ROLUL PROPRIU ŞI DELEGAT AL ASISTENTEI ÎN

EFECTUAREA ACTELOR MEDICALE

EXAMINĂRI RADIOLOGICE

Pregătirea pacientului pentru explorarea radiologică gastro-intestinală

Examinarea radiologică a tubului digestiv se efectuează după administrarea unei substanţe de
contrast pe cale orală sau rectală.
Scop: studierea morfologiei şi funcţionalităţii organelor tubului digestiv pentru stabilirea
diagnosticului (gastrite cronice, ulcer gastro-duodenal, tumori ale tubului digestiv). Examinarea
radiologică este contraindicată la pacienţii caşectici, în stare gravă, adinamici, care suferă de
tromboze, ileus, în perforaţia tubului digestiv cu hemoragie gastro-intestinală acută, în peritonită
acută, precum şi la femeile gravide în prima jumătate a sarcinii.
Pregătirea instrumentelor şi materialelor necesare
- sulfat de bariu 150 g sau un pachet original (sulfat de bariu pentru roentgen); cană sau pahar,
apă, lingură de lemn, purgativ (ulei de parafină)
- se pregăteşte suspensia de bariu: cele 150 g sulfat de bariu se amestecă cu o cantitate mică
de apă caldă până se obţine o pastă omogenă, la care se adaugă apă rece până la 200-300 g,
amestecându-se cu lingura de lemn.
Pregătirea psihică a pacientului
- se anunţă pacientul cu două zile înainte, explicându-i necesitatea tehnicii şi importanţa ei pentru
diagnosticul bolii
- se explică pacientului tehnica de investigaţie
- se anunţă pacientul că în dimineaţa zilei de examen trebuie să nu mănânce
- se atenţionează pacientul că nu trebuie să fumeze, pentru că fumatul măreşte secreţia gastrică
- se informează pacientul privind regimul alimentar pe care trebuie să-l respecte
Pregătirea fizică a pacientului
- se administrează pacientului, cu 1-2 zile înaintea examinării, un regim alimentar neflatulent
şi uşor de digerat, format din supe, ouă, pâine prăjită, unt, făinoase produse lactate
- în ziua examenului, dimineaţa, pacientul este condus la serviciul de radiologie
Participarea la examen
- pacientul (după ce şi-a dezbrăcat toracele) este condus sub ecran, unde i se oferă cana cu sulfatul
de bariu (pregătit înaintea examenului)
- la comanda medicului, pacientul va înghiţti sulfatul de bariu dizolvat
- după terminarea examinării, pacientul este ajutat să se îmbrace şi este condus la pat
- pacientul este readus la serviciul de radiologie (conform indicaţiilor medicului), după 2, 8, 24 ore,
pentru a se urmări sub ecran evacuarea stomacului, umplerea intestinului subţire şi a colonului
- la 2 ore de la începutul examinării, pacientul poate să mănânce
- pacientul va fi informat că va avea scaunul colorat în alb
Reţineţi :
- reuşita unui examen radiologic al organelor abdominale depinde de pregătirea fizică, prin regim
alimentar, a pacientului.
ATENŢIE:
- la copiii mici, gustul bariului se corectează cu cacao sau lămâie; se administrează cu lingura;
- la sugari, bariul se prepară cu ceai sau cu lapte şi se administrează cu biberonul
- cantitatea de suspensie bariu/apa în diluţie 1:2 este: 100 g pentru sugari; 100-150 g pentru copii
mici; 150-200 g pentru copiii mari
- cu 2-3 zile înainte de examenul radiologic gastro-intestinal se va evita administrarea de purgative
şi se va suspenda administrarea medicamentelor cu conţinut de bismut, iod, fier, calciu sau bariu pe
cale bucală (acestea împiedică vizibilitatea organelor de examinat)

