Curs I. Tehnologii Informatice.

Concepte şi definiţii

Prin sistem se înţelege un ansamblu (grupare) de elemente interdependente legate între ele
pentru realizarea unui scop comun [1].
Pentru realizarea funcţiilor unui sistem sunt necesare informaţii ce sunt obţinute prin
prelucrarea datelor ce sunt supuse unor operaţii de stocaj, extragere, transmitere.
Noţiunile de date şi informaţii sunt unele din cele mai generale concepte folosite în
domeniul
Data provine din latinescul datum- dar, cadou. Datele sunt forme de reprezentare a
faptelor, conceptelor sau instrucţiunilor într-o manieră formalizată potrivită pentru
comunicare, interpretare sau procesare prin metode automate sau umane .
Informaţia este măsura valorii datelor, definind o dată deja evaluată în raport cu un caz
particular analizat. Prin urmare, informaţiile sunt rezultatul prelucrii datelor destinate utilizării
în procesul de informare, conducere, decizie.
Analiza cantitativă şi calitativă a inormaţiei a dus la apariţia teoriei informaţiei, considerată
ca un nou domeniu al matematicii aplicate.

Prelucrare date :
înregistrare
DATE sortare INFORMAŢII
calcule aritmetice sau logice
Achiziţie stocare arhivare Obţinerea rezultatelor

TEHNOLOGIILE INFORMATICE

Figura 1. Diferenţa între informaţii şi date

Tehnologiile moderne prin care informaţiile, prin intermediul datelor, se pot prelucra
( compara, stoca, interoga, regăsi, transmite) se numesc tehnologiile informaţiei. Printre
aceste, cele mai importante folosesc calculatorul electronic, reţelele de calculatoare şi
tehnicile de comunicaţie şi se numesc Tehnologiile Informaţiei şi Comunicaţiilor (IT&C-
Information Technologies and Comunication ).
În cadrul unei firme, privite ca un sistem putem distinge trei subsisteme interconenctate şi
anume sistemul operaţional (de condus), sistemul deciziţional (de conducere) şi sistemul
informaţional de conducere.

I
D Sistem de decizie N
E F
C O
I Sistem informaţional R
Z M
I A
I Sistem operaţional Ţ
I
I

Figura 2. Subsistemele ce alcătuiesc o firmă

 Sistemul informaţional este un ansamblu tehnico-organizatoric de creare şi obţinere a
informaţiilor necesare fundamentării deciziilor pentru conducerea unui anumit domeniu de
activitate.
Sistemul informaţional fiind subordonat procesului decizional face ca o mare importanţă să
o capete calitatea informaţiilor, pentru că de aceasta depinde calitatea deciziilor ce urmează a
fi luate. Sistemul informaţional este format din multe informaţii primare culese şi prelucrate
pentru obţinerea unor informaţii de sinteză (situaţii) necesare pentru fundamentatrea unor
decizii corecte. Natura informaţiei este determinată de natura deciziei, iar decizia este
determinată de obiectivul ce trebuie atins. Prelucrarea datelor în cadrul unui sistem
informaţional se poate face manual, mecanizat, automatizat. Când predomină procedeele şi
mijloacele de prelucrare automată avem de-a face cu un sistem informatic.
Sistemul informatic este un sistem coerent structurat format din echipamente electronice
de calcul şi de comunicaţie, procese şi proceduir automate sau manuale, inclusiv structurile
organizatorice şi salariaţii ce folosesc echipamentele de calcul ca instrumente de prelucrare
automată a datelor în scopul optimizării funcţionării proceselor, pentru creşterea caltăţii
produselor şi serviciilor prestate şi maximizarii profitului.
Sistemul informatic asigură o formă evoluată de conducere preluând funcţii specifice de
conducere la nivel global cum ar fi control centralizat, porniri opriri proces, reglare automată,
funcţii de optimizare şi adaptare, planificare a producţiei etc.
Sistemul informatic cuprinde echipamentele de achiziţie, transmitere, înregistrare şi
prelucrare a datelor, un rol important în cadrul acestora avându-l calculatorul electronic,
programele de bază şi de aplicaţie. Programele de bază sunt cele care coordonează şi
gestionează funcţionarea echipamentelor în condiţii optime, fiind specifice fiecărui tip de
echipamente. În cadrul acestor programe de bază sistemul de operare joacă rolul cel mai
important.

SISTEM DE Informaţii
CONDUCERE

Decizii Date
SISTEM
INFORMATIC
Date

SISTEM
OPERAŢIONAL Decizii
automatizate

Figura 3. Rolul sistemului informatic în cadrul unei firme.

