Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Colegiul de Ecologie mun. Chişinău

Catedra „Turism şi Ştiineţe Socio-Umane”

APROBAT:
Director adjunct, Găluşcă A.

„___”_____________ 2013

CURRICULUM

La disciplina: Dreptul consumatorilor

Elaborat din perspectiva competenţelor profesionale:

Profesorul: Camerzan I.

Examinat la şedinţa Catedrei

Proces verbal nr. _____ din ________________ 2013
Şef catedră:

CHIŞINĂU, 2013
 I. PREZENTAREA CURSULUI

Disciplina „Psihologie" face parte din disciplinile cu caracter

social-uman şi se referă la studierea valorilor spirituale şi sociale.
Obiectul psihologiei ca ştiinţă îl constituie legităţile apariţiei,
dezvoltării şi manifestării psihicului în general şi a conştiinţei omului ca
o personalitate istorică concretă şi în special Psihologia studiază lumea
internă a omului ca subiect conştient al dezvoltării sociale.
Psihologia reprezintă disciplina studiată de elevii tuturor specialităţilor .
Cursul prevede în total 56h, dintre care, 40h – teoretice, 16h – practice.
Materia se studiază în ultimul an de studiu şi reprezintă o finalitate în
formarea profesională a studenţilor. Pentru studierea disciplinei sunt necesare
cunoştinţe acumulate la următoarele disciplini: „Bazele activităţii turistice”,
„Economia şi organizarea activităţii turistice”, „Gestiunea hotelieră”, „Arta
comunicării”.

II. MOTIVAŢIA, UTILITATEA CURSULUI PENTRU

FORMAREA PROFESIONALĂ

Obiectul Prihologie are rolul de a studia factorii dezvoltării psihice ca:

eriditatea, mediul, educaţia.
Formele vieţii psihice: conştiinţa, inconştientul şi subconştientul, la fel
activitatea psihică umană ca: deprinderi, priceperi, obişnuinţe. Mecanisme
psihice informaţional operaţionale. Mecanisme psihice stimulator-
energizante. Mecanisme psihice reglatorii.
A comunica însemnă a pune ceva în comun, a emite, transmite şi
recepţiona mesage. Omul emite mesage atunci cînd vorbeşte, scriere,
zîmbeşte, se încruntă de aceea negociatorul trebuie să fie capabil să citească
mesagele transmise verbale şi non verbale în cadrul tratativelor. Această
disciplină are o legătură strînsă cu psihologia managerială.
Importanţa cursului rezultă din faptul că orele teoretice sunt menite să
pregătească specialişti care să-şi exercite obligaţiile sale profesionale la nivel
înalt.
Temele de bază noi propuse sunt: „Manipularea în negocieri”, „Tehnici
de nogocieri şi comunicarea de afaceri”, „Importanţa contractelor în
activitatea de turim din R. Moldova”, capacitatea volumului fiind de 15%.

III. COMPETENŢE CHEIE (TRANSVERSALE)

Competenţile transdisciplinare (Cheie), profesionale şi specifice pe care

trebuie să-l formeze procesul de predare-învăţare a cursului de tehnica
negocierii ce se bazează pe promovarea următoarelor valori:
 Utilizarea/valorificarea creatoare a resurselor din domeniul turismului
 Libertatea de circulaţie a persoanei
 Eficienşa gradului de instruire
 Securitatea activităţii turistice
 Creşterea fluxului turistic
 Raţionalitatea valorificării potenţalului turistic din R. Moldova
El trebuie să se exprime în atitudini corespunzătoare următoarelor
caracteristici esenţiale ale persoanei:
 Consumator avizat
 Agent economic activ
 Angajat competent, adaptat pieţii muncii
 Cetăţean responsabil
 Investitor prudent
 Competenţele cheie reprezintă un pachet multifuncţional, transferabil de
cunoştinţe, abilităţi şi atitudini de care au nevoie toţi indivizii pentru
îndeplinirea şi dezvoltarea personală, incluziunea socială şi găsirea unui loc
de muncă. Competenţele cheie mai sunt numite şi transversale, ele fiind
relevante pentru fiecare disciplină, dat avînd funcţionalitatea diferită, în
funcţie de specificul demersului didactic de studiu la disciplină.
Competenţele-cheie (transversale) în sistemul educaţional din Republica
Moldova sunt următoarele:
1. Competenţa de a învăţa să înveţi.
2. Competenţe de comunicare în limba maternă.
3. Competenţe de comunicare într-o limbă străină.
4. Competenţe acţional-strategice.
5. Competenţe de autocunoaştere şi autorealizare.
6. Competenţe interpersonale, civile, morale.
7. Competenţe de bază în matematică, ştiinţe şi tehnologie.
8. Competenţe digitale, în domeniul tehnologiei informaţionale şi
comunicaţiilor (TIC)
9. Competenţe culturale, interculturale.
10. Competenţe antreprenoriale, spirit de iniţiativă şi antreprenoriat.