1
- nu se execută sondaj gastro-duodenal înaintea examenului radiologic (irită mucoasa şi produce o
hipersecreţie nedorită).
Substanţa de contrast poate fi introdusă în tubul digestiv şi prin alte metode:
a) direct în jejun prin sonda duodenală (Einhorn); înaintea sondei se controlează sub ecran
radiologic; când diviziunea 75-80 ajunge în dreptul arcadei dentare, substanţa de contrast se
introduce cu ajutorul unei seringi prin sondă direct în jejun;
b) fracţionat, pacientul luând din 10 în 10 minute câte o înghiţitură din substanţa opacă;
c) metoda contrastului gazos pentru examinarea stomacului se realizează prin insuflarea de
aer în stomac cu ajutorul unei sonde sau prin administrarea unui amestec gazos (acid tartric şi
bicarbonat de sodiu).

Pregătirea pacientului pentru examenul radiologic al colonului:

Se poate face pe cale orală (după Rx gastro-intestinal) sau pe cale rectală (irigoscopie).
Dacă nu se examinează decât colonul, la indicaţia medicului se administrează o doză de
suspensie baritată cu 8-10 h înainte.

Irigoscopia: (clisma baritată) – procedeu de examinare a colonului după introduderea uneu

substanţe de contrast (sulfat de bariu) pe cale rectală. Necesită o pregătire foarte bună a pacientului
(evacuarea completă a colonului de materii fecale şi umplerea cu substanţă de contrast).

Pregătirea materialelor şi instrumentarului:

Instrumentarul necesar clismei (irigator), purgative, sonda Stramp, sulfat de bariu (3 pachete:
300-500g în 1-1.5 litri apă uşor încălzită), 200g sulfat de bariu amestecat cu 300g bolus alb într-un
litru apă încălzită, ulei de ricin, şorţuri de protecţie (pentru a nu fi expuşi iradierii). Se pregăteşte
clisma baritată.
Pregătirea pacientului:
Anunţ pacientul cu 2-3 zile înainte şi îi explic necesitatea tehnicii. Se administrează regim de
cruţare: neiritant, neexcitant, nefermentescibil, neflatulent (brânza de vaci, smântână, ouă fierte,
carne slabă fiartă, orez fiert, pesmet).
Cu o zi înaintea examenului se administrează regim hidric, iar după ora 13 se administrează 3
– 4 plicuri Fortrans, fiecare plic dizolvat într-un litru de apă.
În dimineaţa examinării - nu mănâncă, nu fumează, e condus la radiologie.
Se face clisma baritată, întrerupându-se de câte ori pacientul are senzaţie de defecare. Se
întrerupe introducerea substanţei de contrast până ce bariul a ajuns în cec.
Se închide rectul cu sonda Stramp după insuflare cu pompa de aer şi introducerea substanţei
de contrast.
Medicul examinează radiologic modificările anatomice ale colonului.
Îngrijiri după examinare:
- se solicită pacientului a elimina substanţa de contrast, eventual se face clismă evacuatoare.
- se efectuează toaleta regiunii perianale
- pacientul este ajutat să se îmbrace şi să se instaleze comod în pat.
- rezultatul şi data când s-a efectuatse notează în FO.
ATENŢIE! Substanţa de contrast se introduce lent (rapid sau sub presiune provoacă dureri, spasme
ale colonului).
Bariul introdus iniţial in cantitate mai mare poate deranja explorarea porţiunii recto-
sigmoidiene; după ce suspensia a depăşit sigmoidul se măreşte uşor presiunea.
La copii, se instituie pauză alimentară de 12 h, neefectuând clisma, neadm. purgative,
introducem sonda 5-10 cm, se adm. 400-500 g subst. de contrast (cu 100-150g sulfat de bariu).
La sugari: 50-100g substanţă baritată (clisma cu seringa).

Colangiografia: Radiografierea căilor biliare, pline cu substanţă de contrast adm. i.v. cu scop
de examinare a formei poziţiei conţinutului contractilităţii (dinamicii) veziculei biliare, inclusiv
descoperirea calculilor radioopaci. Azi examinarea este înlocuită cu ecografia.
Contraindicaţii: - afecţiuni hepato-biliare acute
- insuficienţă renală

2
 - alergie la iod
- stare febrilă

Colecistografia: Opacifierea veziculei biliare pe cale orală.