Sistemul informatic este un sistem inclus în sistemul informaţional deoarece deocamdată

nu se poate face o automatizare completă a tuturor releţiilor informaţionale, regulilor şi
operaţiilor dintr-o firmă.
Rolul sistemelor informatice în conducerea unei firme sau a unui proces tehnologic
cuprinde :
 Urmărirea operativă în timp real a desfăşurării proceselor tehnologice;
 Îmbunătăţirea activităţii pe baza informaţiilor colectate;
 Crearea unor canale de comunicaţie pe verticală şi pe orizontală;
  Utilizarea eficientă a capacittilor tehnologice;
 Analiza avariilor şi a stărilor post –avarie;
 Evidenţa tehnico –operativă privind starea instalaţiilor, a manevrelor, a regimului
realizat, a perturbaţiilor din proces, a comenzilor şi a rezultatelor obţinute;
 Remedierea deranjamentelor la nivelul instalaţiilor tehnologice;
 Valorificarea prin adaptare şi integrare a aplicaţiilor în funcţiune sau în curs de
realizare;
 Asigurarea setului de informaţii pentru conducere;
 Asistarea conducerii la fundamentarea deciziilor.
Utilizarea calculatoarelor electronice a impus trecerea datelor pe suporturi tehnice specifice
pentru a putea fi stocate timp îndelungat şi a putea fi prelucrate electronic. De asemenea a
trebuit să se dezvolte o mare varietate de metode şi tehnici de organizare a informaţiei.
Evoluţia metodelor şi tehnicilor de organizare a informaţiilor a fost influenţată de mulţi factori
dintre care enumerăm :
 Creşterea complexităţii activităţii economico-sociale cea ce a dus la creşterea
volumului de informaţii ;
 Creştereea ritmuluide producţie şi a productivităţii muncii ceea ce a făcut ca timpul de
răspuns a sistemului informaţional să devină principalul parametru de apreciere a
gradului de organizare şi eficienţă a sistemului informaţional
 Dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii ceea ce a dus la dezvoltarea mijloacelor şi metodelor de
achiziţie, înregistrare, transmitere, arhivare şi regăsire a informaţiilor.
Acum principalele forme de organizare a informaţiilor sunt fişierele, bazele şi băncile de
date.
Fişierul de date este o grupare de informaţii omogene din punct de vedere al semnificaţiei
acestora şi al cerinţei de prelucrare.
Banca de date este un sistem de organizare şi prelucrare (teleprelucrare) a informaţiei
constituit din trei elemente :
 colecţie de date aflate în interdependenţă ;
 descrierea datelor şi a relaţiilor ce există între ele ;
 un sistem de programme pentru gestiunea datelor ce asigură independenţa programelor
aplicative faţă de modul de structurare a datelor, o redundanţă minimă, controlată în
memorarea acestora, precum şi un timp minim de răspuns la solicitările utilizatorilor
în ansamblul lor.
Noţiunea de baza de date se foloseşte pentru a denumi primele două elemente ale băncii de
date.
Creşterea cantităţilor de date culese şi stocate precum şi a cerinţelor de prelucrare a acestora a
dus la organizarea acestora în reţele de calculatoare.
O reţea de calculatoare este formată din două sau mai multe calculatoare care comunică
între ele. Comunicaţia între calculatoare se face pe baza unui protocol de comunicaţie.
Un protocol de comunicaţie este un ansamblu de reguli şi convenţii acceptate pentru
comunicarea între calculatoare.
Din punct de vedere al ariei de distribuire a calculatoarelor componente reţelele de
calculatoare se împart în :
Reţele locale ( LAN- Local Area Network). O astfel de reţea conectează calculatoare aşezate
unul în apropierea ceilullalt. În general aria de răspândire a calculatoarelor nu depăşeşte 2 km;
Reţele metropolitane ( MAN- Metropolitan Area Network) raza ariei de distribuţie este de
aproximativ 10-15 km ;
Reţele cu arie largă de răspândire ( WAN- Wide Area Network) aria de distribuire a
calculatoarelor este foarte mare.
Prin conectarea mai multor reţele între ele se formează un internet ( de la internetwork).
Internet (scris cu majusculă) este cel mai mare şi mai cunoscut internet din lume.

