4 Etapele experimentului fn general, scopul realiz3rii unui experiment il constituie adunarea unor date referitoare Jao anumitd problema care ne intereseaz4. Dar aceast colectare de date nu este facut la intamplare, ci urmeaz3 un anumit tipar bine stabilit, care ne ajutd la realizarea unui experiment valid din toate punctele de vedere, astfel incat rezultatele obtinute s4 40 valoare stiin{ifica, iar continutul concluziilor objinute s& poata fi extins la nivelul intregii populafii din care au fost alesi subiectii. Fara un asemenea proiect prealabil riscim ca experimentul nostru si nu fie bine realizat (ne referim mai ales la experimentul de laborator).. 4.1, Alegerea problemei ‘Adesea studentii se nelinistesc atunci cand se vad nevoifi s& aleag’ o problem’ pentru cursul de psihologie experimental4, si se intreab cum sa gaseasca proiectul corespunzdtor asupra cAruia si se concentreze timp de un semestru. Ideile se gasesc in multe locuri posibile. Cursurile anterioare de psihologie au acoperit probabil subiecte care I-au interesat in mod special ; majoritatea c4rtilor si cursurilor de psihologie contin elemente de probleme nerezolvate si sugestii pentru o cercetare ulterioara. Observatia zilnica este o alt surs& a problemelor de cercetare. Lista surselor este, probabil, nesfarsita si include posibilitaji cum ar fi articolele de ziar si cAminul studentesc. O surs& important este profesorul sau asistentul dumneavoastra. Acesta se gandeste la cercetare de ani de zile si este in stare si rispunda la o idee cu mai multe sugestii sau referinje. In virtutea cunostinjelor in domeniu, el poate da sfaturi utile. . Problema ne poate fi oferita si prin observajii empirice pe care le facem fai de ceea ce se intampla in jur. Cercetatorul este 0 persoand curioas4, care chestioneazd realitatea. El nu accept realitatea asa cum este ea datd, ci se intreaba de ce se constaté anumite manifestari comportamentale, de ce reactionam diferit la aceeasi situatie. Problema se poate ivi si din studiile stiinjifice care ne pot sugera o anumit4 tema. Ea Poate fi impusa din exterior (de profesorul de psihologie experimental), constituind debutul oricarei investigatii stiintifice.a a 0 PSIHOLOGIE EXPERIMENTALA 4.2. Trecerea in revista a lucrarilor de referinta Daca alegeti o problema sugeratl de profesorul dumneavoastra, fara indoiald cd el va va sugera gi lucririle de referinfA cu care s4 incepeti studierea literaturii in domeniu. Daca alegeti subiectul singuri, putetiincepe cu referine din manualele studiate. In caz.contrar, veti fi nevoigi si incepeti prin a cduta ceea ce vi trebuie prin biblioteci. Cartile si tratatele ar (rebui si va asigure accesul la literatura de care aveti nevoie. RAsfoiti cit mai multe dintre cArtile $i revistele stiintifice disponibile, ca s& va faceti 0 idee de ansamblu asupra subiectului, pentru a avea o idee despre amploarea cunostin{clor in domeniu. Dupa ce agi identificat majoritatca articolelor-cheie in domeniul preferat, acordaji atentie maxima introducerilor articolelor: ce se stia in momentul cnd autorii si-au Inceput lucrarea, care sunt tcoriile majore, care sunt problemele majore ramase nerezolvate? Citind lucrarile de refering’ din domeniul dumneavoastra, veti descoperi cd anumite experimente sunt considerate experimente-cheie in respectivul domeniu. Dupi aceast4 trecere initiala in revist&, vi puteti concentra asupra metodclor expe- rimentelor-cheie. Care sunt calititile si defectele lor? Amintiti-va ca si cei mai buni cercetatori pot face greseli si pot trece cu vederea, uneori, chestiuni importante. Uncle dintre aceste chestiuni vor fi evidentiate de alti autori; la altele va puteti gandi si dumneavoastra. Nu toate experimentele sunt egale. Faptul de a fi publicate in reviste de specialitate importante nu le confer’ calitatea de a fi perfecte. Veti constata cd existd gi probleme nerezolvate, si teorii care abia urmeav4 a fi testate, si rezultate contradictorit care urmeazA a fi rezolvate. Acest lucru v3 poate da o idee asupra propriului dumneavoastr’a ‘studiu. Asadar trebuie retinut faptul c un cercetator nu poate trece direct la aplicare atunci cand studiaz4 un comportament. Desi literatura poate pirea coplesitoare, este mult mai interesant $i mai realizabil un experiment atunci cand ne formulam in minte o intrebare specifica cercetarii. Fiecare domeniu al psihologici (socialé, cognitiva, a varstelor sau psihopatologica) prezinta o arie larga de date, terminologie, ipoteze si teorii stabilite. De semenea, putem gasi proceduri de cercetare stabilite care inlesnesc realizarea studiului. 