 III capitur III mittitur
Pl. I capimur Pl. I mittimur
II capimini II mittimini
III capiuntur III mittuntur

Conj IV, tema prezentului AUDI

Sg. I audior (eu sunt auzit)
II audiris
III auditur
Pl. I audimur
II audimini
III audiuntur

IMPERFECT

Conj I, II: tema prezentului + ba + term. pers. –r, -ris, -tur, -mur, -mini, -ntur
Conj III, IV: tema prezentului + eba + term. pers. –r, -ris, -tur, -mur, -mini, -ntur
 Exemple de conjugare
Conj I, tema prezentului VOCA Conj II, tema prezentului SUADE
Sg. I vocabar (eu eram chemat) Sg. I suadebar (eu eram sfatuit)
II vocabaris II suadebaris
III vocabatur III suadebatur
Pl. I vocabamur Pl. I suadebamur
II vocabamini II suadebamini
III vocabantur III suadebantur
Conj III voc, tema prezentului CAPĔ Conj III cons, tema prezentului MITTĔ
Sg. I capiebar (eu eram luat) Sg. I mittebar (eu eram trimis)
II capiebaris II mittebaris
III capiebatur III mittebatur
Pl. I capiebamur Pl. I mittebamur
II capiebamini II mittebamini
III capiebantur III mittebantur

Conj IV, tema prezentului AUDI

Sg. I audiebar (eu eram auzit)
II audiebaris
III audiebatur
Pl. I audiebamur
II audiebamini
III audiebantur