În abordarea conceptuală psihopedagogică, competenţa reprezintă un

ansamblu integrat de cunoştinţe, capacităţi atitudini exersate adecvat şi
spontan în diferite situaţii, mobilizînd, reorganizînd resursele interne şi
externe pentru atingerea unui scop sau scopuri în complexul experienţei
sociale autentice. Din perspectiva adoptării axate pe competenţe,
curriculumul la disciplina de studiu „Psihologia” este orientat spre
formarea/dezvoltarea următoarelor competenţe:
1. Competenţa de a învăţa să înveţi;
 2. Competenţe acţional-strategice;
3. Competenţe interpersonale, civile, morale;
4. Competenţe antreprenoriale, spirit de iniţiativă şi antreprenoriat.

IV. COMPETENŢE PROFESIONALE:

1. Competenţa de a utiliza limbagul şi termenologia în comunicarea
profesională specifică domeniului turismului.
2. Competenţa de monitorizare a respectării calităţii serviciilor turistice.
3. Competenţa de organizare şi desfăşurare a activitpţii în baza normelor
legilative de securitate şi protecţiei consumatorului.
4. Competenţa de a organiza şi a monitoriza lucrul în echipă şi cu
clientela.
5. Competenţa de a cerceta şi implementa noile tehnologii
informaţionale.

Din cele 5 competenţe profesionale la disciplină se formează/dezvoltă

următoarele:
1. Competenţa de a utiliza limbajul de specialitate în comunicarea
profesională specifică domeniului turismului.
2. Competenţa de a acţiona în baza normelor şi normativelor în
turism, regulilor de securitate şi protecţiei consumatorului,
legislaţiei în vigoare.
3. Competenţa de a cerceta şi implementa noile tehnologii
informaţionale.

V. COMPETENŢE SPECIFICE DISCIPLINEI:

1. Competenţe de a identifica, acumula şi gestiona informaţia şi

cunoştinţele de la cursul „Tehnica negocierii şi derulării contractului în
 turism”;
2. Competenţe de a stabili, a derija şi a cordona toţi factorii implicaţi în
procesul de negoriere;
3. Competenţe de a elabora noi tactici şi strategii de comunicare;
4. Competenţa de a comunica utilizînd termeni şi limbaj adecvat
specialităţii;
5. Competenţe de a explica clauzele contractului.
6. Competenţe de a efectua cercetări, sondaje asupra unui obiectiv turistic
concret (instituţia administrativă, istorică, zonă de agrement).
7. Competenţe de a analiza, prelucra documente de specialitate.
8. Competenţe de analiză psihologică a partenerilor şi clienţilor.
9. Competenţe digitale în domeniul tehnologiilor informaţionale.

Desfăşurarea activităţilor de învăţare, predare şi evaluare

Activităţile de învăţare, predare şi evaluare vor fi efectuate de un profesor,
fiind axate pe o învăţare prin dezvoltare a imaginaţiei şi descoperire. Se vor
organiza următoarele activităţi:
1. Modulul 1: Prelegeri, training-uri, atelier de lucru - 40 ore;
2. Modulul 2: Şedinţe, seminare, dezbateri, proiecte individuale şi pe grup - 16
ore.

Volumul timpului destinat cursului „Psihologie".