4.3. Obiectivul cercetarii Pana aici ati abordat o problema de cercetare general. De exemplu, de ce grupurile mici ¢sueaz in a-si exprima propriile opinii in legatura cu o anumitd problem? A\ji dezvoltat cateva idei si va simpiti pregatiti sd le testati. Trebuie s4 ingustati domeniul de cercetare lao chestiune specifica ce poate fi testatd. Veti dori, poate, s4 testafi ideca cd oamenii, in grupuri mici, se simt mai pujin curajosi in exprimarea propriilor opinii. Aceasta va fi ipoteza dumneavoastra, care este 0 predictie specificd a unei rela Puteti presupune c&, pe masurd ce grupul se largeste, exprimand astfel cea ce simt. Restul procesului experimental nu va fi decat un test empiric al ipotezei, Este esential ca ipoteza si fie cat se poate de specifica. In ipoteza legati de marimea $i curajul Brupului, credeti c& subiectii vor simti un interes mai mic fayé de exprimarea propriilor opinii sau credeyi c& se simt la fel de interesagi i considera cd altcineva va face ceva? Cu dintre variabile. membrii lui au mai mult curaj,ETAPELE EXPERIMENTULUL 3 cat sunteti mai rigurosi in formularea ipotezei, cu atét mai bine puteti concepe o verificare concludent’ si direct’. Daca ipoteza este vaga, experimentul va fi, probabil, greu de interpretat. Cand ipoteza este exprimatd in termeni vagi, apare tendinya de a dezvolta un ject de tip .chiuveta de bucatirie”, in care arunci orice variabil& care ar putea avea Jegatura cu fenomenul. Pe masura ce dezvoltati ipoteza si trasaji experimentul, trebuie s& va intrebafi continu: ,De fapt ce doresc s& aflu?, Toate eforturile trebuie directionate catre aceasta intrebare si trebuie s& aveti grijA s4 suprimati intrebarile suplimentare din experiment, dac& pretul rispunsului lor este neglijabil. 4.4. Identificarea constructelor ipotetice in scopul declansarii unci investigatii, trebuie si decidem ce intelegem prin conceptele pe care ne baz4m cercetarea. De exemplu, conceptele de invdjare, percepjie, memorie, gandire, motivajie sau inteligenfa sunt termeni generali ce se referd lao varictate larga de reac{ii, judecdti si comportamente pe care oamenii le exteriorizeazA. Pentru cd reprezinta idei generale pe care se bavea7A .constructia” experimentului, acesti termeni se numesc constructe ipotetice. Un construct ipotetic este un concept abstract folosit intr-o manierA teoretica particulara pentru a descrie ite comportamente in confor- mitate cu trasdturile si cauzele lor de baz. Este 0 idee care ne permite sa descriem, sa organizAm, s4 rezum’m si s4 comunicdm interpretirile comportamentelor concrete. Scopul oamenilor de stiint4 este de a intelege constructele de baz implicate in comportament si in procesele pe care acestea le impun. Studiul constructelor se face indirect, observand aspectele lumii reale pe care considerim ca le-ar putea reflecta. Apoi se fac rajionamente despre constructe si modul in care acestea opereazi in naturd pentru a determina comportamentul. Prin urmare, conducand cercetarea, trebuie s4 definim fiecare construct ipotctic in termenii unui eveniment specific masurabil ce reflect’ constructul. 4.5. Stabilirea variabilelor Introducerea variabilelor reprezint’ momentul-cheic al oricarei cercetari. Dac& formulam corect variabilele, atunci si ipotezele vor fi formulate corect, deci i demersul expe- rimental va fi corect. Alegem mai intai variabila dependent si, pe calea inversa, identificam variabila independenta. Astfel, avem un demers deductiv de inferenya (de la efect la cauzi). in cercetarea psihologica, variabila reprezinti orice aspect masurabil al unui com- Portament sau influent asupra comportamentului care se poate schimba, Masurand 0 variabil&, objinem rezultate, iar rezultatele constituie apoi datele problemei studiului nostru. Variabila poate fi o actiune fizic’ sau o reactie fiziologic. O variabil4 care este © influenja masurabila asupra comportamentului poate fi o caracteristicd a subiectilor, a situatici sau a stimulilor la care subiectii trebuie s4 raspunda. Identificdnd variabilele specifice ce reflect un construct ipotetic, definim constructul folosind termeni concreti si masurabili, Aceasta ne permite sa reducem complexitatea comportamentului, in timp ce obfinem simultan evidenta empiric’ pe care oricine altcineva 0 poate deduce gi interpreta.2 PSIHOLOGIE EXPERIMENTALA CAnd selectim variabilele pentru studiu consideram, in Primal sind, variabilee multiple ce pot reflecta constructele noastre. Odata ce a eee earl variabilele specifice care vor fi examinate pentru a rispunde la originale. 4.6. Crearea definitiilor operationale Chiar dupa selectarea unei variabile, ne confruntam cu o varictate de pale eee este masurat’, fn final, trebuie s4 ne oprim la o singura modalitate. O de’ ete tionala precizeaz4 o variabil4 prin operajiile necesare pentru masurarca oe Corset folosesc definitiile operationale pentru a indica exact ceca ce vor s& deere discusie orice aspect al unui comportament sau al unei situatii. Traducand c ae ipotetice in definijii operationale specifice ale variabilelor, cercetatorii incearc 8 scopul stiintific al observaiiilor empirice, obiective, sistematice si controlate. 