ETAPELE UNUI PROGRAM DE MEDICINA MUNCII

ETAPA I. PLANIFICAREA (poate fi strategică, tactică sau operaţională): se realizează după

parcurgerea următoarelor etape:
1. IDENTIFICAREA PROBLEMELOR DE SANATATE CE SE IMPUN A FI REZOLVATE (analiza de
situaţie).
a. DOCUMENTARE PRIVIND RISCURILE OCUPAŢIONALE
b. DOCUMENTARE ASUPRA STĂRII DE SĂNĂTATE A LUCRĂTORILOR EXPUŞI
2. IERARHIZAREA PRIORITATILOR (priorităţi de acţiune sau de cunoaştere/cercetare).
3. FIXAREA SCOPULUI PRINCIPAL AL PROGRAMULUI: trebuie să corespundă unui rezultat
dorit.
4. STABILIREA OBIECTIVELOR GENERALE şi SPECIFICE:
5. STABILIREA STRATEGIILOR PENTRU ATINGEREA OBIECTIVELOR:

ETAPA II. IMPLEMENTAREA şi EXECUTAREA PROGRAMULUI (PUNEREA IN PRACTICĂ).

ETAPA III. STABILIREA SISTEMULUI DE CONTROL:

ETAPA IV. FINALIZAREA PROGRAMULUI:

4. STABILIREA OBIECTIVELOR GENERALE şi SPECIFICE:

Obiectivele interdependente şi secvenţiale pot fi:

obiective generale (coincid cu rezultatele finale),

obiective intermediare, obiective specifice (rezultatele reflectă o activitate din program),

obiective operaţionale (ex. întocmirea de evidenţe, grafice).

Un obiectiv de calitate (bine formulat) răspunde la următoarele criterii:

- este specific,

- este măsurabil,

- este adecvat,

- este realist,

- are un termen specific de realizare.

OBIECTIVELE PRINCIPALE ALE PROGRAMELOR DE SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ:

 diminuarea morbidităţii cu itm. (poate fi motivul principal al iniţierii unui program de

sănătate in munca),

 reducerea riscului expunerii (a numărului de imbolnăviri profesionale generate de agenţi

chimici, fizici, biologici etc),

 reducerea incidenţei accidentelor de muncă,

 ameliorarea efortului fizic profesional şi a decompensărilor algice musculoscheletice

vertebrale sau ale membrelor superioare,

 ameliorarea solicitărilor neuropsihice (a condiţiilor de muncă care sunt percepute ca

stresante),

 creşterea gradului de securitate in muncă şi a eficienţei unor sisteme tehnicoorganizatorice,

 reamenajarea structural-funcţională (ergonomie de corecţie) a unor locuri de muncă,

 reducerea impactului expunerii (agenţi chimici, fizici) asupra reproductivităţii umane şi

asupra sănătăţii descendenţilor lucrătorilor,

 diminuarea/anularea expunerii la agenţi sigur sau potenţial cancerigeni,

 implementarea unor metode de screening pentru depistarea precoce a efectelor

mutagenice/cancerigene (identificarea de markeri biochimici/enzimatici/hormonali
relevanți).

 verificarea eficienţei unor pachete de măsuri tehnico-organizatorice aplicate (găsirea de noi

strategii şi metode manageriale integrate).

Unele programe de medicina muncii pot avea OBIECTIVE DE CUNOASTERE (sau de CERCETARE):

cunoaşterea efectelor cumulative in expuneri mixte la agenţi chimici şi fizici (sau efecte de
potenţare / sinergice intre agenţii fizici şi chimici:ex zgomot şi solvenţi organici, metale grele
şi solvenţi organici), efectele non-vizuale ale radiaţiilor electromagnetice, aspecte
cronopatologice etc.

reproducerea/verificarea experimentală a unor efecte clinice/funcţionale, constatate la

subiecţii expuşi
 validarea unor metode de cercetare şi/sau modelarea matematică a efectelor unor expuneri
particulare

propuneri de implementare a noi standarde legislative (ex. limite de expunere admisibile)

sau de metodologii de supraveghere şi control in expuneri ocupaţionale particulare

fixarea limitelor admisibile pentru expunerea unor organe ţintă (tesutul cutanat, retină,
gonade, creier),

optimizarea unor metode investigaţionale existente (ex valoarea diagnostică /sau predictivă
a indicatorilor toxicologici actuali in expunerea la agenţi chimici in concentraţii atmosferice
mici/sub CMA),

cercetarea rolului metaboliţilor toxici sau a stresului oxidativ in patologia ocupaţională

cercetare combinată transdisciplinara (aspecte de toxicologie clinică neurologică,

oftalmologică, imunologică).

