Sistemul strategie plan (SSP)

Planificarea poate fi definită în sensul mai larg al cuvântului ca o

activitate conştient programată a activităţii continue a organizaţiei, focalizată
pe obiectivele de viitor. Indiferent de tipul organizaţiei - companie, agenţie
publică, etc. - activităţile se desfăşoară pe baza unui plan fundamentat pe
conceptul de sistem.

Cerinţele de bază ale SSP

a) SSP presupune ca organizaţia înţelege principala cerinţă a planului şi
anume aceea că organizaţia îşi extinde atenţia dincolo de graniţele sale ce pot
fi uşor controlabile. Trebuie să se înţeleagă ca organizaţia este un subsistem al
unui alt sistem mai mare şi în consecinţă mediul înconjurător şi factorii externi
trebuie luaţi în considerare. Dacă încercăm să definim sistemul complex de
nivele ale mediului organizaţiei distingem:
1) mediul intern - elementele organizaţiei ca sistem - jurisdicţia oficială
a organizaţiei;
2) mediul de operare - clienţi, furnizorii şi grupele de interes cu care
organizaţia operează direct;
3) mediul general - contextul global social şi politic în care organizaţia
îşi desfăşoară activitatea.

MEDIUL
GENERAL

Economic MEDIUL Social

COMPETITIV
ORGANIZAŢIE
Produs
Furnizori
Mediul Intern
Productie
Marketing
Personal
Consumatori Finante Forta de munca
Organizare

Politic Concurenta Legal

Tehnologic

Fig. 3.5. Organizaţia şi mediul extern

 b) SSP impune ca toate activităţile organizaţiei să fie corelate într-un
sistem integrat logic, ceea ce presupune definirea unui sistem capabil să
cuprindă toate activităţile şi interdependenţa lor şi feed-back-urile respective.
c) SSP presupune un proces organizaţional explicit adică trebuie să se
axeze pe un sistem de proceduri şi reguli capabile să asigure performanţa
planului.
Erich Jantsch a descris dimensiunile care servesc la definirea căilor
specifice în care trebuie văzută planificarea în conceptul de sistem (care
implica o continuă interacţiune şi feed-back). Astfel modelul SSP are
următoarele dimensiuni:
- dimensiune orizontală;
- dimensiune verticală;
- dimensiunea timp cauzalitate;
- dimensiunea acţiune.

a. Dimensiunea orizontală
Această dimensiune exemplifică necesitatea unei continue interacţiuni
şi feed-back, de la general la particular şi invers, adică descompunerea
sistemului în elemente simple măsurabile şi apoi reconstituirea comportării lui
prin interacţiunea acestor elemente într-un sistem complex pentru a investiga
impactul tuturor legăturilor din sistem.

b. Dimensiunea verticală impune ca integrarea şi feed-back-ul

sistemului de planificare să se facă pe nivele ierarhice. H. Ozbehkan consideră
trei nivele ierarhice:
1) politica de planificare - obiectivele (profitul);
2) strategie - plan - ţinta, scopul, în termeni specifici de output;
3) plan operaţional - activitatea este axată pe îndeplinirea sarcinilor.

c. Timp şi cauzalitate - implică menţinerea unui feed-back şi a

interacţiunii între prevederea explorativă şi cea normativă deci între procesul
de prevedere a paşilor alternativi către viitor şi iterarea inversă a acţiunilor
pentru atingerea obiectivelor (explorativ - scenariile Kahn şi Wiener).
 d. Acţiunea - se referă la interacţiunea planului cu acţiunea sau cu alte
cuvinte, elaborarea planului şi implementarea lui. .
În concluzie SSP poate fi definit ca un sistem ce se axează pe:
a) analiza critică a situaţiei curente şi a mediului competitiv;
b) interacţiune explorativă şi normativă ca tehnica de fundamentare;
c) pe un sistem de suport decizional (SSD) adică pe un subsistem de
management al sistemului informaţional şi pe un subsistem decizional
în vederea alegerii variantei optime;
d) pe o cultură organizaţională a care impune acordarea unei atenţii
deosebite climatului organizaţional necesar unei planificări creative.