Pregătirea materialelor
 prânz compus din ouă, smântână şi unt cu pâine sau 50 g ciocolată
 cărbune animal
 triferment
 substanţă opacă (Razebil sau acid iopanoic)
 antihistaminice
Materialele pregătite se transportă lângă pacient.
Pregătirea pacientului
- psihic
- se anunţă pacientul şi i se explică necesitatea efectuării tehnicii
- fizic
- se administrează pacientului cu 2-3 zile înaintea examinării, cărbune medicinal de 3 x /zi, câte 2 tb
şi regim hiperprotidic
- cu 1-2 zile înaintea efectuării colecistografiei se administrează pacientului un regim dietetic uşor
digerabil, evitând alimentele cu conţinut bogat în celuloză şi hidrocarbonate concentrate
- în ziua precedentă examenului, la orele 12, se administrează pacientului un prânz compus din ouă,
smântână şi unt cu pâine (provoacă contracţii puternice şi golirea vezicii biliare); dacă acest prânz
provoacă accese dureroase, el poate fi înlocuit cu 50 g ciocolată sau cu un sondaj evacuator
-după masă se efectuează pacientului o clismă evacuatoare cu ser fiziologic sau ceai de muşeţel
călduţ, pentru evacuarea gazelor din colon
- se testează toleranţa la Razebil: după masă, la orele 16, se administrează pacientului 1 tb care se
dizolvă pe limbă; se supraveghează pac. pentru a se observa dacă nu are hipersensibilitate la iod
a. dacă apar roşeaţă, senzaţie de arsuri, furnicături, tahicardie, greţuri, urticarie, ameţeli, stare
de rău general, pacientul are hipersensibilitate la iod şi se întrerupe administrarea
b. dacă pacientul suportă bine iodul (nu apar simptomele de intoleranţă), la 20-30 minute se
administrează celelalte trei tablete Razebil, în decurs de 5 minute
- se aşază pacientul în DL dr, timp de 30-60 de minute
- înainte de a se efectua radiografia se efectuează pacientului încă o clismă evacuatoare
- pacientul este condus la serviciul de radiologie (după 14-16 ore şi respectiv 10-14 ore, când
vezicula biliară se umple cu substanţa de contrast)
- pacientul va fi ajutat să se dezbrace şi să se aşeze pe masa de examinare. În cazul în care vezicula
biliară nu s-a umplut cu substanţă opacă, se mai administrează 4 tablete de Razebil (sau 6 tablete de
acid iopanoic), iar examinarea se repetă a 3-a zi
- se administrează prânzul Boyden (2 gălbenuşuri de ou frecate cu 30g zahăr sau 50g ciocolată)
- se efectuează radiografii în serie, la interval de 30-60-90 de minute
Îngrijirea pacientului după efectuarea tehnicii
- pacientul va fi ajutat să se îmbrace şi va fi condus la pat
- se notează examenul în f.o.
Atenţie! Dacă se foloseşte acid iopanoic, între orele 16-20 se administrează 4-6 tb acid iopanoic,
câte una din 10 în 10 minute, cu puţină apă, fără a le sfărâma, după care bolnavul va fi aşezat în DL
dr, timp de 30-60 minute. De la administrarea substanţei de contrast până la terminarea examinării,
pacientul nu va primi mâncare, băutură, medicamente sau purgative şi nu va fuma.