Nr. Numărul de ore din care Total

d/o Prelegeri teoretice Prelegeri practice
1. 28 4 32

VI. PLANUL TEMATIC ŞI REPARTIZAREA ORELOR

Numărul de ore
Nr. Denumirea compartimentului
Prelegeri Practice
1. Tendinţele de dezvoltare a dreptului consumatorilor
la etapa actuală. Noţiuni şi concept
2. Aspecte internaţionale privind dreptul consumatorilor
3. Principiile dreptului consumatorilor

4. Izvoarele dreptului consumatorilor

5. Dreptul consumatorilor la organizare

6. Clauze generale şi speciale ale contractelor încheiate între

consumatori şi comercianţi
7. Protecţia consumatorilor

8. Răspunderea juridică

În total 28 4

VII. CONŢINUTURI RECOMANDATE

Tema 1 Noţiuni generale. Interpretaea psihicului a omului.

2 ore Particularităţile reflectării psihice. Conştiinţa omului. Principiile,
structura şi sarcinile psihologiei. Metodele psihologiei. Metodele
de structurare a cercetărilor psihologice.

Tema 2 Senzaţia în sistemul proceselor psihice. Bazele fiziologice ale

2 ore senzaţiilor. Felurile senzaţiilor, legităţile lor. Organizarea
senzorială a personalităţii.

Tema 3 Caracteristica generală a percepţiei. Bazele fiziologice ale

2 ore percepţiei. Caracteristica felurilor a percepţiei. însuşirile
percepţiei. Observarea şi spiritul de observaţie.

Tema 4 Memoria în sistemul proceselor psihice şi însuşirilor

4 ore personalităţii. Bazele materiale ale memoriei. Caracteristica
proceselor memoriei şi a legităţilor lor. însuşirile mnemice ale
personalităţii. Reprezentările.

Tema 5 Gîndirea şi particularităţile intelectuale ale personalităţii.

4 ore Gîndirea ca produs al dezvoltării istorico-sociale. Componentele
de conţinut şi operaţionale ale gîndirii. Procesul de rezolvare a
problemei de gîndire. Particularităţile intelectuale ale
personalităţii.
Tema 6 Imaginaţia şi creaţia. Procesul activităţii şi imaginaţia. Felurile şi
2 ore procedeele imaginaţiei. Imaginaţia creatoare. Imaginaţia
voluntară şi involuntară, creaţia ştiinţifică literară, artistică,
muzicală. Imaginaţia şi personalitatea.

Tema 7 Atenţia, manifestarea şi bazele fiziologice ale atenţiei.

2 ore Caracteristica felurilor atenţiei. Proprietăţile atenţiei. Atenţia şi
personalitatea.