Reţeaua II
Reţeaua I

Reţeaua III

Figura 4. Internet şi reţele de calculatoare

Comunicaţia calculatoarelor cu echipamentele periferice sau cu alte calculatoare se face

paralel sau serial. Calclatoarele de exemplu folosesc comunicaţia paralelă pentru a transmite
date la imprimantă. Comunicaţia paralelă înseamnă că se transmit simultan date pe mai multe
linii sau cabluri. Astfel pentru a transmite un byte avem nevoie de opt fire.
Comunicaţia serială se face pe un singur fir sau o singură linie.
Prin cablu sunt trei metode de a transfera date :
 simplex ;
 semi-duplex ;
 duplex .
Comunicaţia simplex permite fluxul de date doar într-un singur sens. Comunicaţia semi-
duplex permite circulaţia datelor în ambele sensuri, dar într-un singur sens odată.
Comunicaţia duplex permite circulaţia datelor în ambele sensuri simultan(vezi figura 5).
Pentru a realiza transfer de date reţelele realizează comutarea, proces care permite
dispozitivelor să partajeze liniile fizice de comunicaţii. Comutarea de circuite creează o cale
unică, neîntreruptă între două dispozitive care comunică, în timp ce aceste două dispozitive
comunică, nici un alt dispozitiv nu poate folosiaceastă linie. Tipul de conexiune în care se
conectează două dispozitive printr-o cale unică, tuturor celorlalte dipozitive fiindu-le blocat
accesul, se numeţe conexiune punct la punct (peer to peer).
Un alt tip de comutare este comutarea de pachete. Pentru acest tip, programele împart datele
în blocuri, numite pachete, pe care le transferă între calculatoare. O reţea cu comutare de
pachete va conţine mai multe căi de comunicaţie între calculatoare, datele împărţite în pachete
pot fi transferate în ambele sensuri, fiecare pachet conţine adresa calculatorului sursă şi adresa
de destinaţie.
 Comunicaţia simplex

Comunicaţia semi-duplex

Comunicaţia duplex

Figura 5. Metode de comunicaţie prin cablu

Cale de
comunicaţie

Pachete

Figura 6. Reţea cu comutare de pachete

Topologia unei reţele se referă la modul de aranjare a calculatoarelor în reţea. Principalele

toplogi de reţea sunt topologia stea, topologia inel şi topologia magistrală.
Topologia stea este un mod de organizare al calculatoarelor în care există un calculator central
( hub) la care sunt conectate celelalte calculatoare (vezi figura 7)
Această topologie are avantajul că întreruperea comunicării între unn calculator şi hub nu
afectează comunicaţia între celelalte calculatoare. Dezavaantajul aceste topologi este că la
defectarea calculatorului central toată reţeaua nu mai funcţionează.

Calculator
central

Topologie stea
Topologie inel

Topologie magistrală (bus)

Figura 7. Topologiile reţelelor

Topologia inel este acel mod de organizare în care calculatoarele conectate formează un
inel continuu prin care pot circula datele. Dezavantajul major al topologiei inel este că o
defecţiune într-un loc oarecare al inelului duce la oprirea oricei comunicaţii în reţea. Un alt
dezavantaj este acela că datele trec pe la fiecare calculator din reţea.
Topologia magistrală sau bus foloseşte o linie centrală denumită magistrală prevăzută cu
terminatori la capete, la care sunt legate calculatoarele. La fel ca la topologia inel o defecţiune
într-un loc oarecare al magistralei duce la oprirea comunicării în reţea.
Conectarea reţelelor independente de calculatoare se face prin intermediul unor dispozitive
speciale cum ar fi repetoare, punţi ( bridges ), porţi (gateways), rutere.
Repetoarele sunt dispozitive care copiază şi amplifică semnalele pe care le recepţionează.
Punţile sunt folosite pentru interconectarea a două reţele de acelaşi tip, redirectând doar
pachetele ce sunt destinate celeilalte reţele.
Ruterul este folosit pentru interconectarea a două reţele care pot sa nu fie de acelaşi tip.
Pentru că Internetul grupează reţele care folosesc tehnologii diferite, rezultă ca ruterele au o
deosebită importanţă pentru Internet.
Gateway-ul translatează datele ce sunt folosite de diversele protocoale de comunicaţie sau
programme de reţea astfel încât ele să poată fi transmise ?in diferitele tipuri de reţea.

Bibliografie

1. P. Vasilescu, V. Dunca, Proiectarea sistemelor informatice, Editura Tehnică 1979 ;

2. I Văduva, I. Negescu, G. Dulgheru, Gh Popa, V. Florescu, N. Feleagă, Sisteme Electronice
de calcul, Editura didactică şi pedagocică, Bucureşti 1982;
3. M. Drăgănescu Sistem şi civilizaţie industrială, Editura politică, 1976 ;
4. C. Jamsa, K. Cope, Programarea Aplicaţiilor Internet, traducere de M. Pătraşcu, Editura
All,1988 ;