Colecistografia cu Pobilan (i.v.): opacifierea căilor biliare cu pobilan 30-60% (i.v.). Nu

trebuie pregătire dietetică.
Pregătirea psihică şi fizică a pacientului:
- testarea la iod, cu fiola test: injectare i.v. lent. Dacă pacientul nu reacţionează, se injectează toată
cantitatea (20 ml în 10 minute), lent pe masa radiologică.
- dacă apare prurit, roşeaţă, edem al feţei, cefalee, dispnee, pacientul este hipersensibil şi se
administrează HHC, calciu, romergan, glucoza, oxigen.
- căile biliare se opacifiază în 15-30 min, la 30 min se face un film pentru vizualizarea canalului
3
coledoc şi căilor hepatice. La 60-120 min. - pentru vizualizarea colecistului şi canalului cistic.
- se administrează prânzul Boyden pentru a urmări contracţiile biliare şi se face film.
- dacă după 40 de min. nu s-au opacifiat căile biliare, se pot administra 2-3 linguri sirop de codeină
2%. Prânzul Boyden nu se administrează la: colecistectomizaţi, cei cu calculoză biliară, insuficienţă
renală, icter.

Colangiografia: examinarea radiologică a căilor biliare la cei cu colecistectomie, utilizând ca

substanţă radioopacă Pobilan intravenos. Se efectuează ca şi colecistografia cu Pobilan.
Altă metodă de testare a toleranţei pacientului la iod :
- instilăm în sacul conjunctival al unui ochi, o picătură din fiola de probă de Pobilan. La reacţie
hiperergică în decurs de 5 minute apare hiperemie a ochiului, prurit.
- injectarea i.v. lent a 1 ml. subst. şi se supraveghează pac. să nu apară reacţie hiperalergică (roşeaţă,
edem al feţei, cefalee, dispnee). Dacă apare reacţia, se întrerupe adm. de Pobilan.
- reacţia hiperergică se combate urgent cu antihistaminice, glucoza + norartrinal (perfuzie), oxigen;
se anunţă medicul reanimator.
Administrarea substanţei de contrast: Dacă toleranţa organismului este bună, pacientul este
aşezat pe masa radiologică, i se adm. substanţă opacă (la temperatura corpului) foarte lent, în 10
min. La adulţi o fiolă Pobilan (20 ml: 30-50%). La copii: 0,45g pe kg corp.

EXPLORĂRI ENDOSCOPICE

Endoscopia: metodă de examinare prin vizualizare directă a unei cavităţi a corpului uman cu
ajutorul unui endoscop. Permite diagnosticarea unei leziuni şi unele tratamente (extragere de corpi
străini, distrugerea unor tumori, dilatarea unor conducte).

Esofagoscopia: examinarea lumenului esofagian cu un aparat (esofagoscop) cu lungimea de

45cm şi grosimea de 7-12mm, cu extremitatea distală rotunjită, cu un mandren obturator, cu
mecanism propriu de iluminare, sistem optic şi anexe, pensă pentru prelevat biopsii, porttampoane,
pense pentru corpi străini.
La endoscopie, medicul utilizează esogastroscopul, tub flexibil lung de l m, prevăzut cu: o
sursă de lumină, canal de aspiraţie, canal pentru introducerea unei pense de biopsie, canal pentru
spălarea lentilei interioare.
Scop: pentru diagnosticare şi terapeutic (extragerea corpilor străini, cauterizare, badijonarea
unor ulceraţii, incizarea unor abcese, polipectomii).
Materiale necesare:
- măşti de unică utilizare
- două şorţuri de cauciuc (medic şi asistent)
- pipe Guydel
- tăviţă renală
- comprese sterile, porttampon
- substanţă anestezică (novocaină l % , xilină )
- ochelari de protecţie din plastic
- mănuşi sterile
- esofagoscopul
- substanţe dezinfectante: glutaraldehidă, alcool 90 %, cidex
- recipient cu soluţie dezinfectantă pentru aspiraţie
- apă distilată pentru spălarea lentilei din interior
- medicamente: sedative, cardiotonice, trusă antişoc, substanţe medicamentoase pentru
sclerozarea varicelor esofagiene.
La ORL se mai pregătesc: - depărtător de gură
- oglindă frontală cu sursa de lumină corespunzătoare
- aspirator de salivă cu sondele corespunzătoare.

