PRODUSUL si strategia produsului din perspectiva marketingului.

Motivatia. Produsul realizat de firma, ptin calitatile sale, denumirea si forma sa de

prezentare, reprezintă, în ultimă instanţă, cea mai serioasă garanţie de păstra cota de piaţă
cucerită precum şi de a extinde vânzările. Un produs de calitate, la care se adaugă o
denumire (marcă) inspirată şi un ammbalaj atrăgător confirmă prin ciifra realizărilor ceea ce
se înţelege prin afirmaţii de genul „produsul se vinde singur” sau „ titlul vinde produsul” (vezi
mai ales cartea în librării).
Extinderea cercetării de marketing şi după momentul vânzării produsului prin culegerea de
informaţii privind modul în care acesta satisface pretenţiile consumatorului, reprezintă un alt
aspect ce priveşte PRODUSUL aflat în centrul atenţiei serviciului de marketing alături de
preţ, promovare, plasare pe piaţă (cei „patru P „).
Definiţii. Noţiunea de PRODUS este folosită fie pentru a semnala un BUN (material) –
definit ca un ansamblu de calităţi tangibile oferite spre cumpărare în beneficiul
cumpărătorului, fie pentru a semnala un SERVICIU – definit ca un ansamlu de facilităţi
intangibile realizat de ofertant în folosul solicitantului. Nu este exclusă nici situaţia în care
produsul include atât un bun material cât şi un serviciu prestat în legătură directă cu bunul
respectiv ( de exemplu calculatorul include în preţ şî transportul plus instalarea).
In funcţie de elementele care compun produsul, se pot face referiri la PRODUSUL de BAZA
prin care se specifică utilitatea de bază a acestuia, PRODUSUL PROPRIU-ZIS prin care se
specifică cele mai importante pasrticularităţi privind calitatea, materia primă, utilizarea ,
PRODUSUL LARGIT în sensul că presupune menţionarea unor facilităţi oferite
consumatorului.
Alte noţiuni legate de produs:
 marchandising – se referă la planificarea produsului incluzând etape ce privesc
realizarea acestuia, stabilirea formei (design), aspecte calitative, stabilirea numelui;
 packaging – se referă la stabilirea tipului de ambalaj, formei, culorii acestuia;
 audit pentru produs în sensul acceptării lui pe piaţă cu referiri la cine sunt
cumpărătorii, cine ar putea deveni cumpărători, ce beneficii sunt aşteptate, ce ar mai
trebui făcut pentru a mări vânzările şi a descuraja concurenţa

Tipologie. Întrucât bunurile şi serviciile prezintă o varietate deosebită, este necesară o

clasificare a lor din diverse puncte de vedere potrivit scopului urmărit. Astfel, din perspectiva
statisticii internaţionale prezintă importanţă clasificarea standard (SEITC) în care,
corespunzător proprietăţilor merceologice dar şi destinaţiei preponderente, bunurile şi
serviciiile sunt clasificate într-o formă ierarhică pe grupe, subgrupe, diviziuni etc. astfel încât
comerţul exterior dar şi comparaţiile pe plan internaţional să beneficieze de „ un limbaj
comun” în ce priveşte produsele care fac obiectul observării statistice.
O altă clasificare, utilă îndeosebi cercetării de marketing, grupează produsele în raport cu
influenţa venitului asupra cheltuielilor destinate cumpărării. Cele trei mari categorii de
produse: strict necesare, de cerere curentă, servicii şi bunuri de lux au fost astfel prezentate
încă de Ernst Engel ( sec.XVIII}. In linii mari aceste legităţi se regăsesc în comportamentul
cumpărătorilor în sensul că în cadrul bugetului de familie . pe măsură ce venitul familiei
creşte, ponderea cheltuielilor pentru produsele strict necesare scade, petru cele curente
ponderea cheltuielilor rămâne constanta, dar pentru produsele de lux ponderea creşte.
Din perspectiva utilizării şi frecvenţei cererii, deosebim: produse strict necesare ,produse de
uz curent ( având o cerere frecventă sau o cerere perriodica), produse durabile ( de cerere
relativ frecventă, sde cerere rară, produse de impuls, produse de urgenţă, produse speciale.
Exemple menţionate în ordinea enumerării anterioare: ulei comestibil, îmbrăcăminte, costum
de baie, frigider, apartament, parfum, medicament, tablou.
Din perspectiva rolului exercitat de preţ asupra vânzării, deosebim: produse a căror cerere
este elastică în raport cu preţul (de regulă bunuri sau servicii care nu sunt strict necesare şi
al căror preţ este relativ mare); produse a căror cerere este inelastică în raport cu preţul
(produse de uz curent, sau strict necesare sau de urgenţă. Privite dintr-o altă perspectivă,
produsele , în raport cu preţul, pot fi încadrate în aceeaşi grupă dacă modificarea preţului
unui produs generează modificarea cererii la respectivul produs precum şi la alte bunuri şi
servicii datorită condiţionării consumului respectivului produs de cumpărarea respectivelor
bunuri şi servicii ; dacă însă în cazul în care creşterea preţului unui produs nu
sensibilizează în nici un fel vânzările unui alt produs, aceste două produse pot fi plasate în
două grupe distincte.