INTE
MEIER
In anul 753 i.Hr.. a fost înființată in Italia de mijloc o cetate căreia ii fusese destinat
un mare viitor si un rol însemnat in istoria popoarelor. Înființarea Romei la data indicata de
EA
Titus Livius a fost atestata de arheologii care au dezgropat Roma veche, situata la circa
25 km de vărsarea Tibrului in Marea Mediterana. Cele 7 coline pe care a fost clădită
Roma se pot vedea si astăzi. Ele erau ușor de aparat datorita povârnișurilor abrupte.
ROMEI
Despre originea acestei cetăți ne-au rămas diferite legende care înfrumusețează
istoria acelor timpuri străvechi. Ele povestesc despre strămoșul latinilor ce au fondat
Roma, Enea, ginerele lui Priam, regele troienilor. Acesta a reușit sa-si salveze părintele si
fiul in timp ce Troia cădea sub asaltul furios al grecilor si , împreună cu alți câțiva troieni,
au plecat pe mare. După o lunga călătorie au ajuns in Latium. Acolo Enea a întemeiat
cetatea Lavinium iar mai târziu, fiul sau, Ascanius, a intemeiat, la poalele Muntilor Albani,
cetatea Alba-Longa , cetate in care a domnit. Viața si faptele lui Enea sunt povestite
minunat in nemuritoarele versuri ale poemului lui Vergiliu , Eneida.
 Dupa moartea lui Ascanius un sir intreg de regi au domnit in cetatea cladita de el. Unul dintre acestia a fost
Numitor. Fratele sau mai mic, Amulius l-a alungat de pe tron, iar pe fiica acestuia, Rhea-Silvia, a facut-o preoteasa a
zeitei Vesta, obligand-o astfel sa nu se mai casatoreasca. Prin aceasta, nici un urmas al regelui alungat nu se mai putea
naste pentru a razbuna nelegiuirea facuta de el. Dar preoteasa Rhea-Silvia a fost iubita de Marte , zeul razboiului, si a
nascut doi gemeni: pe Romulus si pe Remus. Afland vestea, Amulius a poruncit ca cei doi copii sa fie aruncati in raul
Tibru. Cosul in care se aflau cei doi micuti a fost intai scos la mal de curenti si adapostit sub un smochin. Se spune ca
zeul Marte a trimis o lupoaica sa alapteze copii. Un pastor al regelui , Faustulus , i-a gasit pe copii si i-a dus acasa sotiei
sale care le-a devenit doica si i-a crescut. Cand baietii s-au facut mari si au aflat povestea lor , cunoscadu-si acum
originile regale, au hotarat sa intemeieze o noua cetate in tinutul in care crescusera, acolo unde Tibrul, iesit din munti, se
indrepta spre mare.
Intre cei doi frati a izbucnit insa un conflict : cine sa dea numele cetatii si cine sa
carmuiasca .Nu s-au inteles nici asupra locului unde trebuia cladita cetatea : pe dealul
Palatin sau pe cel Aventin. Din aceasta cauza s-a iscat vrajba mare in urma careia
Remus a fost ucis de catre fratele sau. Astfel a ajuns Romulus singurul stapan, iar
cetatea intemeiata de el pe dealul Palatin a luat numele fondatorului ei : Roma. Orasul ,
loc de refugiu pentru sclavii fugari si pentru oamenii liberi dornici sa-si schimbe viata ,
ducea lipsa de femei. In zadar a cerut Romulus cetatilor vecine ca fetele lor sa se
marite cu noii locuitori ai cetatii: nimeni nu a vrut sa intre in legaturi de familie cu
oamenii fara capatai din Roma. Atunci Romulus, a recurs al un viclesug, i-a invitat pe
locuitorii celorlalte cetati latine si s-au distrat, uitandu-se linistiti la jocurile desfasurate in
cinstea zeilor. La un semn al lui Romulus, barbatii din Roma s-au repezit si fiecare a
rapit cate o femeie. Barbatii straini, neinarmati n-au putut sa le apere si au fugit,
blestemandu-i pe romanii care calcau in picioare legile ospitalitatii.
Asa a inceput razboiul. Cetatile latine au fost invinse usor, dar
sabinii, in frunte cu regele lor Titus Tatius, mai puternici, au pornit
contra Romei. Cele doua armate s-au ciocnit in valea mlastinoasa
dintre Capitoliu si Palatin. Lupta a durat mult. La un moment dat,
soldatii romani,
temandu-se pentru
viata lor, au inceput
sa fuga, dar Romulus a reusit sa-i imbarbateze readucandu-i in lupta. Sabinele, legate acum de ambele cetati, au
intervenit intre cele doua tabere, impacandu-i pe barbatii si pe fratii lor. Cele doua cetatii s-au unit, formand un singur
popor. Romulus si Titus Tatius au domnit impreuna peste poporul unit.
Acesta este mitul despre intemeierea cetatii Roma. El atribuie unor eroi si semizei o opera care a apartinut in
realitate, mai multor generatii. Cele mai sigure date cu privire la istoria veche a Romei ni le furnizeaza materialele
arheologice. Din datele arheologice reiese limpede ca intemeierea orasului nu a
fost opera unui "intemeietor" , dupa cum pretinde traditia literara. Orasul s-a format
treptat , prin unirea si contopirea diferitelor comunitati .
Legenda intemeierii Romei este un izvor important , deoarece ne ofera
informatii cu privire la spatiul si timpul formarii orasului . Desi mare parte din
aceasta legenda tine de literatura , exista si multe elemente adevarate.
 FAMI
LIA SI OBICEIURI
FAMILIA IN ROMA ANTICA. MENTALITATI

ROMA
Familia in Roma Antica era dominata de figura tatalui a carui autoritate,cel
putin in perioada republicii,era nelimitata si absoluta.El avea dreptul de viata si de

