GENERALITATI:

In anul 1960 T.H. Maiman a realizat pentru prima data producerea de vibratii
coerente in domeniul optic (infrarosu, vizibil si ultraviolet) cu ajutorul unui
laser (denumire de la Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation-
amplificarea luminii prin emisia stimulata a radiatiei)
Existenta emisiei stimulate (sau a emisiei induse) a fost sugerata in 1917 de
A. Einstein, din necesitatea de a demonstra formula lui M. Planck pentru radiatia
corpului negru.
Emisia indusa este fenomenul invers procesului de absorbtie a undelor
electromagnetice de catre substanta (atomi, molecule sau ioni). Cand un foton este
absorbit de un sistem atomic energia fotonlui se adauga la energia interna a
sistemului, aceasta trcand intr-o stare energetica excitata. Fie nivelul de
energie corespunzator starii fundamentale si cel corespunzator starii excitate.
Frecventa a radiatiei absorbite sau a celei emise spontan de sistem va fi data de
relatia:

unde h este constanta lui Planck.

Sistemul atomic excitat va ramane in aceasta stare un timp scurt ( ) dupa
care va reveni in starea fundamentala de la care a plecat emitand radiatii de
aceasi frecventa cu cea absorbita. Aceast emisie se poate face pe doua cai: fie
prin emisie spontana, cand sistemul emite radiatie in mod natural revenind pe
nivelul energetic E1, fie prin emisie stimulata, cand revenirea sistemului in
starea inferioara 1 se face sub influenta "ciocnirii" cu un foton a carui lungime
de unda este egala cu cea a radiatiei pe care sistemul o poate emite (conditia de
prag).
Cand se realizeaza conditia de prag, in loc de un singur foton (cel incident)
vor exista doi fotoni care la randul lor vor stimula alti doi atomi aflati in stare
excitata rezultand patru fotoni s.a.m.d.. Are loc un fel de "reactie in lant",
avalansa de fotoni formand radiatia emisa de generatorul sau amplificatorul
cuantic. Deci revenirea in starea fundamentala, pentru o parte din atomi, are loc
sponta, dand nastere la emisia naturala a liniilor spectrale iar pentru cealalta
parte, aceasta revenire este provocata de o radiatie exterioara dand nastere
emisiei induse. Intensitatea radiatiei absorbite este proportionala cu numarul de
atomi (populatia) din starea fundamentala, iar intensitatea emisiei induse si a
emisiei spontane sunt proportionale cu populatia nivelului superior (excitat). O
particularitate importanta consta in faptul ca coeficientul de proportionalitate
corespunzator emisiei induse este identica cu coeficientul de proportionalitate al
absorbtiei. La echilibru termic absorbtia depaseste emisia indusa. Daca insa
printr-un mijloc oarecare, se reuseste ca numarul de atomi N1 de pe nivelul
inferior (provocandu-se o incersiune de populatie) intensitatea radiatiei emise,
induse, depaseste intensitatea radiatiei absorbite. In acest caz, radiatia de
frecventa care se propaga in mediul cu inversiune de popularie in loc sa fie
atenuata va fi ampificata. Astfel se realizeaza un amplificator cuanric de
rafiatie. Raportul dintre populatiile si ale nivelelor considerate este dat
de relatia lui Boltzman.

unde: k este constanta lui Boltzman

T este temperatura absoluta.
Conditia de amplificare (N2>N1) a unui mediu activ maser sau laser, este o
conditie necesata dar nu si suficienta. Este necesarsa se plaseze mediul intr-o
cavitate unde energia sa fie depozitata si extrasa in exterior.
Pentru laser aceasta cavitate poate fi un cilindru drept ale carui fete
extreme sunt reflectante. Una dintre fete este partial transparenta pentru a
permite observarea radiatiei generate.
Deci un laser consta dintr-un mediu activ situat intre doua oglinzi una
reflectanta si alta semireflectanta, lumina trebuind sa faca multiple drumuri de
du-te-vino in mediul amplificator.
 Campul electromagnetic al mediului din interiorul laserului este echivalent
cu cel al cavitatii laser, cuplata slab cu exteriorul.O oscilatie intretinuta
(aduca realizarea conditiei de functionare a laserului) va avea loc numai daca
amplificarea in mediul activ (mediul in care se poate realiza inversiunea de
populatie) va depasi pierderile prin reflexii si prin difractie.
Cu alte cuvinte va trebui realizata o conditie de prag data de relatia:

unde: L este distanta dintre oglinzile cavitatii;

gama este coeficientul de atenuare al mediului;
n este indicele de refractie al mediului;
g1 si g2 sunt gradul de degenerare al nivelelor N1 si N2;
A21 coeficientul Einstein de emisie spontana;
c este viteza luminii;
g este functia care da forma curbei de absorbtie centrata pe frecventa
.