4.7. Stabilirea si formularea ipotezei Daca am parcurs riguros etapele descrise pana in acest moment, formularca ipotezei nu ar trebui s& constituie o dificultate majora. Cu toate acestea, auzim comentarii critice la adresa unor studenti sau absolventi care-si pregatesc lucrarea de licenta si nu stiu s&-gi stabileascd respectiva .cercetare”~ constaji ca nu sunt respectate etapele anterioare, de unde si erorile de formulare a ipotezelor. Unii autori (Fraisse, 1970) considera ipoteza momentul creator al cercetarii. Am indrazni s4 spunem cd momentul creator este alegerea, identificarea unei probleme din viata reald pe care s-o supunem investigatiei. Dacd risc4m s& intrebam studentii la psihologie despre o problema de viaj ce ar merita s& fie investigat’ experimental, se las o tacere jenanta. Din pacate, marea majoritate a oamenilor trec prin viaté fara s4-si puna intrebari - de ce se intampla ceva intr-un fel anume, de ce unii oameni reactioneaza intr-un fel sau altul... S& presupunem c4 avem 0 Problema, fie pusa de catre noi insine, fie propusd de aljii, fie impusa de catre sef sau profesor. Al doilea moment creator este definirea, precizarea variabilelor. Vom incepe intotdeauna cu variabila dependenta. in definitiv, cea ce constatim © actiune, o reactie s.a.m.d. Vom incerca apoi sa punem in legatura acel comportament Cu o posibila cauza : o situatie, un fenomen, un simbol, o comanda, o cerin(& impusa etc. Este un demers deductiv, de la efect la o posibild cauz4, demers care va trebui sa fie completat printr-un demers inductiv, de la cauzd la efect formularea ipotezei nu trebuie si fie un act creator, relajii. Ipoteza este 0 explicatie anticipativa, o afirmati de cauzalitate menita sa explice un fenomen. Si pentru creative, s4 spunem cd adevarata m4sura a creativitagii . i i Cercetatorului este elaboraca planului sau a proiectului experimental. S4 ne amintim de experimentul lui Schachter : multi alti au observat empiric faptul c& camenii tind s& se adune impreund sub imperiul unor puternice emotii negative, dar autorul citat a dovedit realmente creativitate, inventivi- {ate in a modela o situatie experimentala prin care si demonstreze c& frica fi face pe oameni s& se adune impreund. este un comportament, In aceste conditii, stabilirea i ci formalizarea riguroasd a unei i¢ provizorie care descrie o relatie a raméne in zona demersurilorETAPELE EXPERIMENTULUI 33 Cei mai mulsi autori identificd trei niveluri sau etape in stabilirea si formularea i; ipoteza generald, ipotezele operasionale sau de lucru $i ipoteza statisticd sau jpoteza de nul. Ipoteza general este de fapt momentul stabilirii ipotezei cercetarii, gi ea exprima relajia cauzald dintre variabila independent& si variabila dependent. Ipoteza general este, dac& vreti, rodul observatiilor noastre sau provine dintr-o teorie. Are mai mult un ter constatativ. Spre exemplu, familiaritatea cuvintelor influenteaz4 identificarea Jor; sau: emojiile puternic negative fi fac pe oameni si prefere s& fie impreuni cu alti cameni; sau: intensitatea stimulilor influenteaz4 timpul de reactie la acesti stimuli. Dup& cum observim, ipoteza general& transcrie Intr-o relajie cauzd-efect (destul de prezentat4) problema de viata pe care noi am observat-o sau care ne-a fost sugerata. Ipotezele operationale sau de lucru aprofundeaza relatiile stabilite in ipoteza general si aici, Intr-adevar, sunt foarte importante etapele anterioare. In ipoteza operational trebuie s& anticip4m tipul relafici $i - mai ales - nivelul, marimea efectului produs de interventia variabilei independente asupra variabilei dependente. Mai mult decat att, trebuie s& specific faptul c& modificarile respective creeaz& diferente semnificative din punct de vedere statistic intre performanjele grupului experimental si cele ale grupului de control. ‘Avand in vedere nivelul de complexitate al studiului, numarul de variabile cu care operim, numirul ipotezelor specifice poate fi mai mare (in limite rezonabile, 2-4). Un numar mare de ipoteze specifice pune sub semnul intrebarii probitatea moral-stiintificd a autorului. Din pacate, existé nu numai studenti, dar chiar si cercetatori care, dup& Jucrarea datelor, constat& posibile noi relajii pe care le aruncd in fata la ipoteze specifice. Suna cel putin ciudat ca un cercetitor s& anticipeze ~ la inceputul studiului ~ relajii, raporturi, legaturi de amanunt care, in mod evident, nu sunt accesibile capa- cithtilor normale de predictie. Onest este s4 fie