VIII. DESCRIEREA PROCESULUI DE ÎNVĂŢĂMÎNT

Învăţarea înseamnă o atitudine atît faţă de viaţă, care pune accent pe iniţiativa
omului. Termenul de învăţare cuprinde achiziţionarea şi practicarea de noi
metodologii, noi priceperi, noi atitudini şi noi valori necesare pentru a trăi într-o
lume în continuă schimbare. Învăţarea este procesul de pregătire pentru a face faşă
unor situaţii noi.
Activităţile de învăţare sunt prezentate în corelaţie cu obiectivele de referinţă
şi sunt menite să ofere exemple de demersuri, ce conduc la formarea şi dezvoltarea
cunoştinţelor, capacitpăţilor şi atitudinilor.
Procesul instructiv-educativ este eficient, atunci, cînd se respectă următoarele
cerinţe:
- Gradul de acoperire a conţinutului. Elevul învaţă mai mult cînd
pedagogul acoperă arii mai largi ale materiei predate.
- Timpul alocat instruirii. Elevul învaţă mai mult cînd pedagogul alocă timp
disponibil al orei pentru activităţi academice.
- Consecinţe succeselor. Elevii învaţă mai mult dacă ratele succeselor lor
sunt înalte.
- Metoda activă de predare. Elevul învaţă mai mult atunci cînd pedagogul
structurizează informaţia, folosind astfel de tehnici ca organizarea avansată,
recaputularea obiectivelor, evidenţierea conţinutului, semnalarea trecerilor
 de la o parte a lecţiei la alta, concentrarea atenţiei asupra ideilor
principale, recapitularea acestor idei. Claritatea prezentării şi intuziasmul
manifestat în cursul acesteia sunt şi ele asociate de sporirea performanţelor.
- Chestionarea efecientă. Elevul învăţă mai mult atunci cînd întrebările care
se pun sunt multe, frecvente şi relativ uşoare. Aşteptarea răspunsurilor şi
confirmarea celor corecte, precum şi aprobarea unei atenţii insistente acelor
care dau răspunsuri parţiale sau incorecte, pentru ale da şansa să-şi
îmbunătăţească răspunsurile – toate acestea sunt asociate unui cîştig de
performanţă. Realizarea integrală a curriculumui presupune folosirea mai
multor categorii de stategii:
1) Strategii orientate spre însuşirea materiei: strategia conversaţiei
euristice, strategia prelegerii problematizate, strategia demonstraţiei,
strategia algoritmizării, strategia cercetării experimentale;
2) Strategii didactice orientate spre transferul funcţionale al cunoştinţelor
şi abilităţilor:strategia preblematizprii, strategia modelării;
3) Strategii didactice ce urmăresc exprimarea personalităţii elevilor:
strategia lucrărilor practice, strategia asaltului de idei, strategia
dezbaterii problematizate.
În cursul predării disciplinei se utilizează următoarele tipuri de lecţii:
Lecţie de studiere a noului material (pornind de la recapitularea materialului
învăţat anterior, profesorul organizează studierea noilor conţinuturi. Noul material
poate fi studiat şi cu ajutorul elevilor, ei avînd rolul de experţi, care pregătesc
comunicări pe unele secvenţe de conţinuturi. Profesorul atrage atenţie asupra
obiectivelor, definiţiilor, teoriilor, concepţiilor, etc. De regulă, la finele primei
lecţii elevii primes un conspect în formă de teză. În dependenţă de condiţiile şi
nivelul elevilor pot fi utilizate un şir de tehnici: pregătirea, braismtormingul,
lectura, descrierea, convorbirea, expunerea, etc.).
Lecţie de comunicare (elevii sub conducerea profesorului analizează
materialul studiat. Preponderenţa o au metodele de lucru în echipă, luînd în
considerare nivelul diferit de pregătire al elevilor, unde ei demonstrează, lucrează
asupra izvoarelor, studiilor de caz, problemelor, exerciţiilor, etc.).
Lecţie de consolidare (se realizează prelucrarea şi extinderea conţinuturilor
pentru realizarea diferenţierii procesului de învăţare). Sarcinile se structurizează la
nivel de bază şi la nivelul creator. Grupele pot fi mobile. Elevii expun rezultatul
muncii prin prezentarea publică. Se crează o situaţie cînd elevii completează,
dezbat, îşi susţin punctul de vedere, fac concluzii în cadrul învăţării prin cercetare,
învăţării prin descoperire, învăţării reciproce, dezbaterilor, etc.
Lecţie de control tematic, apreciere şi autoaprecierea arandamentului şcolar
(se apreciază cunoştinţele şi capacităţile elevilor prin organizarea de rezolvare a
testelor, elaborarea lucrărilor practice, etc.).
Lecţie de consultaţii şi corecţii (se organizează consultaţii de către profesor
sau elevii mai avansaţi şi se verifică reînvăţarea. Se analizează greşelile de
conţinut; de prezentare şi de manieră, care sunt clasificate în tabele de
diagnosticare pe probleme concrete).
Pentru o bună organizare şi desfăşurare a procesului de învăţămînt, profesorul
trebuie să respecte şi să dezvolte corect următoarele principii didactice (clasice):
- Principiul unităţii dintre senzorial şi raţional (intuiţei şi accesibilitate);
- Principiul legăturii teorie de practică;
- Principiul însuţirii conştiente şi active a cunoştinţelor;
- Principiul sistematizării şi continuităţii cunoştinţelor;
- Principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor;
- Principiul individualizării şi diferenţierii învăţării;
- Principiul stimulării motivaţiei;
- Principiul asigurării conexiunii inverse.