5. STABILIREA STRATEGIILOR PENTRU ATINGEREA OBIECTIVELOR:

Planificarea strategică (tactică sau structurală) urmăreşte organizarea şi repartizarea spaţio-

temporală a activităţilor şi a resurselor, astfel incat, toate obiectivele stabilite in program să fie
atinse.

STABILIREA ACTIVITATILOR OPERATIONALE (planificare operaţională cu termene de execuţie şi

responsabilităţi ale tuturor partenerilor /echipelor desemnate).

Programul poate avea:

1.-acţiuni de scurtă durată: de ex.catagrafieri, examinări clinice, chestionare etc.

2.-acţiuni de lungă durată: implementarea de modificări structurale (tehnologice) sau funcţionale,

schimbarea percepţiei lucrătorilor prin educaţie medicală, adoptarea unor strategii de supravehere şi
control.

IDENTIFICAREA şi PLANIFICAREA RESURSELOR NECESARE (resurse umane, materiale, financiare):

RESURSE UMANE: echipa de medici de medicina muncii, epidemiologi, inspectori

de muncă, tehnicieni de laborator, chimişti, igienişti, psihologi, ergonomi, evaluatori de risc,

sociologi, asistenţi medicali (număr şi componenţă in funcţie de anvergura şi de obiectivele

programului) .

RESURSE FINANCIARE; finanţare prin proiecte de grant, proiecte europene, surse

interne (unitatea economică beneficiară) sau fonduri de cercetare naţionale, fondul de

prevenţie al CNPAS. Gestionarea bugetului programului (cheltuieli de personal, achiziţii

materiale, plata investigaţiilor de laborator, alte costuri de implementare-derulare-difuzare a

rezultatelor), este responsabilitatea echipei manageriale a proiectului (1,14).

RESURSE MATERIALE: se utilizează aparatura de investigare (instrumente de

măsurare şi control) standardizate, metode de lucru omologate, pentru atingerea scopului

principal al programului şi pentru validarea rezultatelor obtinute.

RESPECTAREA IMPLICAŢIILOR ETICE ALE STUDIULUI:

Consideraţiile etice pun accent pe :

-respectul faţă de persoana studiată

-confidenţialitatea datelor (ex. imposibilitatea identificarii subiecţilor la publicarea

rezultatelor)

-obţinerea consimţămantului direct, clar şi informat al subiecţilor

-garantarea non-invazivităţii procedurilor/testelor aplicate.

Aspectele etice in relaţie cu unitatea economică:

-non-imixtiunea investigatorilor in probleme de producţie, neperturbarea procesului

muncii

-confidenţialitatea datelot referitoare la tehnologiile studiate

-difuzare controlată a datelor de identificare şi a rezultatelor.

ETAPA II. IMPLEMENTAREA şi EXECUTAREA PROGRAMULUI INIŢIEREA (PUNEREA IN PRACTICĂ).

DERULAREA FAZELOR ŞI A ACTIVITĂŢILOR CU RESPECTAREA CALENDARULUI ACŢIUNILOR (SPAŢIERII
ÎN TIMP).

Se întocmesc tabele/liste detaliate de activităţi, pentru a căror derulare se nominalizează resursele

necesare, durata de execuţie şi responsabilii desemnaţi.

-un ex. de planificare este cea prin diagrama GANT.

EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI/FAZE DINTR-UN PROGRAM DE MEDICINA MUNCII:

Evaluarea stării de sănătate a unui grup ocupaţional prin examinare clinică (se examinează
intreg grupul ocupaţional sau prin eşantionaj reprezentativ).

Nominalizarea indicatorilor generali şi a parametrilor ce trebuie măsuraţi: teste paraclinice:

parametri funcţionali respiratori, parametri electrologici (EKG, EEG, EMG), test presor la rece,
audiometrie liminară tonală, teste psihometrice (teste de atenţie, memorie, concentrare),
examinări hemato-biochimice, enzimatice, hormonale etc.

