1.

Semne imediate ale traumei ocluzale

- Trauma ocluzala poate fi acuta sau cronica
- Semnele clinice ale traumei ocluzale acute sunt : imediate si tardive
- Semne imediate:
o Jena dureroasa
o Durere violenta trecatoare (in cateva secunde)
o Dureri prelungite, insotite de o crestere a mobilitatii dentare, care se mentin de la
cateva ore la cateva zile, in functie de efectul traumei ocluzale
 Contuzie
 Subluxatie
 Luxatie dentara
2. Semne tardive ale traumei ocluzale
- In majoritatea cazurilor se constata ca in urma cu luni sau chiar ani de zile pacientul
obisnuia sa exercite presiuni excesive prin spargerea intre dd de samburi, oase sau prin
scoaterea capacelor sau dopuri de la sticle
- In aceste situatii se produc:
o Microrupturi ale ligamentelor
o Microhemoragii
o Microhematoame, cu eliberare de enzime lizozomale, care participa la fenomenele
de histoliza tisulara si prin suprainfectare se instaleaza mobilitatea dentara
patologica
- Radiologic – predomina o demineralizare intensa si difuza si mai putin resorbtia osoasa
3. Semne clinice ale traumei ocluzale cronice
- Trauma ocluzala cronica (prin obturatii sau corane inalte, hipersolicitarea dd care
marginesc brese edentate, bruxism) se insoteste de :
o Cresterea mobilitatii dentare peste limitele normale
o Retractie gingivala
- Trauma ocluzala cronica este urmata in multe cazuri (atunci cand nu este excesiva) de
fenomene adaptative:
o Ingrosarea ligg periodontal
o Ingrosarea pe alocuri a laminei dura
o Condensarea structurii osului trabecular, spongios
o Ingrosarea marginii osului alveolar

4. Semne radiologice ale traumei ocluzale cronice

- Largirea spatiului dento-alveolar
- Defecte angulate ale varfului speturilor, fara rezorbtii osoase accentuate
- Uneori, fenomene de rizaliza
5. Semnele clinice si radiologice in cazul lipsei contactului ocluzal
- Lipsa contactului ocluzalt (prin incluzii primare, absenta antagonistilor prin edentatii) se
poate manifesta prin:
o Reducerea spatiului dento-alveolar
o Reducerea grosimii ligamentului periodontal
o Radiotransparenta crescuta a osului alveolar, prin demineralizare sau osteoporoza.
6. Retractia gingivala
- Reprezinta expresia clinica a unei evolutii obisnuite, prin eruptie pasiva sau a unor
circumstante anormale sau patologice
- Retractia gingivala este evidenta clinic in conditii de imbolnavire a parodontiului marginal
si este urmarea distrugerii prin resorbtie inflamatorie a osului alveolar subadiacent, care ii
serveste in mod normal drept suport.
- Gradul de retractie gingivala mai poate fi influentat de factori diversi:
o Depunerile masive de tartru in zona santului gingival
o Trauma ocluzala, bruxismul
o Unele obiceiuri vicioase ( apasarea gingiei cu un obiect dur)
o Trauma directa asociata cu inserarea in tesuturile moi a unor microobiecte
(podoabe metalice)
o Factori anatomici (tulburari de eruptie, malpozitii dentare, tractiunea exercitata de
frenuri)
o Impactul alimentar cu actiune directa
o Trauma mecanica prin periaj excesiv
o Cauza iatrogene de ordin restaurativ prin obturatii/lucrari cu actiune traumatica
directa asupra gingiei
o Unele interventii chirurgicale – gingivectomia)
- Retractia gingivala se insoteste de:
o Hiperestezie la contactul exprolaror cu instrumentele metaliza, alimente fierbinti
sau reci
o Dificultatea de a efectua un periaj corect si eficient
o Reducerea eficientei detartrajului manual, mecanic si cu ultrasunete
o Cresterea riscului de aparitie a cariilor in zonele sensibile si de sintalare cu o mai
mare incidenta a gingivitelor
o Aspet nefizionomic su suferinte subiective si obiective care deriva din aceasta