Viaţa produslui pe piaţă – etape caracteristice şi activităţi de marketing

specifiece fiecărei etape

1. Etapa lansării pe piaţă.

Iniţial vânzările înregistrează valori scăzute, produsul fiind privit
cu neîncredere aşa încât clienţii testează calităţile acestuia.
Date fiind încasările relativ mici în condiţiile existenţei unor
costuri relativ mari, se înregistrează pierderi în cele mai multe
dintre cazuri. Concurenţa încă nu apare în această etapă.
Se recomandă: informarea potenţialilor clienţi pe diverse căi cu privire la calităţile şi utilitatea
produsului, menţinerea unor preţuri mici (promoţionale), declanşarea unei reclame intense,
stabilirea celor mai eficiente canale de distribuţie.
În cazul produselor noi, deosebit de solicitate (aşteptate), aflate sub licenţă, se practică
preţuri care să menţină profiturile deosebit de mari (politică de „smântânire”)

2. Etapa creşterii vânzărilor.

Nivelul vânzărilor în cazul acceptării produslui de către cei
cărora le este destinat prezintă creşteri din ce în ce mai
accentuate aşa încât produsul devine din ce în ce mai profitabil
pentru ofertant. Concurenţa îşi face simţită prezenţa fie în mod
direct (oferind acelaşi produs fie indirect (produse de acelaşi tip,
fie prin oferta de înlocuitori
Se recomandă: îmbunatăţirea produslui de bază, diversificarea canalelor de distribuţie şi
expansiunea pe piaţă, impunerea mărcii printr-o reclamă adecvată, adaptarea politicii de
preţuri la condiţiile unei cereri tot mai intense.

3. Etapa maturizării
Produsul se realizează în cantităţi deosebit de mari, în
condiţiile în care cererea se menţine intensă deşi apar unele
semnale de saturare a acesteia. Ca urmare, în finalul acestei etape
ritmul creşterii vânzărilor scade, stocurile încep să crească,
concurenţa devine tot mai „stânjenitoare”.
Se recomandă: diversificarea produsului pe sortimente destinate unor segmente bine
conturate prin pretenţii specifice, apropierea punctelor de vânzare de clienţi, acţiuni de
descurajare a concurenţei prin politica adecvată de preţuri, calitate, design, „lărgirea
produslui” prin includerea de servicii aferente.

4. Etapa declinului
Vânzarile încep sa scadă sau oscilează imprevizibil, aşa încât
ajustările de preţuri, coroborate cu creşterea stocurilor şi a
cheltuielilor aferente face ca profitul să se diminueze. Concurenţa,
agresivă iniţial, începe să se retragă de pe piaţă.

Se recomandă: restrângerea gamei sortimentale privind respectivul produs la acele

sortimente care încă mai sunt cerute pe piaţă, adaptarea reclamei, micşorarea preţurilor. În
paralel se procedeaza la observarea atentă a evoluţiei stocurilor şi, de la caz la caz,
încetarea producţiei şi concentrarea atenţiei spre lichidarea stocurilor care depăşesc „nivelul
de alarmă”. Nu este exclusă nici posibilitatea introducerii de noi elemente în construcţia
produsului sau în ce priveşte condiţiile de vânzare înscopul relansării cererii.
Menţionăm că unele dintre etapele menţionate (îndeosebi etapa a doua sau a treia) se pot
menţine în cazul unor produse o perioadă relativ îndelungată dar, în esenţă ciclul de viaţă
descris de cele patru etape se manifestă mai devreme sau mai târziu.