IX. DESCRIEREA ELEMENTULUI DE EVALUARE

Evaluarea are o semnificaţie deosebită în organizarea procesului didactic şi în
realizarea obiectivelor curriculare. Modul de realizare a evaluării retermină modul
de realizare a prpcesului de predare-învăţare. Evaluarea este actul didactic
complex, integrat întregului proces educaţional, care asigură evidenţierea
cunoştinţelor dobîndite, capacităţilor, deprinderilor şi valoarea acestora la un
moment dat î în mod curent, periodic şi final – propunînd şi soluţii de perfecţionare
a actului de predare-învăţare.
Dintre multiplele aspecte pedagofice evaluarea randamentului şcolar
reprezintă un ansamblu de activităţi care transpune sursele imediate, raportîndu-le
la o serie de funcţii şi scopuri bine determinate.
Evaluarea implică trei componente interdependente: controlul, aprecierea şi
notarea.
a) Controlul este componenţa evaluării de constatare de către profesor a
volumului şi calităţii cunoştinţelor teoretice şi abilităţilor dobîndite de
elev;
b) Aprecierea este componentă a evaluării care asigură estinarea valorii,
nivelului şi performanşelor elevului;
c) Notarea este componenta evaluării care realizează măsurarea şi validarea
rezultatelor pregătirii elevului, în urma controlului şi aprecierii, care se
obiectivează pe anumite semne (coduri şi simboluri) convenţionale,
denumite note.
Evaluarea este pusă în faţa sarcinilor de a exercita influienţele asupra
procesului educaţional şi de evidenţa disfunţiile, identificînd nu doar ceea ce elevul
n-a înţeles, ci şi sursa acestei erori.
În fucţie de obiectivele educaţionale curriculare se folosesc metode de
evaluare, concepute ca realizînd un echilibru între probele orale, scrise şi cele
practice.
Metodele tradiţionale de evaluare apreciază în special ceea ce ştru elevii,
adică cunoştinţele:
- Probe scrise (lucrări de evaluare, testare standardizată, chestionarul,
etc).
- Probe orale (chestionare, discuţii, victorine, etc.)
- Examenul, teza, colocviul.
Metode alternative de evaluare/ se apreciază la ales ceea ce pot să faşă elevii,
adică priceperile, deprinderile, abilităţile, cît şi domeniul afectiv, atitudinile, care
sunt mai greu cuantificabile prin metodile clasice de evaluare. Potenţialul formativ
susţine individualizarea actului educaţional prin sprijinul acordat elevului:
- observaţia sistematică a activităţii şi comportamentului elevului;
- investigaţia, referatul;
- proiectul individual şi în grup;
- autoevaluarea.
În cadrul disciplinei se utilizează diverse forme şi metode de evaluare a
cunoştinţelor elevilor:
a) Chestionarea elevilor pe diferite subiecte, aferentei temei propuse pentru
acasă;
b) Lecţii practice, prin care profesorul crează situaţii de problemă li ghidează
elevii în rezolvarea ei. Astfel, formabilul este pus în poziţie de subiect al
învăţării proprii; ca rezultat el achiziţionează noi cunoştinţe, află noi
procedee de acţiune. Astfel de lecţii practice sunt prevăzute la următoarele
teme: ” Proiectarea construcţiilor”, „Metode de sporite a R.F.”.
c) Lucrare de evaluare, care reprezintă o lucrare de evaluare sumativă la
diferite capitole sau teme. Spre exemplu la tema „Materiale de construcţii”.
d) Test de evaluare, care se aplică la diverse momente cronologice din
parcursul semestrului, referindu-se ca teste iniţiale sau sumative. De regulă
se folosesc teste întocmite sub forma itemilor:
- itemi obiectivi (cu alegere duală, cu alegere multiplă)
- itemi semiobiectivi (cu răspuns scurt şi de completare)
e) Lucrarea practică, care este o metodă didactică în care predomină acţiunea
operaţională reală, exerciţiul, algoritmizarea. Capitolul „Drumuri
forestiere” se finalizează prin prezentarea unei astfel de lucrări, scopul
final fiind identificarea tipurilor de drumuri forestiere.
f) Teza, care reprezintă o metodă de evaluare sumativă la sfîrşit de simestru.
Pentru realizarea tezei sunt prvăzute 80 min (2 ore academice). Subiectul
pentru teză şi baremul de evaluare şi notare se eleborează ţinînd seama de
 următoarele cerinţe:
- să fie formulate clar, precis şi în corconrdanţă cu curriculumul şi cu
temele valabile pentru desfăşurarea tezei pentru semestrul respectiv;
- să aibă un nivel mediu de dificultate;
- să permită rezolvarea lor în 80 minute.
Teza se desfăşoară în ultemele 2 săptămîni ale semestrului şi verifică
capacitpţile elevilor numai pentru semestrul respectiv. Teza se realizează în baza
testului care conţine atît itemi obiectivi cît şi iteni semiobiectivi. Subiectele testului
sunt examinate la şedinaţ catedrei şi aprobate de către directorul-adjunct studii.
g) Examenul reprezintă o metodă de evaluare sumativă la sfîrşit de semestru.
Petru realizarea examenului sunt prevăzute 135 min (3 ore academice).
Subiectul pentru examen şi baremul de evaluare şi noatre se elaborează
ţinînd seama de următaorele cerinţe:
- să fie formulate clar, precis şi în concordanţă cu curriculum şi cu
temele, valabile pentru desfăşurarea examenului pentru semestrul
respectiv;
- să aibă un nivel mediul de dificaltate;
- să permită rezolvarea lor în 135 minute.
Examenul se desfăşoară în cursul sesiunii de examinare şi verifică capacităţile