amintite, analizate, interpretate : oricum este 0 realizare cu care ne putem mandri, O eroare pe care este chiar jenant s& o amintim este aceea a formularii ipotezclor dupa ce avem rezultatele. La fel de ciudata este nevoia unora (chiar profesori, conducatori de lucr&ri) de a condamna, de a blama faptul c& ipotezele nu s-au confirmat. Desigur, un studiu bine coordonat ar trebui sa ne conduc la confirmarea ipotezelor, dar este cat se poate de normal ca unele ipoteze s4 nu se confirme, ceea ce, oricum, este un castig pentru cunoastere. Ipoteza statisticd sau ipoteza de nul sustine c& nu exist’ nici o diferenta semnificativa statistic intre performantele celor doua grupuri sau intre performantele unuia si aceluiasi grup supus experimentului in dou’ momente diferite. Infirmarea ipotezei de nul echiva- Teaz cu confirmarea ipotezei specifice. Pan acum am insistat asupra ipotezei de tip cauzal, dar mai exist si ipoteza de tip descriptiv, care incearc& s& descrie un comportament in termenii caracteristicilor sale sau ale unei situajii in care se produce. O ipoteza descriptiva identifica atributele com- portamentului si ne permite s& prezicem cand se va produce acesta. Ipoteza descriptiva nu incearc& s& identifice cauzele unui comportament, ci stabileste faptul cd anumite comportamente se produc si pot fi observate si m&surate, oferind un tel general si o directie observatiilor noastre. Criterii pentru o ipotezd stiinjificd. O ipotezd trebuie s4 reflecte presupunerile noastre Inprivinga iegitimitati si inteligibilitatii naturii. Daca nu, atunci ipoteza nu este stiintifica, iar descriptia naturii pe care o contine, ca si evidentele pe care se sprijind, nu sunt stiingific acceptabile. In primul rand, o ipotezd webuie s4 fie atat testabild (verificabila),es ae Ni LR, SN “) { co PSIHOLOGIE EXPERIMENTALA cat si falsificabila (experimentul poate arata ci ipoteza este ee ee ee fie precisé, iar dovada va fi furnizatd de o situatie foarte specif ipotead webuie ot ipoteza nu merge dincolo de aceasti dovad’. Pentru a fi inteligibila, a fie si rajionala (trebuie s& fie, eventual, adevaratd, s4 ne ofere ceea ce noi deja stim despre legile comportamentului) $i economicoasd (ipoteza trebuie sa fie pe a modul nostru de a injelege comportamentul, astfel incat ea ar trebui s4 ceard 0 explicatie At mai simpli). . nO ipoters pa avea numai un succes limitat in indeplinirea acestor cerin{e. Gradul de succes este 0 cale de a determina dac& 0 ipotezd este valoroasd din punct de vedere stiinfific. O ipotez’ valoroasa este, in general, una precis formulata, rajionala si eco- nomicos asociat& la injclegerea noastra, la un larg sir de comportamente, si care poate fi testatd gi verificat in multe situa(ii. Sursele ipotezelor pot fi urmédtoarele : in primul rind, sau experimentele. O a doua sursd este existenja cercetari ; surs& foarte bogatl. O teorie este un set logic organizat de propuneri care definesc, explic4, organizeazA si realizeaz cunostintele noastre despre comportament. O teorie uzeazA de concepte abstracte astfel incat si se poatd aplica la un numir mare de manifestiri. Teoreticienii pot dezvolta o teorie incepand cu ideile certe si conceptele pentru care exist’ dovezi stiintifice cat de mici. Teoria arata, apoi, o directie pentru dovezile cdutate de citre cercetitori. Sau teoreticienii pot dezvolta o teorie dupa dovezile substantiale care au fost adunate, dovedind 0 cale de organizare a diverselor constatiri, Astfel, cercetitorii propun o ipotezi specific’, 0 testeaz4 intr-un studiu de cercetare $i apoi aplic& rezultatele studiului asupra conceptelor teoretice, putiind aduce corecturi teoriei. Apoi, de la tema modificata, cercetatorii dezvolt& ipoteze aditionale care, dupa testare, sunt folosite pentru viitoarea modificare a teorici, fn fine, 0 alté sursa a ipotezei este un model. Un model este 0 descriere generalizat’ si ipotetica ce explica prin analogie procesele, fundamentand un set de comportamente comune. in timp ce o teorie justifica largi si abstracte componente ale comportamentului ) un model precizeaz concret modul cum opereaza aceste concepte. Un model ne permite s& discutim si si infelegem componentele unui comportament, la fel cum modelul aeroplanului ne aratd un mod de a discuta si intelege componentele unui aeroplan real. Un model psihologic, de obicei, implic& o harté, 0 diagram’ a proceselor psihologice reale. Dupi elaborare, ipoteza este verificati experimental prin modelarea variabilelor pe care le implica i este probata statistic prin prelucrarea rezultatelor objinute. in mod obisnuit, ipoteza porneste de la afirmarea existenjei unei diferente semnificative din Punct de vedere statistic intre variabilele dependente ale unor grupuri de subiecti ca urmare a