Măsurarea riscurilor ocupaţionale (intensitate, mărime, impact recunoscut asupra sănătaţii,

impact particular mutagenic, cancericen, teratogen) prin:

inventarierea surselor de poluare existente (cunoscute); operaţii tehnologice, materii

prime/intermediare utilizate (ex agenţi chimici, materiale radioactive),

natura expunerii: durata şi intensitate expunerii directe sau indirecte, mod de interacţiune
externă şi internă, căi de contact şi de pătrundere in organismul uman,

apreciere mărimii riscului: dupa natura şi cantitate, agresivitate, ritm de emisie, existenţa
mijloacelor tehnice de securitate a maşinilor, număr de expuşi direct/indirect (aria de
difuzare/şi de acţiune a agenţilor manevraţi),

stabilirea momentelor şi a punctelor de recoltare a noxelor, selectarea metodelor de

măsurare utilizate

inventarierea şi măsurarea concentraţiilor atmosferice ale noxelor emise (chimice, fizice,

fizico-chimice) sau/şi a suprasolicitarilor neuropsihice şi musculoscheletice,

aprecierea expunerii (matricea expunerii individuale şi de grup) prin raportare la limitele de

expunere admisibile stabilite legislativ, calcularea indicilor de cumul toxic, vechimea in
 muncă, particularităţile individuale ale lucrătorilor (tineri, femei, varstnici, obiceiuri
alimentare şi comportamentale),

asocieri cu particularităţile parametrilor ambianţei climatice, fonice in care se lucrează.

elaborarea unor obiective de cercetare aprofundată (insuficienţa datelor pentru estimarea

unor riscuri rezultate din adoptarea de tehnologii noi, agenţi chimici incomplet caracterizaţi,
amestecuri de agenţi chimici- mixturi etc).

STABILIREA CRITERIILOR DE RAŢIONAMENT ŞI A IPOTEZELOR DE LUCRU:

Un criteriu de raţionament este o variabilă (ex boală, disconfort, handicap) sau un eveniment
(situaţie) presupusă a fi rezultatul influenţei factorilor studiaţi.

- se stabilesc criteriile de interpretare (coroborare clinic-paraclinic, relaţia doza-răspuns, analize

integrative in relaţie cu expunerea) şi semnificaţia statistică a rezultatelor (puterea de asociere
statistică, calcularea probabilităţii riscului).

- interpretări prin analize comparative retro-prospective privind impactul expunerii sau prin

-raportări la normele de medicina muncii naţionale şi europene

CLARIFICAREA ROLULUI AUTORITĂŢII (echipa managerială) ŞI A RESPONSABILITĂŢII TUTUROR

PARTENERILOR IMPLICAŢI ÎN PROGRAM

(relaţii de subordonare, tipuri de comunicarea intre toţi partenerii).

ETAPA III. STABILIREA SISTEMULUI DE CONTROL:

Se iniţiază cicluri de evaluare (de etapa) şi de ajustare permanentă, pentru monitorizarea

rezultatelor, identificarea oportunităţilor şi pentru rezolvarea obstacolelor din derularea
programului).

Se poate utiliza analiza de tip SWOT (2,14):

-STRENGHTS (puncte tari)

 -WEAKNESS (puncte slabe),

-OPPORTUNITIES (oportunităţi),

-THREATS (obstacole).

APLICAREA MĂSURILOR CORECTOARE (PREVENTIVE/TERAPEUTICE):

MĂSURI TEHNICO-ORGANIZATORICE;

Iniţierea de măsuri care să ducă la anularea riscurilor cu grad inalt de periculozitate (ex prin
substituţie), sau pentru a menţine riscurile ocupaţionale sub limitele tolerabile/admisibile (CMA)
prin:

 automatizarea, mecanizarea şi etanşeizarea proceselor tehnologice generatoare de agenţi

periculoşi (chimici, fizico-chimici, fizici....),

 înlocuirea tehnologiilor generatoare de riscuri cu alte tehnologii moderne nepoluante;

 utilizarea unor metode de lucru “safe” (ex. de perforaj, şlefuire, polizare prin tehnici umede,
operaţii chimice de degresare sau de vopsitorie in sistem inchis sau prin metode
electrostatice),

 izolarea secţiilor şi/sau a operaţiilor tehnologice generatoare de noxe prin compartimentări,

gruparea maşinilor,

 aspirarea noxelor la sursa de formare (sisteme de aspiraţie locale/hote)