NA
moarte asupra sotiei si copiilor sai ,pe care ii putea maltrata,ucide sau vinde ca
sclavi.Treptat-treptat ,aceste drepturi tiranice au disparut ,dar,pana in secolul I d.Hr.
sotul mai avea inca dreptul ,in anumite cazuri ,sa-si ucida sotia ,iar pana in preajma
anului 400 d.Hr. putea sa-si repudieze copiii nou-nascuti ,expunandu-i si parasindu-i
in strada,sau sa-i vanda ca sclavi (numai in afara Romei).
Abia in sec.I i.Hr. sotia romana a ajuns sa fie respectata mai mult decat era
femeia in societatea greaca.In scolile elementare fetele invatau alaturi de baieti.Mai
tarziu ,fetele din familiile bogate invatau cu un perceptor literatura latina si
greaca,studiau muzica si dansul.Dupa casatorie(fetele se puteau casatori de la
varsta de 12 ani ,iar baietii de la 14 ani ),femeia romana putea iesi singura ,la vizite
sau la cumparaturi si chiar sa-si insoteasca sotul la ospete.
 NASTEREA SI COPILARIA
La opt sau noua zile de la nasterea copilului ,dupa ce tatal il recunoscuse ca
fiul sau (daca se intampla acest lucru),avea loc ceremonia purificarii. Copilului i se
dadea un nume si i se atarna la gat o amuleta ( bulla )spre a-l pazi de puterile raului
(baietii o purtau pana la varsta de 17 ani ,iar fetele pana se casatoreau ).Daca tatal
nu dorea sa-si recunoasca copilul ,il lepada expunandu-l pe locul unde se adunau
gunoaiele ,fiind lasat sa moara de foame sau de frig ,in cazul in care nu il lua
cineva.Copii nascuti cu anumite malformatii erau omorati.
La varsta de 7 ani, baiatul isi urma tatal ,iar fetele mama,in activitatile zilnice
ale casei.Ajuns la varsta de 17 ani ,in cadrul unei ceremonii,tanarul era dus in For si
inscris in listele cetatenilor.Imbraca acum „toga virila”,semn ca devenise un cetatean
roman ,si i se dadea numele complet.De acum avea drept de vot si era apt pentru
serviciul militar.

CASATORIA
Casatoria si alegerea viitoarei sotii, sau a viitorului sot o hotarau
parintii.Intre cele doua familii se incheia un contract ,prin care era prevazuta
data casatoriei ,de obicei cu mult timp inainte ,dar nu inainte ca tanarul sa fi
implinit 17 ani,deci sa fi devenit cetatean roman.In contract se prevedeau si
despagubirile datorate in caz ca una din parti ar fi rupt „logodna”.Casatoria
se celebra in cadrul unor numeroase rituri si ceremonii traditionale ,in centrul
carora erau momentele semnarii contractului si cel al impreunarii rituale a mainilor celor doi miri.Divorturile (cand au fost
posibile ,deoarece ,in perioada arhaica,numai sotul isi putea repudia sotia oricand)au devenit mai frecvente incepand din
sec I i.Hr. ,cand si sotiile isi puteau repudia sotii. Binenteles ca acestea puteau avea loc aproape exclusiv in familiile celor
bogati si ale celor apartinand paturilor conducatoare .Pompeius ,de pilda,s-a casatorit de 4 ori ,dictatorul Sulla de 5 ori ,iar
Cicero a divortat si s-a recasatorit ,cu o tanara foarte bogata,cand el avea 57 de ani.
Octavian Augustus a luat masuri pentru a impiedica prea multele divorturi ,dar in urmatoarele doua secole ,de
obicei femeile bogate isi repudiau sotii ,stiind ca isi puteau retrage zestrea.O alta problema a societatii romane era
celibatul ,cu toate ca din sec V i.Hr. celibatarii erau impusi la un impozit special ,iar trei secole mai tarziu alte masuri
cautau sa impuna casatoria ca obligatie generala .Cu toate masurile luate de Octavian Augustus (interzicerea anularii
logodnei,anularea dreptului la mostenire pentru celibatari,barbati sau femei) ,in epoca imperiala celibatul s-a raspandit tot
mai mult si era considerat chiar un fapt de prestigiu social.