modificarii conditiei de stimulare. in cazul in care unul si acelasi grup este supus la dous conditii, ipoteza porneste de 1a afirmarea existenjei unei diferente intre variabilele dependente ale aceluiasi grup de subiecti ca urmare a modificarii variabilei independente. In aceste conditii, acelasi grup este considerat ca dowd grupuri: grup martor (momentul 1) si grup experimental (momentul 2). Afirmarea acestor diferente trebuie demonstrata statistic pentru a infirma ipoteza de nul, aceasta sustinand c4 nu exist’ diferente semnificative intre grupuri, considerand c& rezultatele objinute se datoreaz intimplarii. Diversele teste de sem. nificatie ne ajutd s& verificdm ipoteza experimentala si si respingem ipoteza de nul. ibleeSecitisVootntr spite th a aa ee) niile noastre, observatiile insesi. Teoriile sunt o altaETAPELE EXPERIMENTULUL ES 4.8. Alegerea metodei ‘Acum ci aveti o problema pe care doriti s4 © investigati, va confruntati cu mai multe decizii: ce fel de subiecti, ce metode, ce aparaturd, ce fel si ce valori ale variabilelor independente trebuie utilizate pentru buna desfasurare a cercetArii?, Trebuie s tratim aceste probleme intr-o maniera general. Oricum, se impune stabilirea anumitor principii. Analiza literaturii de specialitate va releva sarcinile, aparatura, subiec{ii standard etc. elemente folosite in general in studicrea unei anumite probleme. Din motive practice si teoretice, trebuie urmaté procedura standard cit mai aproape posibil, si s deviem num: acolo unde este neaparat necesar. Pe de alt parte, putem considera cd o sarcina diferita poate fi mai potrivitd. Ceea ce vrem si aflim poate dicta multe dintre aceste alegeri. Amintiti-va discutia despre punerea la punct. a cercetarii ca o pregatire. Se va face alegerea subiectilor, aparaturii si asa mai departe, avand in minte urmtoarea intrebare : Ce alternativa permite cel mai sensibil test al ipotezei? Mai presus de toate, trebuie s& alegem un plan care si ne aduca date ce pot fi analizate statistic, Metode descriptive Intr-o ipotezA descriptiva, asa cum am observat, identificim caracteristicile unui comportament sau ale unci situa(ii in care se manifest, astfel incdt putem prezice sau descrie comportamentul. Ipoteza descriptiva o testim prin utilizarea metodelor descrip- tive sau nonexperimentale. Logica este urmatoarea: daca ipoteza este corect&, atunci cand observim comportamentul ar trebui si observim gi caracteristicile prezise ale comportamentului subiectului sau situatici pe care le-am presupus. Aceste metode Presupun un studiu de corelatie in care cercetitorul masoara dou’ aspecte ale com- Portamentului, determinand apoi masura in care cele dou’ sunt asociate sau corelate. Alegerea valorilor stimulilor Multe experimente implica numai dou’ conditii, ca prezenga sau absenta unei variabile, In alte experimente, numarul conditiilor este strict limitat de considerente practice si teoretice. Ne vorn referi la experimentele care cer mai multe condigii de stimulare in imeriorul grupului. Se cer a fi respectate cateva reguli a) stimulii trebuie s& acopere cat se poate de mult din sfera respectiva de activitate Practica. Relatiile dintre variabile vor fi mai bine ‘ingelese daca sunt explorate in limitele sistemului. Un stimul prea scurt, de exemplu, poate fi inselator ; Stimuli trebuie s& fie suficient de apropiati unul de altul pentru ca supraevaluarea unui efect intre stimuli sa fie puyin probabila ; atunci cand subiectul este pus sé experimenteze toti stimulii intr-o singur& sesiune, ar trebui prezentati cel putin sapte stimuli, daca este posibil. Dac& sunt experimentati mai putin de sapte stimuli, subiectul poate identifica si aminti fiecare stimul, iar rAspunsul nu se va baza pe stimulul insusi, ci poate fi legat de memoria stimulilor din Procesul anterior. Cu sapte sau mai multi stimuli, subiectul raspunde la stimulul insusi pentru cd nu este capabil si il identifice. Totusi, uneori, folosirea a sapte stimuli Poate s4 nu fie posibila intrucat lungeste prea mult experimentul ; in ceea ce priveste intervalul dintre variabilele cantitative (care variazA in cantitate de-a lungul unui continuum), dacd plinuim s& utilizim numai doi stimuli, ti alegem Pe cei care par mai apropiati, iar dac’ numérul stimulilor este mai mare, va trebui s& alegem un interval. Intervalele dintre stimuli trebuie s4 fie egale. b) °) 4)a PSIHOLOGIE EXPERIMENTALA Selectia eee af srudiat este determina, tn primal rind, de subiectul pe care-1 gisim interesant (un animal, un copil, test, ipotezi despre un comportament interesant pe care am dori s&- . Ras teorii sau modele ori de la nage fie din nebarleniicte de cerstare precedent en cercetuorilor in problemele problemele conceptuale ale studiilor precedente, ay