1 2 3 4

O asamblare a celor patru etape conduce la descrierea vieţii produslui (fig 1) în sensul
descrierii evoluţiei cererii pe piaţă a respectivululi produs. Reprezentarea grafică (fig.1)
descrie în succesiunea desfăşurării lor aceste etape sub forma aşa numitei FUNCTII
LOGISTICE (curba creşterii, funcţia de tip S) a cărei formulă şi utilizare sunt descrise în
paartea finală a lecţiei (caseta metodologică).

Dezvoltarea noului produs.

Intr-un anterior paragraf ne-am referit la posibilitatea obţinerii de profituri mari în cazul
acelor produse nou apărute , foarte solicitate , aflate sub licenţă (etapa I-a).De asemenea ,
în etapa 4-a sau chiar în cea de a 3-a etapă a „vieţii produsului” un element de noutate
care să „schimbe ceva” corespunzător aşteptării consumatorilor poate relansa cererea şi,
ca urmare opri declinul vânzărilor. Ca urmare, capacitatea de a realiza produse noi
reprezintă un aspect de un interes aparte fiind legat direct de menţinerea activităţii firmei în
zona profitabilităţii Afirmaţia „ produsul care rămâne neschimbat va muri” trbuie să se afle
mereu în atenţia producătorului dar şi a specialistului în marketing.
Elementele care conferă produsului calitatea de a fi nou se pot referi la cazul de excepţie al
unui bun sau serviciu care nu era cunoscut până acum (până la data apariţiei produsului la
care ne refrerim)dar , mai frecvent, la îmbunătăţiri aduse unui produs existent pe piaţă
acestea referindu-se fie la materia primă, tehnologia de fabricaţie, design-ul, sistemul de
vânzare. Sursele de inspiraţie într-o astfel de activitate continuă destinată reînoirii produselor
firmei pot fi:
 solicitările clienţilor „deconspirate” îndeosebi de vânzători;
 reclamaţiile consumatorilor respectivului produs;
 revistele de specialitate din domenii ce privesc tehnologia, merceologia, sondarea
opiniei, marketingul;
 concurenţa existentă sau potenţială
 soluţile noi elaborate de specialiştii firmei (sursa internă)
Studile prealabile privind eficienţa eforturilor de realizare a noului produs se bazează pe:
 analiza breşei („gape on”) care are în vedere distanţa dintre oferta firmei noastre şi
cererea potenţială (cota noastră de piaţă dar şi a concurenţei fără a neglija
posibilitatea de expansiune pe alte pieţe). Ca urmare, problemele care trebuiesc
rezolvate sunt reprezentate de: determinarea pieţei potenţiale inclusiv detalierea
cerinţelor acesteia; găsirea soluţiei de înnoire a produslui corespunzător solicitărilor
pieţei
  analiza senzitivităţii (în vederea aprecierii gradului în care efortul presupus de înnoire
este „răsplătit” de creşterea vânzărilor şi implicit a profitului net. Varianta care
presupune analiza acoperirii investiţilor se referă concret la nivelul în care profitul net,
obtenabil după înnoirea produsului şi lansarea sa pe piaţă acoperă investiţiile iniţiale.
Obţinerea de soluţii noi poate rezulta din analiza informaţiilor oferite de sursele menţionate
între care cele rezultate pe baza „forţelor proprii” prespune utilizarea metodei brainstorming
dar şi a sinecticii sau a metodei Delphi (vezi caseta metodologică).
Menţinăm în continuare unele aspecte definitorii privind stabilirea mărcii şi ambalajului.
Marca noului produs trebuie stabilită având în vedere principiile:
- accesibilitatea, în sensul stabilirii unor denumiri bogate în vocale, eventual
care presupun repetabilitate (exemple: Lili, Coco, Tic Tac, Coloreta etc.);
- fidelitatea reciprocă ( a producătorului faţă de pretenţile consumatorilor dar şi
a acestora faţă de produs);
- legalitatea în sensul evitării copierii, furtului de idei etc.;
- asociabilitatea – stabilirea denumirii care să trimită la calitatea preponderentă
a produslui (de exemplu pentru a sublinia soliditatea, forţa utilizăm nume care
trimit la stâncă, oţel, leu, pumă; pentru a marca efectul benefic asupra
sănătăţii, denumirea trimite la tinereţe, energie, verde etc.; pentru a marca
nobleţea asociată produsului denumirea trimite la regal, Napoleon, lux, elită;
pentru a evidenţia aprecierea internaţională numele se referă la mondial,
internaţional, America, Paris, New York etc.)
În ce priveşte AMBALAJUL, acesta trebuie să reprezinte un mijloc de a facilita vânzarea,
ceea ce implică livrarea produsului în cutii respectiv butelii, saci etc. De asemenea ambalajul
trebuie să asigure protecţia proprietăţilor produsului (sticle etanşe, cutii care nu permit
deformarea în timpul transportului), precum şi să permită identificarea rapidă mai ales în
situaţii când produsul este prezent în magazin sau depozit alături de produsele concurenţei.
Această din urmă caracteristică poate fi realizată prin originalitatea ambalajului, culoarea
distinctă, eticheta vizibilă etc.