4
 Pregătirea fizică şi psihică a pacientului:
- identificarea cunoştinţelor pacientului despre procedură şi afecţiune
- explic procedura şi ce va simţi pacientul în timpul examinării
- stau lângă pacient tot timpul susţinându-l
- capăt încrederea pacientului.
Ca şi la bronhoscopie, anestezia locală este la nivelul limbi, orofaringelui, hipofaringelui,
esofagului, fără anestezia arborelui traheo-bronşic.
Pacientul se pregăteşte cu o seară înainte cu spălătură gastrică cu apă caldă. Dimineaţa nu
mănâncă, nu fumează. Cu 30 min. înainte, i se administrează o fiolă de atropină pentru inhibarea
secreţiei gastrice.
Poziţia pacientului: şezând în decubit dorsal sau lateral stâng.
Se urmăreşte astfel încât: gura, faringele, esofagul, să fie in linie dreaptă.
Se evacuează conţinutul stomacului prin sondă. Se efectuează o biopsie. Se supraveghează
atent pacientul 30 min. după intervenţie. Pacientul nu mănâncă, nu bea, timp de 2 h. Se trimit
fragmentele excizate la laborator.
Esofagoscopia este rar urmată de incidente ori accidente, dureri la deglutiţie, subfebrilitate,
dureri şi tumefiere a amigdalelor.

Gastroscopia: vizualizarea directă a mucoasei gastrice, cu ajutorul unui instrument optic,

numit gastrofibroscop (azi eso-gastro-duodenoscop).
Scop: - diagnostic
- terapeutic (polipectomie, tratament endoscopic pentru hemoragiile digestive, trat.
cu laser
Pregătirea materialelor şi instrumental sterile_în funcţie de scopul investigaţiei:
- măşti sterile, şorţuri de cauciuc, comprese sterile, tăviţă renală, pipe Guedel, substanţe anestezice
(xilocaină spray, stomacaină spray, novocaină 1% şi xilină), mănuşi sterile, porttampoane,
recipiente cu substanţe dezinfectante (glutaraldehidă, CIDEX, alcool 90º)
- medicamente: atropină, scobutil, midazepam, diazepam, adrenalină - fiole (trusa antişoc)
- seringă de 2 ml de unică folosinţă
- glicerină sterilă sau silicon, pentru lubrefierea tubului gastroscopului, sondelor
- periuţe de citologie
- pensă pentru prelevat biopsie şi pensă anatomică
- recipient cu formol, pentru ţesutul prelevat
- soluţie şi recipiente pentru testul ureazei, în vederea determinării prezenţei Helicobacterului pylori
Pregătirea pacientului
Orice pacient ce urmează a fi supus acestei investigaţii sau altor examinări endoscopice, este
îngrijorat în privinţa procedurii şi a diagnosticului, iar în unele cazuri, anxietatea este foarte
accentuată.
Se impune, atunci, calmarea pacientului.
Pentru liniştirea pacientului, asistenta trebuie să-l încurajeze, să comunice, să favorizeze
„relaţia de la fiinţă umană la altă fiinţă umană", astfel încât să-l determine să-şi exprime
sentimentele. În cadrul acestei comunicări (discuţie, observaţie), asistenta încearcă să:
- evalueze gradul anxietăţii pacientului, cauza anxietăţii (frica de investigaţie, frica de diagnostic
grav, frica de durere etc.); în funcţie de aceste probleme identificabile, aplică intervenţiile autonome
corespunzătoare
- asigură un climat calm, de căldură umană
- printr-o comunicare eficace, verbală şi nonverbală, îi demonstrează pacientului că îi înţelege
problemele (climat de înţelegere empatică)
- îi explică efectele dezagreabile ale investigaţiei (ca să ştie la ce să se aştepte), rugându-l ca, printr-
un efort de voinţă, să le depăşească, pentru a putea coopera în timpul examinării.
Prin discuţia competentă cu pacientul, asistenta culege date pentru depistarea altor manifestări
de dependenţă, legate de satisfacerea sau nesatisfacerea celor 14 nevoie fundamentale.
Problemele identificate (anxietate severă, risc de alergii, tahicardii etc.) asistenta le va comunica
medicului, care va indica medicaţia necesară.
Asistenta:

5
- va administra medicaţia recomandată de medic pentru sedarea pacientului sau pentru prevenirea
unor incidente - accidente
- pentru buna pregătire fizică a pacientului, asistenta îi va explica importanţa golirii şi curăţirii
complete a stomacului astfel:
- îl anunţă să nu mănânce şi să nu fumeze în dimineaţa zilei de examinare şi în seara precedentă
investigaţiei
- în seara zilei precedente, se efectuează pacientului la care evacuarea stomacului e deficitară o
spălătură gastric cu apă călduţă
Participarea la tehnică
- sedarea pacientului se face prin administrarea a câte o tabletă de diazepam, în seara precedentă
examinării şi, dacă e nevoie, şi dimineaţa
- cu 40-50 minute înainte de probă, i se efectuează o injecţie cu atropină, (dacă nu există
contraindicaţii), scobutil sau diazepam
- înainte de începerea investigaţiei, asistenta efectuează anestezia locală cu spray (Xilocaină,
Stomacaină) sau se face badijonarea locală (baza limbii şi faringele) cu soluţii de Novocaină 1% sau
xilină; aceste soluţii pot fi folosite pentru anestezia locală şi prin gargară
- se aşează pacientul pe masa de examinare, în decubit lateral stâng, pe o perniţă tare
Gastroscopia se efectuează cu ajutorul a două asistente:
Asistenta I vorbeşte cu pacientul, îl linişteşte, îi asigură poziţia capului în extensie forţată,
ţine tăviţa renală sau îi şterge gura de secreţii cu o compresă
Asistenta II ajută medicul la introducerea aparatului, ungând gastroscopul, prezentându-i
instrumentele
Îngrijirea pacientului după tehnică
- este supravegheat încă o jumătate de oră în camera unde pacientul a fost examinat
- este transportat în salon (atenţie la cei cu hemoragie digestivă superioară în curs)
- este supravegheat atent timp de 2 ore după terminarea examinării, urmărindu-se să nu mănânce, să
nu bea
- pacientul căruia i s-a prelevat biopsie, este atenţionat să nu consume alimente fierbinţi
- dacă pacientul nu reuşeşte să elimine mucusul şi aerul din stomac şi acuză dureri, la indicaţia
medicului, se introduce sonda gastrică şi se elimină aerul şi mucozităţile
- se efectuează pacientului inhalaţii cu mentol, pentru evitarea senzaţiilor neplăcute din gât
Pregătirea produselor pentru laborator
- se pregătesc fragmentele de ţesut şi mucoasă stomacală; produsele prelevate, în vederea
examinărilor histologice, se etichetează şi se trimit urgent la laborator.
La serviciul de endoscopie, asistenta analizează fragmentele bioptice (testul ureazei), în
vederea descoperirii prezenţei Helicobacterului pylori (testul durează 1 oră)
Reorganizarea locului de muncă
- se aspiră soluţie de Glutaraldehidă 2% sau CIDEX, până când este curat gastroscopul (prin 4
minute de dezinfecţie cu Glutaraldehidă sau CIDEX se distruge virusul SIDA)
- se spală bine de secreţii exteriorul şi interiorul aparatulul cu apă şi săpun, apoi, se clăteşte bine
- aparatele prevăzute cu un cerc albastru (care sunt de ultimă generaţie) se pot curăţa şi dezinfecta
sub imersie totală în maşini de spălat speciale.
- interiorul fibrogastroscopului se spală cu o perie care trebuie introdusă în toate canalele, astfel
încât canalele se fie irigate cu produs dezinfectant
- se periază extremităţile endoscopului
- se şterge aparatul cu soluţie de Glutaraldehidă sau CIDFX (atenţie, este toxică); apoi, se şterge cu
alcool de 90º (care se evaporă repede şi îndepărtează dezinfectantul)
- se usucă bine (pentru a preveni o eventuală infestaţie micotică)
- fibrogastroscopul şi pensele bioptice se ung cu silicon, pentru a le proteja
- se stochează materialul curat într-un dulap, care trebuie dezinfectat zilnic
-fibrogastroscopul trebuie pus într-un câmp steril, iar dimineaţa, se dezinfectează din nou
Incidente şi accidente:
- dureri la deglutiţie, subfebrilităţi, dureri şi tumefacţia amigdalelor, hemoragie, SIDA.
DE REŢINUT:
Dacă nu se utilizează corect echipamentul de protecţie (mănuşi, mască, ochelari, etc) când se