practice sau din observatiile Pcute cu privire la comportament. ia observatiil a 7 is tic gi etic. Cu exceptia observatiilor Dep einr ar deco o we. acral sabiectlor trebuie s& fie objinut naturale gi a altor anumite tipuri de cercetare, 7 ee Toaimte 8 aceqta 38 participe efectiv la cercetare. Este imperios necesar ca aut din cadrul cercetirilor psihologice s& participe voluntar la experimentul respec ae tn mod ideal, subiectii ar trebui alesi la intimplare din populatia pe care fo iti generalizaji rezultatele studiului. De exemplu, pentru a generaliza eee rimentului pe studenti la intreaga populagie de adulti a firii, studentii trebuie alesi la intamplare din aceast& populajie. Este evident c4 acest lucru nu este posibil, dar atunci ar trebui s& fie mAcar alesi la intamplare dintre studenti. i De exemplu, femeile par s4 se ofere voluntar mai repede atunci cand sunt In faza de ovulatie a ciclului menstrual si mai pujin cind nu sunt in acea perioad’. Dac& aceastl variabil& este important& intr-un experiment, rezultatele atipice vor fi gisite folosind femei care se ofer’ spontan. Problema poate fi controlat4 prin alegerea la intimplare a femeilor de pe o list& de potentiali voluntari gi cerdndu-le s4 vind intr-un anumit moment. Trebuie s& decideti dinainte procedura prin care s& faceti acest lucru. Dac experimentul este un proiect intre grupuri, ar trebui sa stabilifi o ordine intamplatoare inaintea sosirii subiectilor. Apoi, pe mAsura ce subiectii apar, folosifi aceastd list; primul sosit va intra in primul grup, al doilea in celalalt si asa mai departe. Nu fiti subiectivi cand alegeti sarcinile subiectilor. Daca subiectii vor fi testati perechi, daji cu banul pentru a determina care va fi sarcina fieciruia. {n procesul experimental se face apel la grupul de control si la grupul experimental. Asupra grupului de control nu actioneaz& variabila independenta. In schimb, grupul experimental este supus situatiei experimentale. De exemplu, urmarim efectele unor factori nocivi asupra invari; grupul de control va actiona in conditii de liniste, iar eel experimental in conditile exercitarii zgomotului ; se compara performantele celor doud Brupuri (diferenjele se datoreaz factorului nociv). n anumite situatii se poate apela la un singur grup, stimulare (de exemplu, cand ne intereseazi efectul nat Teactie). Acest tip de experimentare prezinta att avant echivalent cu el insusi, dar intervine conditionarea, o leva fost data. {n primul caz, cind avem doua i i i ; Srupuri experimentale, trebuie s4 avem grij facem echivalarea. Cele doud grupuri trebuie s& fie asemanatoare. Pentru eehivalare, Timent aparte prin care si ne asigurim c& subiech ne variabilei presupuse a infl tarea subiectilor se face dintr-o populatie (de ‘levi, adolescent, ce va fi supus la doud conditii de turii stimulului asupra timpului se taje, cat $i dezavantaje : grupul este bisnuirea, invajarea cu Sarcina care variabila dependent4, Select studenti etc.), Grupurile selectate ar trebui si fie reprezentative i r Pentru populatia respectiva, Exi- Benjele maximale opereaza in cercetarea fundamentala realizaté pe Resse ealETAPELE EXPERIMENTULUL ” (sociologie, psihologie social’) cand se investigheaz4 o multime. fn investigarea functiilor si proceselor psihice bine delimitate se porneste de la presupunerea cA acest gen de procese $i functii se realizeaza, functioneazd la fel, in linii mari, la toatd populatia. {n laboratorul de psihologie experimentali se aplic& randomizarea (random - selectie aleatoric). Grupurile sunt selectate la intamplare, dupa principiul cd exist sanse relativ egale de extragere a fiec4rui membru al grupului din populatia de baz. Dup& selectia subiectilor urmeaza organizarea grupurilor, care poate fi realizat4 tot prin randomizare, dar si apeland la anumite criterii, Definind populatia, definim gi subiectii pe care-i vom examina in studiul nostru, Desigur, mu putem studia tofi subiectii, asa cd vom studia un esantion reprezentativ. Un esantion este un subgrup relativ mic dintr-o populatie, care este selectat s4 reprezinte sau s& Inlocuiasc& populajia. Tehnica de baz4 pentru selectarea esantionului este selectia aleatorie. Esantionarea aleatorie simpld - selectarea subiectilor dintr-o populatie Intr-o manier’ neinfluentabil4, astfel Incat toi membrii respectivei populatii sA abl o sans egal de a fi selectati. Esantionarea aleatorie sistematicd - selectim fiecare al N-lea subiect dintr-o listd a populajiei. Aceast& tchnic& este mai rapid decat selectarea la Intimplare simpl&, dar trebuie s avem grij ca fiecare membru al populatiei sd aiba sanse egale de a fi ales (de exemplu, dac& populatia de femei este listat4 dupa varst4, s avem grijd ca esantionul si nu fie alcatuit din femei