Strategia produsului.

In vederea menţinerii interesului consumatorilor pentru bunul sau serviciul oferit spre
vânzare, pot fi adoptate decizii care privesc îndeosebi produsul, eventual produsul şi piaţa
aşa încât obţinerea de profituri atât în prezent cât şi în viitor să fie asigurată.
Strategia exprimată succint prin aşa numita MATRICE ANSOFF are în vedere îmbinarea
deciziei ce priveşte menţinerea / înnoirea produsului cu decizia privind menţinerea
acestuia pe aceeaşi piaţă / extinderea pe nouă piaţă.
Variantele, inclusiv implicaţiile acestora, pot fi redate sintetic într-un tabel cu dublă intrare de
tipul celui redat mai jos
Produsul existent Produsul înnoit
______________________________________________________________________
MENŢINEREA produsului şi a pieţei DEZVOLTAREA produsului
Piaţa - posibilitatea de atragere de noi - înnoiri de natură tehnologică
actuală clienţi, eventual diversificare distri- sau privind vânzarea
buţiei - advertising corespunzător
Riscul este minim. pentru a păstra/atrage clienţi
Risc moderat legat de acceptarea
____________________________________________________________ înnoirii
PENETRAREA pe o nouă piaţă DIVERSIFICAREA produslui şi
- advertising corespunzător cu pieţelor
O altă accent pe informare - înnoire dublată de acţiuni de
piaţă - facilităţi cel puţin pentru început promovare pe o nouă piaţă
Risc mediu, piaţa fiind necunoscută Riscul este maxim dar şi profituri
le pot fi substanţiale
______________________________________________________________________
Portofoliul de produse şi matricea Boston

O consecinţă a cunoaşterii şi acceptării drumului implacabail al produsului prin etapele

ciclului de viaţă este reprezentat de interesul pentru a dezvolta noi produse astfel încât să
existe concomitent bunuri sau servicii pregătite de lansare sau lansate pe piaţă cu produse
bine consolidate în atenţia pieţei aşa încât viitorul activităţii profitabile a firmei să fie asigurat.
Reprezentarea cunoscută sub denumirea de matricea Boston este cea care ne va sta în
atenţie şi procedăm, la fel ca şi în cazul anterior, la consemnarea categoriei produsului,
etapa de viaţă precum şi unele particularităţi legate de costuri şi încasări.

1. Produse „nou născute” (children) 2. Produse tip „stea” (star)

Etapa lansării Etapa creşterii vânzărilor
Particularităţi: risc de a nu fi acceptate pe Particularităţi: cheltuielile sunt
piaţă, eforturi de promovare compensate de încasări şi apar
şi costuri ridicate, „mâncător profituri tot mai mari; tendinţa
de profit adus de alte produse de a intra în cadranul 3
3. Produse tip „vaci de muls” (cash cows) 4. Produse tip „câine” (dog)
Etapa maturizării Etapa declinului
Particularităţi: vânzări profitabile cu posibilit Partfcularităţi: menţinere pe pia
ăţi de susţinere a produselor din cadranul 1; ţă dacă costurile sunt acoperite;
eforturi pentru menţinerea cât mai mult timp găsirea unei nişe de piaţă rela
în acest cadran tiv fidele; supravegherea stocu
rilor, eventual lichidarea lor.

Particularităţi ale produsului în marketingul industrial şi în marketingul public

In domeniul marketingului industrial produsele care fac obiectul tranzacţiilor între firme
,instituţii, organizaţii sunt reprezentate de echipamente industriale, utilaje, relizarea de
instalaţii, asistenţţă tehnică, servicii complexe de înalt profesionalism dar şi produse precun
materii prime, combustibil, serviciul de pază etc. Produsul este cunoscut pe piaţă îndeosebi
în forma lărgită. Inovaţia (strategia de dezvoltare a produsluli) în realizarea şi
comercializarea produselor între întreprinderi are o deosebită importanţă datorită şi preţului
relativ mare al unor astfel de produse. Pieţele „noi” şi strategia legată de penetrarea pe alte
pieţe presupun, în mod frecvent dezvoltarea exporturilor.
În marketingul public produsul este reprezentat de un program (al unui institut) sau de o
acţiune a unei organizaţii (marketingul administrativ) dar şi de un candidat sau program al
unui partid (marketingul electoral).
Etapele vieţii din acest domeniu pot să difere de evoluţia clasică datorită situaţiei de unicat a
unor porduse. De asemenea preţul poate fi de o factură cu totul specială inclusiv rolul său. În
ce priveşte piaţa produsului aceasta este de regulă închisă (limitată la o anumită arie
teritorială – oraş, judeţ, ţară).