6
lucrează cu soluţiile dezinfectante, personalul medical este supus riscului următoarelor îmbolnăviri:
SIDA, astm, conjuctivite, dermatoze, eczeme.

ENDOSCOPIA RECTO-SIGMOIDIANĂ

Rectosigmoidoscopia - explorare endoscopică a segmentului terminal al tubului digestiv, cu

rectoscopul, la o adâncime de 30 cm de la orificiul anal.
Rectoscopul - sistem de tuburi de 35-40cm, înguste de 16-20mm, iar unul cu grosimea de 24 mm
pentru tratament, cu un orificiu lateral ce se închide etanş în timpul introducerii în rect, prin care se
pot executa intervenţii intrarectale sub control endoscopic (cauterizări).
Scop: - de diagnosticare (tumori, hemoroizi, ulceraţii, stenoze, rectocolită hemoragică).
- explorări bioptice.
Pregătirea materialelor: - irigator
- apă la 37º C
- ulei de vaselină
- tampoane, vată
- mănuşi sterile
- câmp steril cu orificiu central pentru tub
- rectoscopul cu tubul şi mandrenul sterilizate (fierbere, autoclavare)
- soluţie saturată de sulfat de magneziu
- medii de cultură pentru însămânţări
- pensă: - pentru biopsie
- anatomică
- recipient cu formol pentru fragmentul bioptic.
Pregătirea pacientului:
- se explică tehnica
- regim alimentar cu 3 zile înainte de examen: ciorbe, supe, lapte, suc, ceai, apă, lichide.
- în seara precedentă examenului se adm. Un laxativ puternic
- în dimineaţa examinării, cu 2-3 h înainte, dacă este nevoie, se efectuează 1 clismă evacuatorie
pentru a îndepărta complet resturile de materii fecale
- se dezbracă regiunea inferioară a trunchiului
- se poziţionează pacientul pe masa de examinare. Se acoperă pacientul cu câmpul prevăzut cu
orificiu.
- asistenta deserveşte medicul cu mănuşi sterile pentru efectuarea tuşeului rectal şi alte mănuşi
sterile când îi oferă tubul rectoscopului
- asistenta preia tubul extras de medic după examinare.
Îngrijirea pacientului după examinare:
- toaleta regiunii anale după îndepărtarea tubului, îndepărtându-se mucozităţile şi resturile
substanţelor lubrefiante
- se duce pacientul la salon.
Pregătirea produselor pentru laborator: dacă s-au făcut însămânţări bacteriologice, se
pregăteşte materialul pentru laborator, se duc imediat, etichetate.

Reorganizarea locului de muncă: se curăţă mecanic rectoscopul şi se pregăteşte pentru

sterilizare. Piesele ce nu se pot steriliza se dezinfectează cu cidex şi alcool 90%.
ATENŢIE! La pacienţii cardiaci, poziţia este de decubit dorsal cu genunchii flectaţi şi coatele
în adducţie. Administrarea de purgative produce o lichefiere a materiilor fecale ce se scurg în
timpul examenului în ampula rectală, împiedicând vizualizarea.
Explorarea se precedă de tuşeu rectal pentru excluderea unei stenoze, cea care contraindică
rectosigmoscopia şi anoscopia.
Examenul nu se execută în pusee hemoroidale acute.

