Funcţia şi ecuaţia de gradul al II-lea

Probleme de iniţiere

I1. Se consideră funcţia f : ℝ → ℝ , f (x) = x2 – 3x + 2. Calculaţi f ( 4 ) − f ( −1) .

I2. Fie f : ℝ → ℝ , f (x) = x2 – 11x + 30. Calculaţi f ( 0 ) ⋅ f (1) ⋅ f ( 2 ) ⋅ ... ⋅ f ( 6 ) .
I3. Fie f : ℝ → ℝ , f ( x ) = x 2 − 6 x + 10 . Demonstraţi că f ( 3 − t ) = f ( 3 + t ) , oricare ar fi t ∈ ℝ .
I4. Determinaţi coordonatele vârfului parabolei asociate funcţiei f : ℝ → ℝ , f ( x ) = 2 x 2 − 8 x + 1 .
I5. Rezolvaţi în R ecuaţia x2 + 9x + 8 = 0.
x + y = 0
I6. Determinaţi perechile de numere reale ( x; y ) soluţii ale sistemului  .
y = x
2

I7. Rezolvaţi în R inecuaţia x2 + 4x + 3 ≥ 0.

1 1
I8. Dacă x1 şi x2 sunt rădăcinile ecuaţiei x2 – x – 2 = 0, calculaţi + .
x1 x2
I9. Fie g : R → R, g(x) = x2 – 6x + m, unde m ∈ R. Determinaţi m, astfel încât A(1, 3) să fie punct al graficului funcţiei g.
I10. Fie f : ℝ → ℝ , f ( x ) = ax 2 + bx + c . Determinaţi valorile numerelor reale a, b, c dacă punctele A(0, 3), B(1, 6) şi C(2,
11) aparţin graficului acestei funcţii.

Probleme de consolidare

C1. Calculaţi valoarea maximă a funcţiei f : R → R, f (x) = –x2 + 6x – 9.

C2. Fie f : R → R, f (x) = 3x2 – 6x + 1. Determinaţi axa de simetrie a graficului acestei funcţii.
C3. Arătaţi că vârful parabolei asociate funcţiei f : ℝ → ℝ , f ( x ) = x 2 + 5 x + 1 este situat în cadranul al treilea.
C4. Determinaţi coordonatele punctelor de intersecţie ale dreptei d : y = 2 x + 1 cu parabola P : y = x 2 + x + 1 .
C5. Determinaţi valoarea numărului m ∈ R \ {–1}, ştiind că abscisa punctului de minim al graficului funcţiei f : R → R,
f (x) = (m + 1)x2 – (m + 2)x + 1 este egală cu 2.
C6. Fie f : ℝ → ℝ , f ( x ) = mx 2 − 8 x + 3 , unde m ∈ ( 0, ∞ ) . Determinaţi m, ştiind că valoarea minimă a funcţiei f este egală cu
–5.
C7. Fie funcţiile f , g : ℝ → ℝ , f ( x ) = x 2 − 2 x + 5 şi g ( x ) = 2 x 2 − 4 x + 6 . Demonstraţi că parabolele asociate acestor
funcţii au acelaşi vârf.
C8. Demonstraţi că ecuaţia x 2 − x 5 + 2 = 0 nu admite rădăcini reale.
C9. Demonstraţi că ecuaţia x 2 − ( m + 1) x + m = 0 admite rădăcini reale distincte, oricare ar fi m ∈ ℝ \ {1} .
C10. Rezolvaţi în R ecuaţia 4 x 2 − 3x − 1 = x 2 + 2 x − 3 .
C11. Determinaţi toate valorile reale ale numărului m, pentru care ecuaţia x 2 − 4 x + m = 0 admite rădăcini reale distincte.
C12. Determinaţi numerele reale x soluţii ale inecuaţiei 2 x 2 + 2 x ≥ x 2 − 2 x + 5 .
C13. Determinaţi toate numerele întregi x care verifică inegalitatea 6 x 2 − 13x + 6 < 0 .
2 x + 1 5x − 1
C14. Rezolvaţi în ℝ ecuaţia = .
x+2 x+3
x + y = 4
C15. Determinaţi perechile de numere reale (x; y) soluţii ale sistemului  .
 xy = 3
x
C16. Fie f : D → ℝ , f ( x ) = . Determinaţi domeniul maxim de definiţie al acestei funcţii.
x 2 + 3x + 2
C17. Arătaţi că funcţia f : [5, ∞) → R, f (x) = –x2 + 10x + 2013 este strict descrescătoare.
C18. Determinaţi numărul m ∈ ℝ, pentru care soluţiile ecuaţiei x 2 − 2mx + ( m + 1) = 0 verifică egalitatea x1 + x2 = x1 x2 .
C19. Fie x1 şi x2 rădăcinile ecuaţiei x 2 − x − 7 = 0. Calculaţi x12 + x22 + x1 x2 .
x1 x2
C20. Fie x1 şi x2 rădăcinile ecuaţiei x2 – 6x + 6 = 0. Calculaţi + .
x2 x1
C21*. Fie f : ℝ → ℝ , f ( x ) = ( a + 1) x 2 + 3 ( a − 1) x + ( a − 1) . Determinaţi a ∈ ℝ \ {−1} pentru care graficul acestei funcţii
intersectează axa Ox în două puncte distincte.
C22 . Determinaţi m ∈ R, astfel încât punctul A(m – 1, m2 – 3m) să fie situat în cadranul al doilea.
*