Caseta metodologică
Funcţia logisitică

O astfel de funcţie poate fi redată în mai multe variante

a 1 a
y=  ( b  ct ) ; y=  ( a  bt ) ; y= b  ct ;
1 e 1 e 1 e

unde y – nivelul vânzărilor; a,b,c – parametrii; t – timpul cu valori 0,1,2..T

O astfel de funcţie descrie o evoluţie care presupune iniţial valori mici şi o creştere lentă
(pentru t=0,1,2...) pentru ca, de îndată ce t ajunge la o valoare care presupune ct=b, y=a/2,
iar în continuare, t luând valori tot mai mari, termenul al doilea de la numitor tinde spre 0 iar y
tinde spre „a” (ne-am referit la prima şi a treia variantă). Ca urmare, funcţia are un punct de
inflexiune pentru y=1/2, iar parametrul „a” reprezintă un plafon spre care tind vânzările.
Pentru estimarea parametrilor poate fi utilizată metoda celor mai mici pătrate mai ales în
situaţiile în care plafonul este previzibil, caz în care funcţia poate fi transformată uşor într-o
formă liniară. Metoda punctelor echidistante poate fi de asemnea folosită, caz în care se aleg
trei perechi de valori (y, t) situate la începutul evoluţiei, în zona de mijloc precum şi spre
finalul evoluţiei cunoscute. Distanţa dintre aceste trei momente fiind egală (k) se ajunge la un
sistem de ecuaţii date de situaţiile în care
t=0, ln [(y’ – a )/y’]=b; pentru t=k, ln[(y’’ – a)/y’’]=b – ck; pentru t=2k, ln[(y’’’ – a)/y’’’]=b – 2kc
pentru care putem obţine soluţiile (estimaţii pentru parametrii a,b,c).

Procese Markov şi prognoza tranziţiilor

Preferinţele consumatorilor pot înregistra deplasări în timp de la un sortiment la
altul, de la o marcă la alta, de la un produs de un tip mai vechi la un produs nou etc.
Cauzele uni astfel de comportament „infidel” s-ar datora etapei de viaţă în care se
situează produsul,interesului pentru ceea ce este nou sau pentru ceea ce se
consideră „la modă” etc. In situaţiile în care numărul de opţiuni (sortimente, mărci,
tiputi de servicii etc.) este finit iar trecerile prezintă o constanţă relativă în timp
(ponderea trecerilor de la un sortiment la altul este aceeaşi în decursul timpului)
putem apela pentru prognoze la o metodă bazată pe proprietăţile procesului de tip
Markov. Corespunzător uneia dintre proprietăţi, procesul depinde în ceea ce priveşte
următorul pas în procesul de trecere, doar de rezutatele înregistrate în uiltima stare
(starea prezentă) a dispunerii elementelor structurale – această stare reprezentând
un fel de sinteză a tutror trecerilor constatate în trecut.
În accepţiunea frecventistă a probabilităţii (vezi legea numerelor mari) ar urma să
stabilim probabilitatea de trecere de la sortimentul i la sortimentul j, în perioada t, t+1
raportând trecerile de la un sortiment la altul la nivelul existent pentru sortimentul „i”
în perioada t. Aşadar,

( t ,t 1)
( t ,t 1) x
i, j
P i, j
 t
; unde x=frecvenţa trecerilor de la i la j în t, t+1;
X i
X=nivel existent la sortimentul i în perioada t

Matricea de tranziţie, de element P(i,j) include pe rândul 1: probabilitatea fidelităţii

(P(1,1)), probabilitatea de trecere spre sotimentul 2,(P(1,2)), spre sortimentul (P(1,3))
etc.; pe rândul 2: probabilitatea trecerii de la 2 la 1 (P(2,1)), probabilitatea de a
rămâne fideli (P(2,2)), de a trece de la 2 la 3 (P(2,3)) etc.
Simboliză matricea probabilităţilor de tranziţie cu litera M.Particularizând un astfel de
proces pentru cazul deplasării cererii pe sortimente ale unui produs putem obţine
prognoza structurii cererii în perioada următoare (t+2) rezolvând produsul