tinere Inainte s4 ajungem la sfarsitul listei). Grupurile de subiecti pot fi independente (sunt construite pe baza legilor hazardului) sau perechi (sunt structurate dupa un factor comun). In cazul grupurilor perechi se face egalizarea subieciilor dupa echivalarea lor la factorul cunoscut c& ar influenta variabila independenta. In acest fel, grupul experimental si cel de control vor fi de puteri egale fai de factorul care coreleaz4 strains cu variabila dependenta. In aceste conditii, este nevoie ca Inainte de repartizarea subicciilor pe grupuri s4 se efectueze un experiment Preliminar pentru a se determina capacitatea lor In raport cu acel factor. Factorul respectiv va fi, in aceste conditii, variabila independent. Se vor testa tofi subiectii, se vor prelucra statistic datele si vor fi alesi subiectii care se situeaz4 la acelasi nivel de eficienja. Dup& aceea, ei pot fi imparjiti Intr-o manier& aleatorie in cele dou& grupuri, Acest factor, constant pentru cele dou grupuri, se numeste variabild de echivalenjd. Variabila de echivalen{a constituie un factor care ar Putea influenja variabila dependent’. Cai subiecti ar trebui testati? Exist’ un mod rational de a decide cti subiecti vor fi folositi in experiment, cu condijia s& stiji la ce variabilitate s4 va asteptati de la datele pe care le aveti, In experimentele obisnuite de laborator aproape nimeni nu foloseste aceast& baz’ pentru a decide numarul de subiecti. Motivul este simplu $i practic. Sa presupunem si realizati un anumit grad de precizie al rezultatelor objinute, Desigur, cu cat aveti mai putini subiecti, cu atdt mai pusin vor devia mediile datelor Voastre de la valorile lor reale. Modalitatea uzuali de a reprezenta aceasta eroare de masurare este denumit& €roarea standard a mediei. Pentru a reduce la jumitate eroarea standard a medici, trebuie s4 dublati rid’cina Patrati a lui N. Pentru a dubla ridacina patratd a lui N, trebuie cvadruplat N. Presupunem cd eroarea standard a mediei are valoarea 1 pentru 10 subiecti. Pentru a reduce eroarea Standard a mediei la 0,5 unititi, trebuie sM crestem numarul de subiecti la 40, Dac& dorim s& reducem din nou eroarea standard a mediei prin factorul 2 (deci la 0,25), Webuie s& folosim 160 de subiecti!PSIHOLOGIE EXPERIMENTALA 38 Observim c& marirea numdrului de subiecti nu produce descresterea liniar8 a erorii de masurare. Dublarea numdrului de subiecti reduce doar erorile standard cu 30%. (Nu toate experimentele folosesc eroarea standard a mediei in analiza datclor, dar efectul este azelasi in alte statistic.) Din acest motiv, majoritatea experimentelor folosese circa 10 subieeti sau, in cazul in care au mai mult de 0 conditie, céte 10 subiecti pentrs fiecare onditie. Unii autori propun, dupa cum vom vedea in capitolul urmator, vt numar cuprins intre 15 si 30 de subiecii pentru fiecare conditie (grup) experimentala (Heiman, 1995). In orice caz, este bine s& vedeti caji subiecti s-au folosit in experimente similare si cum s-a obinut precizia. Instrumente, aparaturd ‘Acestea sunt miloacele tehnice de realizare a experimentului. Pot fi cartonase colorate, cronometru, liste de cuvinte, stimuli simpli sau complecsi ori aparate sofisticate de investigatie a unor functii complexe, dar si situalii experimentale elaborate in raport ccu cerinjele experimentului. Eroarea frecventa a experimentatorului debutant (student la psihologie) este tentatia de a inversa raporturile dintre instrument $} ipotez’. Adesea se invocd 0 proba, un test (cel mai frecvent) si se propune un studit experimental, in loc s& se porneasca de la ipotez4, definirea variabilelor si apoi gasirea sau conse ch mmijloc de investigatie. O altd eroare freeventd (de astd dat nu doar in rindul studentilor) este asignarea riguroasd a unui proces psihic probelor, aparatelor respective- Astfel, se Comsiderd e4 avem de-a face strict cu probe de perceplie”, de ,memorie”, de inte. Tigenta™ g.a.m.d. Se omite dimensiunea sistemic-interactionist4 a psihicului uman, faptul cf tnr-o sarcind aparent specializat& sunt implicate multe alte dimensiuni ale vietii psihice. Indicat este s4 cunoastem foarte bine diversele probe, tipul de variabile care Besctiu proba respectiva, s& le aplicim, inainte de toate, pe noi insine si abia apoi s& Gecidem cum s& le folosim mai bine in raport cu exigentele studiului nostru, Trebuie sa iantele de lucru, modalitiile de | cunoastem foarte bine manevrele de utllizare, vz evidentiere a parametrilor performanjei, posibilele defectiuni ce pot aparea pentru a putea conduce corect subiectii nostri in realizarea experimentului. In legatura cu instrumentele, aparatura utilizat’ se constata (mai ales din partea studentilor) dou’ atitudini diferite. Unii se feresc, sunt inhibati, se tem