 ventilaţie generală (ex. exhaustarea pulberilor, eliminarea gazelor, ceţurilor sau a fumurilor
chimice);

 echipamente individuale de protecţie (dotare conform baremului, intreţinere şi purtare

corectă) ;

 asigurarea ordinii şi a curăţeniei la locul de muncă (goodkipping house);

 reducerea efortului fizic (pentru limitarea pătrunderii inhalatorii de agenţi toxici, pulberi),
acordarea pauzelor recuperatorii,

 asigurarea ambianţelor (termice, fonice, de iluminat) confortabile, prin demersuri

ergonomice (ex tratamentul acustic al unui local caracterizat prin zgomot prin fonoizolaţie,
 fonoabsorbţie, ecranare, platforme antivibratile etc), pentru evitarea erorilor şi a
accidentelor de muncă, reducerea indicelui de surditate previzibil, a oboselii neurosenzoriale
şi generale,

 susţinerea performanţei în muncă prin asigurarea timpilor de recuperare (orare de muncă

spaţiate de pauze active antecalculate, rotaţii ale lucrătorilor in posturile de muncă) sau/şi
prin introducerea unei alimentaţii hipercalorice, bogate în vitamine.

 instructaje periodice de securitatea muncii şi de formare profesională continuă.

B. MĂSURI MEDICALE;

Optimizarea pachetului de acţiuni medicale specifice:

 examenul medical la încadrarea în muncă cu respectarea contraindicaţiilor relative sau

absolute pentru angajarea in medii cu risc

 examene medicale şi consiliere/supravehere in perioada de adaptare a nou angajaţilor

 controale medicale periodice anuale, semestriale, conform legislaţiei de medicina muncii

(prin rezultatele şi concluziile programului de medicina muncii derulat, pot fi propuse
imbunatăţiri privind conţinutul clinico-anamnestic şi explorările de laborator la controlul
periodic )

 semnalarea, cercetarea şi declararea tuturor cazurilor noi de imbolnăvire profesională

depistate

 anchetarea tuturor incidentelor şi a accidentelor de muncă (analiza arborelui de cauzalitate)

 dispensarizare cazurilor cu BP, AM, boli cronice, invaliditate gr III, a tinerilor,

femeilor/gravide, a persoanelor in varstă aflate in producție

 analiza morbidităţii cu itm (dinamica indicatorilor in special după implementarea de măsuri

preventive, analize interpretative etiopatogenice și comparative)

 controale igienico-sanitare in intreprindere (alimentaţia prin cantine/bufet, aprovizionare cu

apă, anexe social sanitare, camere de odihnă),

 acţiuni de imunoprofilaxie activă (vaccinări) in grupurile cu risc,

 consiliere in administrarea alimentaţiei de protecţie şi în probleme generale de igienă şi

sănătate (ameliorarea unor comportamente alimentare (ca de ex consumul de alcool,
tutun),
  măsuri terapeutice punctuale (ex. aplicarea de antidoturi, terapii specifice/nespecifice
adresate problemelor de sănătate/patologiilor depistate).

 asigurarea comunicarii pe teme de interes comun cu medicii de familie, medicii specialişti,

unităţi medicale de tratament şi de recuperare

 informarea şi consilierea angajatorilor pentru ameliorarea problemelor de sănătate

ocupaţională.

EDUCAŢIE MEDICALĂ:

informarea lucrătorilor pe tema riscurilor ocupaţionale la care sunt expuşi (căi de

pătrundere, primele semne de boală, conduita preventiva şi terapeutică corectă, obligaţii şi
drepturi în muncă, securitate şi sănătate),

respectarea normelor generale şi specifice de securitatea muncii şi de prevenire a

imbolnăvirilor,

rolul şi obligativitatea purtării mijloacelor de protecţie in prevenirea riscuriloracordarea

primului ajutor la locul de muncă (constituirea şi instruirea echipelor)

participarea la acţiuni educative, culturale, de informare pe teme ocupaţionale şi de sănătate

in muncă (co-interesarea lucrătorului in păstrarea sănătăţii proprii şi a grupului).

ETAPA IV

FINALIZAREA PROGRAMULUI:

bilanţ final,

stabilirea concluziilor,

evaluarea rezultatelor, a limitelor şi a eficienţei programului,

difuzarea rezultatelor.