P(t+2)=P(t+1) * M respectiv pentru perioada viitoare (t+3),

2
P(t+3)=P(t+2) * M=P(t+1) *
M .

Metode de stimulare a creativităţii

Elemente comune ale metodelor la care ne refrrim: a)scopul este obţinerea de soluţii noi
sau cel puţin îmbunătăţirea celor existente; b)presupun un grup limitat de persoane avizate,
de regulă, pluridisciplinar precum şi un coordonator ; c)problema pentru care se aşteaptă
noi soluţii este prezentată tuturor membrilor grupului; d}timpul în care sunt aşteptate idei de
la membri grupului este limitat; e) toate propunerile (idei ,soluţii) sunt înregistrate ; f) în final,
se verifică soluţiile rezultate din diverse puncte de vedere (posibilităţi de realizare, costuri,
efecte dar şi implicaţii colaterale etc.) şi se decide asupra soluţiei /soluţiilor acceptată.
Particularităti ale unora dintre metodele de stimulare a creativităţii:
-metoda cunoscută sub denumiri precum:cascada ideilor, asaltul creierelor
(Brainstorming)-Osborn Al..Procedeul consideră cantitatea (numărul cât mai mare de soluţii)
ca fiind o condiţie favorabilă obţinerii de idei utile .Se considera, de asemenea , că atât crtica
cât şi prezenţa şefilor, cel puţin în prima fază în care se propun diverse soluţii, este
inhibantă şi ,ca urmare sunt evitate.Manifestarea liberă, fără referiri critice la adresa
„antevorbitorilor” este încurajată de coordonator pe tot timpul limitat al şedinţei,după care
într-0 a 2-a fază se se triază „recolta” de idei şi se reţin soluţiile care prezintă utilitate.
- metoda Delphi (Helmer-1964) poate fi considerată o extindere a procedeului 6-3-5(grupal
este format din 6 persoane,invitate să propună 3 soluţii pe un formular care este apoi „pasat”
colegului de grup spre apreciere şi îmbunătăţire,ceea ce în succesiune se repetă de 5 ori
aşa încât propunerile fiecăruia să ajungă la toţi ceilalţi 5 colegi de grupă) Extinderea realizată
de metoda Delphi presupune elaborarea unui chestionar prin care se solicită fiecărui
membru din grup soluţii la problema dată, după care, în urma obţinerii tuturor răspunsurilor,
se procedează la retimiterea acestora împreuna cu chestinarul completat de respectivul
membru al grupului în scopul reevaluării propriilor răspunsuri ,funcţie de soluţiile celorlalţi
participanţi.Această trimitere şi retrimitere de soluţii reevaluate continuă până când se
ajunge la un „consens” rezonabil (aprox. 50% dintre participanţi ajung la aceeaşi soluţie.
-Sinectca (Gordon W.I-1961)-considera că fiecare membru al grupului este înzestrat
cu o creativitate latentă care,însă trebuie stimulată; schimbarea de optică şi, legat de
aceasta, importanţa metaforei (rezultată din reunirea a două sau mai multe imagini din
domenii diferite) este generatoare de idei.Se recomandă de asemenea , reconsiderarea
elementelor familiare (obişnuite, unanim acceptate) în elemente neobişnuite (stranii) iar a
celor care ,de regulă, sunt ertichetate drepr ciudăţenii, drepr elemente familiare.
Persoanelor din grupul pluridisciplinar li se cere să se identifice cu problema enunţată
(realizând o analogie de tip personal sau una de tip direct sau de tip simbolic).In legătură cu
aceste tipuri de analogii, menţionăm metodele de obţinere de noi soluţii:comutarea –în
sensul aplicării principiilor sau legilor dintr-un domeniu într-un alt domeniu (exemplu:
scurgerea timpului biologic şi arderea unei lumânări cu atât mai activă cu cât flacăra este
mai mare); pseudologia –în sensul”mistificării „ deliberate a unei legităţi care în mod obişnuit
este acceptată (exemplu:contestarea teriei incompresibilităţii fluidelor şi evidenţierea
însuşirii lichidelor de a fi compresibile analogia-în sensul transferului unui comportament
dintr-un domeniu în altul (exemple:undele sonore- undele de apă; modelul atomului-sistemul
solar)

--------------------------------------------------------------------------