DECESUL SI INMORMANTAREA
Ultimul act al vietii se desfasura in cadrul unor rituri ce s-au transmis ,in mare parte,pana in zilele noastre,la multe
popoare europene.Muribundul era asezat pe pamant ,un membru al familiei il saruta pe gura cand isi dadea ultima
suflare,apoi cei din casa il strigau pe nume.Cadavrul era spalat ,uns cu mirodenii,defunctului i se punea sub limba o
moneda (obicei preluat de la greci pentru a putea trece Styxul),apoi era imbracat si asezat pe un pat funebru ,in jurul
caruia ardeau faclii si se aprindeau candelabre,dupa ce focul din vatra fusese stins in semn de doliu.Trupul neinsufletit
,acoperit cu flori si coroane era expus timp de 2-3 zile (imparatii 7 zile ).Oamenii saraci si copiii erau inmormantati chiar in
noaptea urmatoare.Funeraliile celor bogati ,sau a celor ce detinusera functii publice ,se desfasurau cu o pompa
deosebita,asemeni celor de azi,cu cantareti,bocitoare de profesie si alai .
Pana in epoca imperiala ,patricienii ,cei bogati si cei cu functii publice
inalte,erau incinerati.In timpul imperiului s-a generalizat obiceiul
inhumarii,chiar si pentru imparati.Prevederile Legii celor XII Table ( un fel
de constitutie a Romei antice ) ,care interziceu inmormantarea in interiorul
si in imediata apropiere a zidurilor Romei au continuat sa fie
respectate.Sclavii si oamenii saraci erau inmormantati in gropi comune
(„columbaria”) .Marile familii nobile sau de mari bogatasi isi construiau impunatoare mausolee,vizibile si azi ,de-a lungul
Via Appia.

PROGRAMUL UNEI ZILE

Pentru romani ,ziua incepea odata cu rasaritul soarelui si se incheia la apus.( in functie de anotimp)
Spatiul de timp al unei zile era impartit in 12 ore ,dar la solstitiul de vara „ora” era de 75 de minute,in timp ce la cel
de iarna era de 45 de minute.Incepand din sec III i.Hr. s-au adus cadrane solare din Sicilia,dar la o divizare corecta a zilei
in ore,corespunzand mai exact meridianului Romei ,s-a ajuns numai incepand cu anul 164 i.Hr.In ultimul secol al
Republicii ,s-au raspandit si perfectionat „clepsidrele”,ceasornicele cu apa.(doar in casele celor bogati ).
Romanii se sculau odata cu rasaritul soarelui si isi incepeau activitatea obisnuita.In primele doua ore ale diminetii
patricienii isi exercitau functia de „patroni”.Patronul isi primea ( in ordinea ierarhica) „clientii”,care se prezentau zilnic sa-l
salute,sa-si primeasca ratia de alimente sau de bani ,si eventual sa fie ajutati in anumite probleme juridice,dupa care
patricienii porneau pe jos ( cei mai importanti in lectica-un fel de trasura dusa de sclavi pe umeri),urmati de „clientii” lor,
spre locurile unde isi desfasurau activitatea zilnica.La ora 12 ,toate aceste activitati ,in For,in Senat,in adunari de afaceri
sau in tribunale,incetau, si romanii se intorceau acasa ,la masa.Acest orar nu era general.Cei de la tara,mestesugarii
,negustorii, s.a. continuau lucrul pana seara.Privilegiatii isi petreceau dupa-amiaza ,dupa un repaus de o ora,la terme
,care se deschideau la ora 14 si se inchideau la apusul soarelui.
Termele nu erau doar niste imense bai publice ( cu o capacitate de
pana la 3000 de persoane -termele lui Diocletian) ,ci adevarate institutii
sociale.Erau locul de intalnire intre prieteni si cunoscuti ,loc de destindere si
de felurite distractii,deoarece aici gaseai bazine de apa calda si rece,bai de
aburi,camere pentru masaje si frectii,biblioteci ,piscine,bufete,etc.
Termele care nu aveau sali rezervate femeilor ,puteau fi frecventate
de acestea numai inainte de pranz ,cand barbatii nu aveau acces.Pretul de
intrare era foarte mic,incat le puteau frecventa ,zilnic ,si oamenii saraci.Cei
care detineau adevarate „vilae” -case somptuoase in afara Romei – aveau
propiile lor terme.
 Urmarind toate aspectele se poate concluziona ca familia in Roma Antica este imbinarea de traditii si obiceiuri
arhaice cu incercarea ,venita dupa secolul I i.Hr. ,de emancipare a femeii si de schimbare a comportamentului
barbatului,acel „pater familias” originar din vremurile imemoriale ale formarii statului.Mentalitatea lumii
romane,mostenitoarea celei grecesti, putem spune ca a stat la baza formarii mentalitatii europene moderne.