elevilor petru semestrul (semestrele) respectiv. Examenul se realizează în baza

testului, care conţine atît itemi obiectivim cît şi itemi semiobiectivi. Subiectele

testului sunt examinate la şedinţa catedrei şi aprobate de către directorul adjunct

studii.

IX: OBLIGAŢIILE ELEVILOR ŞI PROFESORULUI

Profesorul:
- prezintă elevilor la începutul cursului cerinţele faţă de disciplină
 - stabileşte cu claritate obiectivele pe care urmează să le realizeze
împreună cu elevii
- identifică şi concepe activităţi de învăţare care sunt relevante din
perspectiva specialităţii elevilor
- manifestă preocuparea de a se adapta la diversitatea elevilor
- crează şi meţine în sala de clasă un climat de lucru favorabil, încurajînd
interacţiunea socială a elevilor
- oferă elevilor o structură de lucru (notiţe de curs, plamşe, scheme, etc.)
- înlesneşte elevilor prelucrarea intelectuală a informaţiilor utilizînd
diferite metode
- îi ajută pe elevi să desprindă esenţialul.
Profesorul oferă elevilor sarcini de lucru provocatoare, interesante de natură
să stimuleze dezvoltarea lor intelectuală, propune activităţi de învăţare, realizează
o continuă monotorizare a progresului elevilor.
Elevul:
- frecventează sistematic orele
- nu întîrzie la ore
- se pregăteşte sistematic
- studiază literatura suplimentară, recomandată de către profesor
- realizeazpă toate evaluările propuse
Elevul confirmă prin examinări prin examinări orale şi scrise însuşirea
cunoştinţelor şi formarea capacităţilor la disciplină pentru periaoda absentată,
participă la diferite reuniuni şi activiti extra şcolare aferente disciplinei.

BIBLIOGRAFIE:

1. A.Cosmovici, „Psihologie generală" , Editura, Iaşi, 2004.

2. V.Bogoslovschi, „Psihologie generală", Editura „Lumina”, Chişinău, 2002.
3. A.Stepanov, „Psihologie generală", Editura „Lumina”, Chişinău, 2003.
4. C.Pectonov, „Psihologia distractivă", Editura „Minerva”, Chişinău, 1998.
5. C.Pectonov, „Practicum psihologic", Editura „Minerva”, Chişinău, 2002.
6. I.Gamezo, „Atlas" , Editura „Minerva”, Chişinău, 1998.