de utilizarea unei aparaturi mai sofisticate, fra s& fac& efortul de a o injelege, pe cand alfii tind s& 0 fetisizeze, st-i acorde 0 relevangi excesiva. Mulji studenti tind insa, din pacate, si fetisizeze testul. Testul, mai ales testul creion-hartie, li se pare mai sigur, mai demn de incredere si mai usor de manevrat (nu trebuie s& mai actionezi aparate complicate, calculatoare...). Si tot asa, din pacate, exist studenti care nu-si utilizeaz4 imaginafia, nu se implic& in elaborarea unor situatii experimentale simple si clare si care fi pot conduce Ia satisfactii deosebite in experiment. Adesea se omite, se uit faptul c& esenja expe- rimentului psihologic este manipularea variabilei independente. Cu alte cuvinte, isi refuzi ceea ce este mai atractiv: posibilitatea ca experimentatorul s& intervind, s& provoace 0 modificare al cArei efect sé-] urmareasca in plan comportamental. Procedura . Descrie concret pasii experimentului. fn protocolul de examinare trebuie descrise toate situatiile, asa cum au fost ele gandite de c&tre experimentator. Este o structurare logicd, rajionala, precisa a secventelor in cele mai mici detalii. Doar un asemenea mod de lucra ne va feri de erori si esecuri in experiment. Aici trebuie elaborate, in primul rand, planurile experimentale.ETAPELE EXPERIMENTULUL 9 ‘Termeni echivalenti in literatura de specialitate: proiect, model sau design. Expe- rimentele cu o singura variabild independent& sunt aparent mai simple, dar, in realitate, diverse variabile actioneaz4 simultan in determinarea unei conduite. in realitate, orice experiment este organizat dupa un plan, o schema logica ce descrie ordinea, succesiunea diferitelor faze ale experimentului. Cel mai simplu plan experimental utilizeaz minimum dou’ niveluri (grade) ale variabilei independente. Acestea pot corespunde unei diferente cantitative (de exemplu, doua durate, doua intensititi) sau unei diferente calitative (de pilda, timp de reactie la un sunet sau la o lumind). Comparatia se face prin intermediul unui test statistic (t-Student sau x7) pentru a putea afirma c4 rezultatele objinute la una sau alta dintre situafii conduc la diferente semnificative intre cele doua grupuri. ‘Atunci cind avem de-a face cu mai mult de doud niveluri ale variabilei independente ~ sau, in al{i termeni, cu mai multe variabile independente -, se impune utilizarea unor planuri (proiecte) complexe care permit evidentierea interactiunilor dintre variabile. Planurile de experiment s-au introdus in psihologie in jurul anilor "40 si sunt descrise in toate tratatele de psihologie experimentala (vezi Fraisse, 1970; Reuchlin, 1992; Heiman, 1995; Graziano, Raulin, 2000; Kantowitz et al., 2005). 4.9. Planuri de cercetare 4.9.1. Planuri nonexperimentale ‘Abordarea nonexperimentala in cercetarea psihologica defineste un demers mai putin riguros si un control mai slab al variabilelor. Cercetarea din domeniul psihologiei sociale este un exemplu de abordare nonexperimentala. Putem desprinde urmatoarele tipuri de abordiri nonexperimentale : cercetarea ex-post-facto, cercetarea cu un singur grup cu misurare posttest, cercetarea cu un singur grup cu mésurarea pretest ~ posttest, cercetarea pretest - posttest cu grup de control (Graziano, Raulin, 2000). a) In cercetarea de tipul ex-post-facto (dupa eveniment), cercetatorul studiaz& compor- tamentul curent al subiectilor care se raporteaz& la experienja natural (necontrolata) anterioar’. De exemplu, in cadrul unei terapii, terapeutul poate observa manifestari deviate de la normalitate ale comportamentului clientului si poate concluziona c& aceste deviatii au fost cauzate de evenimente ce au avut loc pe parcursul vietii, inainte ca persoana sA apeleze la terapie. Datoritd faptului c& terapeutul (cercetitorul) nu a manipulat variabilele care au cauzat deviatia comportamentald, cercetarea nu se poate numi experiment si va rimAne Ia stadiul constatativ, bazat pe observarea comportamentului dupa ce au avut loc anumite evenimente pe cale naturala, inainte de interventia tera- peutului/cercetatorului. Un alt exemplu il reprezint& parinjii care declara in cadrul imerviului c& in copilarie au fost abuzati si de aceea, la randul lor, exercité un com- portament abuziv asupra propriilor copii. Ceea ce poate constata cercetatorul este faptul €&, potrivit declara(iilor acestor parinti, ei isi abuzeazd copii. Dar faptul c& au fost abuzati in copilrie nu poate fi verificat experimental, deoarece cercettorul nu i-a urmarit in timp pe acei parinti, inc din copilarie, pentru a avea sub control variabila abuzului. Din acest motiv, baz4ndu-se pe declaratiile subiectilor, studiul amintit nu poate reprezenta © abordare experimental, ci doar una nonexperimentala, de tipul ex-post-facto.