Aceasta confitie este mai restrictiva decat conditia N2>N1 (conditia de

amplificare) sim odata realizata, mediul activ intra in autooscilatiem aduca emite
lumina laser.

LASERUL CU MEDIU ACTIV GAZOS (amestec He-Ne)

Mediul activ il constituie plasma unei descarcari electrice intr-un tub de

stica de lungime 10-300 cm si diametru 0,1-1 cm, presiunea gazului fiind de 100
Descarcarea poate fi produsa atat in curent alternativ de inalta frecventa cat si
in curent continuu. In figura 2 este data schema de principiu a unui laser cu He-
Ne. Tubul de descarcare este prevazut cu doua ferestre, transparente, inclinate cu
unghiul Brewster fata de axa tubului, pentru reducerea pierderilor prin
reflexie.Oglinzile sferice P1 si P2 (cea de a doua este semitransparenta) formeaza
impreuna cu spatiul de descarcare rezonatorul optic.

In figura 3 este data schema simplificata a catorva nivele de energie

implicate in efectul laser in stanga sunt doua nivele ale atomului de He notate cu
IS si , iar in dreapta, trei nivele ale atomului de neon, notate cu 1p, 2p si 2s.
In volumul descarcarii, atomii de He sunt excitati pe nivelul in urma
ciocnirii cu acei electroni care au energia cinetica egala cu energia de excitare a
nivelului respectiv . Dar printre nivelele de energie ale atomuului de neon se
afla unul 2s avand energia aproape egala cu cea corespunzatoare a starii a
heliului.
De aceea ciocnirea untre atomul de He in starea si atomul de neon in starea 2s,
duce la dezexcitarea atomului de He si excitarea atomului de Ne in starea in
urma unui proces de transfer a energiei de excitare a heliului catre atomul de
neon. Starea 2s a neonului are insa o viata medie cu aproximativ un ordin de marire
mai mare decat a starii inferioare 2p a aceluiasi atom. Datorita acestui fapt intre
aceste doua nivele ale neonului se ralizeaza inversiunea de populatie.
Odata realizata suprapopularea nivelului 2s (Ne) fata de 2p (Ne), primele
tranzitii spontane 2s-2p, sau o radiatie exterioara de energie declansata de
emisia stimulata intre aceste doua nivele si deci aparitia fascicolului laser.

PROPRIETATILE RADIATIEI LASER

⦁ COERENTA este proprietatea unui camp de unde, de aputea provoca intr-o

anumita regiune a spatiului benzi de interferenta. Coerenta unei radiatii emise de
o sursa luminoasa se defineste prin intermediul interferentei astfel: daca doua
raze provenite din doua puncte diferite ale unei surse luminoase pot interfera,
dand benzi de interferenta, cele doua raze sunt coerenta. Distanta dintre cele doua
puncte pana la care se poate obtine interferenta caracterizeaza asa numita coerenta
spatiala a sursei. Daca radiatia emisa la un moment dat de un anumit punct al
sursei poate interfera cu radiatia amisa la un moment ulterior din acelasi punct al
sursei, cele doua radiatii sunt coerente in timp, iar marimea acestui interval de
timp caracterizeaza coerenta temporala a sursei.
Daca se noteaza cu , intensitatea luminoasa maxima a franjei si cu ,
intensitatea minima a franjei, vizibilitatea .........de franje este definita in
mod obisnuit prin relatia:

Aceasta marime poate servi ca o masura a coerentei. O

vizibilitate egala cu unitatea reprezinta coerenta perfecta, in timp ce
cizibilitatea egala cu zero marcheaza incoerenta. Coerenta surselor reale se afla
intre cele doua . Radiatia laser, avand la
baza fenomenul de emisie stimulata este coerenta atat spatial cat si temporal, spre
deosebire de sursele de lumina clasice care sunt aproape total incoerente,
deoarece emisia luminii este spontana. Pentru sursele de lumina clasice lopsa de
coerenta intre razele de lumina ce pornesc din diferite puncte ale sursei se
datoreste faptului ca atomii diverselor puncte emit necorelat, adica fazele cu care
emit atomii in diferite puncte sunt intamplatoare, fara nici o legatura int