Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
IMUNIZĂRILE LA COPIL
Edward Jenner este considerat a fi „părintele“ vaccinologiei, după ce a inoculat unui băiat
de 13 ani virusul variolei bovine în 1796. Inovaţiile lui Edward Jenner au început cu utilizarea cu
succes, în 1796, a „materialelor“ din variola bovină, pentru a crea imunitate pentru variolă, ceea
ce a făcut ca această metodă să se răspândească. În următorii doi ani, el şi-a extins studiile şi a
demonstrat că variola bovină poate fi transmisă direct de la o persoană la alta, furnizând astfel
inoculare pe scară largă împotriva variolei. Metoda lui Jenner a influenţat schimbările medicale
şi tehnologice din următorii 200 de ani, având ca rezultat final eradicarea variolei. Oficial,
variola a fost eradicată pe 11 septembrie 1978, când a făcut ultima sa victimă – Janet Parker. În
secolul XX variola a ucis mai mult de 300 milioane de oameni. [ CITATION Ale \l 1048 ][ CITATION
Vac \l 1048 ]
Vaccinarea este considerată cea mai eficientă și cea mai ieftină intervenție medicală prin
care se realizează imunizarea individuală și colectivă. În compoziţia unui vaccin intră o mică
parte din bacteria sau din virusul care provoacă o anumită boală sau cantităţi infime din
substanţele chimice produse de bacteria respectivă. Vaccinurile ajută organismul sa producă
anticorpi, iar aceștia au proprietatea de a reacționa cu antigenul la un contact ulterior, putând să
îl neutralizeze. Protecția imunologică este instalată după o perioadă de timp variabilă de la
inoculare și este de lungă durată. [ CITATION Lau \l 1048 ]
Imunizarea reprezintă dobândirea unei stări de rezistență specifică față de o anumită
infecție. Imunogenitatea vaccinului este capacitatea acestuia de a evoca un răspuns imun la
individul care a fost vaccinat. Domeniul de utilizare al vaccinurilor, reprezentat inițial de
prevenirea unor boli infecțioase, s-a extins la patologia cronică, cea malignă și
imunomodulatoare. Unele vaccinuri conțin antigene bine definite (antigenul de suprafață al
virusului hepatitei B, polizaharidul pneumococic), altele conțin antigene complexe sau incomplet
definite (vaccinurile virale vii atenuate, vaccinurile corpusculare inactivate). [ CITATION Lar19 \l
1048 ]
Componentele vaccinurilor:
Pe lângă unul sau mai mulți antigeni, într-un vaccin există și alte component,cum ar fi:
-adjuvanți: aceștia îmbunătățesc răspunsul imun la vaccin făcând răspunsul mai puternic, mai
rapid și mai susținut în timp( aluminiul);
- excipienți: aceștia sunt componente inactive, de exemplu apă sau clorură de sodiu (sare),
precum și conservanți sau stabilizatori care ajută vaccinul să rămână neschimbat la păstrare și
Croitoriu Marta, grupa 36, seria C
care-l mențin activ. Aceste substanțe sunt controlate în mod consecvent pentru a se asigura că
sunt prezente la niveluri care s-au dovedit sigure. Autoritățile de reglementare se asigură că
beneficiile lor sunt evaluate în raport cu riscul de eventuale reacții la ele. Pot exista și urme de
alte substanțe folosite în procesul de fabricație, de exemplu ovalbumină (o proteină care se
găsește în ouă) sau neomicină (un antibiotic). Când aceste substanțe sunt prezente în cantități
care pot declanșa o reacție la o persoană sensibilă sau alergică, prezența lor este declarată în
informațiile despre vaccin furnizate cadrelor medicale și pacienților.[ CITATION Com \l 1048 ]
Contraindicații ale vaccinărilor:
conservant sau antibiotic utilizate pentru a inhiba creșterea bacteriilor. [ CITATION Rea \l
1048 ] [ CITATION Lar19 \l 1048 ]
Bibliografie
1. Alexandra Tănase, Viorica Ţărmure. O scurtă istorie a vaccinului. medichub. [Online]
https://www.medichub.ro/reviste/farmacist-ro/o-scurta-istorie-a-vaccinului-id-1567-cmsid-62.
6. EMILIAN DAMIAN, POPOVICI LUMINIŢA, MIRELA BĂDIŢOIU, SORINA MARIA DENISA LAITIN.
EPIDEMIOLOGIE PRACTICĂ. umft. [Online] http://www.umft.ro/data_files/documente-atasate-
sectiuni/5635/epidemiologie_20practic_c4_82.pdf.