2 x − 1 3x + 2
C23*. Rezolvaţi în R inecuaţia ≥ .
1− x 1− 2x
C24*. Fie f : ℝ → ℝ , f ( x ) = x 2 − m 2 , unde m ∈ ( 0, ∞ ) . Notăm cu A şi B punctele de intersecţie ale parabolei asociate lui
f cu axa Ox. Determinaţi m ∈ ( 0, ∞ ) , astfel încât AB = 2014.
C25*. Demonstraţi că (0; 2) ∩ (x2 – 2x + 3; x2 – 2x + 5) = ∅, pentru orice x ∈ R.
2x + 3
C26*. Determinaţi soluţiile reale ale inecuaţiei ≥1.
x + x +1
2

x + y = 2
C27*. Determinaţi perechile de numere reale (x; y) soluţii ale sistemului  .
x + y = 2
2 2

C28*. Fie funcţia f : R → R, f (x) = x2 + 4x + m + 6, unde m ∈ R. Determinaţi m, astfel încât f (x) ≥ 0, pentru orice x ∈ R.

C29*. Determinaţi m ∈ ℝ, pentru care inecuaţia x 2 + 2 x + m < 0 nu are soluţii.

C30*. Fie f : ℝ → ℝ , f ( x ) = x 2 − ( 2m + 1) x + ( m 2 − 4m + 5) , unde m ∈ ℝ . Dacă A este punctul în care graficul taie axa Oy,
determinaţi valoarea minimă a segmentului OA.

Teste de verificare
Testul 1
1. Considerăm funcţia f : ℝ → ℝ , f ( x ) = x 2 − 8 x + 20 . Demonstraţi că vârful parabolei asociate acestei funcţii are
coordonate egale.
2. Fie x1 şi x2 rădăcinile reale ale ecuaţiei x2 + 3x – 5 = 0. Calculaţi x12 + x22 .
3. Determinaţi toate numerele naturale care sunt soluţii ale inecuaţiei x 2 − 2 x − 3 ≤ 0 .
4. Fie f : ℝ → ℝ , f ( x ) = 4 x 2 − mx + 3 , unde m ∈ ℝ . Determinaţi toate valorile reale ale lui m, pentru care abscisa
punctului de minim al parabolei asociate lui f este strict negativă.
5. Fie ecuaţia x2 – mx + m – 1 = 0, unde m este un parametru real. Determinaţi m pentru care ecuaţia admite ca soluţii două
numere reale opuse.
6. Fie f , g : ℝ → ℝ, f ( x ) = 2 x 2 + 5 x + 1 şi g ( x ) = x 2 + 5 x − 2 . Demonstraţi că f ( x ) ≥ g ( x ) pentru orice x ∈ ℝ.

Testul 2*
1. Fie f : ℝ → ℝ, f (x) = x2 – 4x + 9. Demonstraţi că vârful parabolei asociate funcţiei se află pe dreapta de ecuaţie d: x + y =
7.
2. Demonstraţi că, oricare ar fi a ∈ R, ecuaţia x 2 − ( 2sin a ) x + 1 − cos2 a = 0 admite soluţii reale egale.
3. Fie ecuaţia x 2 − ( 2m + 1) x + 3m = 0 , unde m ∈ ℝ . Determinaţi m ştiind că rădăcinile x1 şi x2 ale acestei ecuaţii verifică
relaţia x1 + x2 + x1 x2 = 11 .
4. Fie f : ℝ → ℝ , f ( x ) = x 2 − 2mx + m 2 + 1 . Demonstraţi că, oricare ar fi m ∈ R, parabola asociată acestei funcţii este
situată deasupra axei Ox.
5. Daţi exemplu de ecuaţie de gradul al II-lea, cu coeficienţi raţionali, ce are o soluţie egală cu 3.
6. Determinaţi a ∈ R pentru care ecuaţia ax + (3a + 1)x + a + 3 = 0 are soluţii reale.
* 2
Testul 3

1. Vârful V al parabolei asociate funcţiei f : ℝ → ℝ , f ( x ) = − x 2 + 4 x − 13 are coordonatele

A. ( −2; 9 ) B. ( −2; − 9 ) C. ( 2; 9 ) D. ( 2; − 9 )
2. Cel mai mare număr întreg negativ x care verifică inecuaţia x + x − 20 > 0 este
2

A. −7 B. −4 C. −5 D. −6
3. Dacă x1 şi x2 sunt rădăcinile ecuaţiei x − 2 x − 2 = 0 atunci valoarea numărului real m care satisface relaţia
2

x1 + x2 + mx1 x2 = 0 este
A. −1 B. 0 C. 1 D. 2
{ }
4. Numărul de elemente al mulţimii A = x ∈ ℤ 2 x 2 + 5 x + 2 < 0 este egal cu
A. 3 B. 2 C. 1 D. 0
5. Numărul de rădăcini reale al ecuaţiei x − ( 2m + 5) x + m + 5m + 6 = 0 , unde m ∈ ℝ este:
2 2

A. dependent de m B. 2 C. 1 D. 0
6. Numărul punctelor de intersecţie ale parabolelor asociate funcţiilor f , g : ℝ → ℝ , f ( x ) = x 2 − 2 x + 5 şi
g ( x ) = x 2 + 4 x − 7 este egal cu
A. 0 B. 1 C. 2 D. 3