7
 Colonoscopia: examenul vizual direct al colonului, cu ajutorul unui colonoscop flexibil; se
vizualizează colonul sigmoid, descendent, transvers şi ascendent până la cec.
Colonoscopul: tub din fibre optice flexibile, lung de 135-185 cm; el se poate adapta şi la camera
video, cu urmărirea imaginilor obţinute pe un ecran TV.
Pregătirea instrumentelor şi a materialelor necesare
- muşama, aleză, comprese mici sterile, casoletă cu câmpuri sterile, mănuşi de cauciuc, pensă de
biopsie, recipiente pentru prelevări histologice, colonoscop cu sursă de lumina şi sistem de aspiraţie,
vaselină, silicon pentru lubrifiere, recipient cu apă pentru curăţirea colonoscopului după utilizare;
recipiente cu substanţe pentru dezinfecţia aparatului (glutaraldehidă, CIDEX, alcool 90º)
- medicamente pentru sedarea pacientului
Pregătirea pacientului
Pregătirea psihică
- se explică pacientului necesitatea investigaţiei
- este încurajat şi se informează pacientul despre tehnica utilizată, durata investigaţiei, efectele
neplăcute (senzaţia de presiune, durere)
- se explică scopul pregătirii fizice, în vederea golirii şi curăţirii complete a colonului de materii
fecale şi mucus, care ar împiedica examinarea
Pregătirea fizică:
- trei zile consecutiv, se instituie regim hidric şi alimente pasate.
- în a treia zi regimul este doar hidric iar de la ora 13 se adm. 3 plicuri de Fortrans, fiecare plic
dizolvat într-un litru de apă, care se bea până la ora 18.
- în dimineaţa examinării, i se administrează 1 fiola diazepam şi scobutil, cu 30-60 de minute
înaintea începerii colonoscopiei
Participarea la colonoscopie
- sunt necesare două asistente:
- asistenta I linişteste pacientul, îl solicită să coopereze şi, pe cât posibil, să se relaxeze (informarea
anterioară îl face mai cooperant şi mai tolerant faţă de efectele neplăcute ale tehnicii)
- urmăreşte funcţiile vitale ale pacientului
- îl aşează în decubit lateral stâng, cu genunchii flectaţi, şi este acoperit cu un câmp steril, prevăzut
cu un orificiu central (în timpul examinării, la solicitarea medicului, poziţia pacientului poate fi
schimbată dintr-un decubit în altul, pe măsură ce sonda înaintează)
- asistenta II verifică colonoscopul, asigurându-se că este adaptat corect la sursa de lumină şi că are
insuflaţia şi aspiraţia bună
- lubrifiază vârful tubului (colonoscopului) cu vaselină şi îl introduce, încet, în anus

ATENŢIE:
- asistenta va avea grijă să nu ajungă vaselină pe lentilă, fapt care ar împiedica vizibilitatea;
- pe măsură ce medicul are vizibilitatea traiectului lumenului colonic stâng, asistenta, la solicitarea
acestuia, avansează tubul încet, în lumenul colonului;
- în acest timp, asistenta I se ocupă de pacient, supraveghindu-l şi explicându-i cum să coopereze.
Îngrijirea pacientului după tehnică - se efectuează toaleta regiunii anale, imediat după
îndepărtarea tubului, îndepărtându-se mucozităţile şi resturile substanţei lubrifiante
- se transportă pacientul la salon, la patul său
Pregătirea produselor pentru laborator - dacă s-au făcut însămânţări bacteriologice, se pregătesc
materialele pentru laborator (se completează buletinul de recoltare cu datele de identitate ale
pacientului şi examenul cerut) şi se transportă imediat la laborator.
Reorganizarea locului de muncă - se curăţă mecanic colonoscopul, se spală bine şi se pregăteşte
pentru sterilizare.
- deoarece unele piese ale colonoscopului nu pot fi sterilizate la autoclav, în cutia aparatului se
păstrează permanent 10-15 tablete de formol
- piesele care nu se pot steriliza, le dezinfectăm cu Glutaraldehidă sau CIDEX şi alcool de 90° .
Incidente şi accidente: sângerare, dureri abdominale violente, care opresc investigaţia, perforaţie,
tahicardie, stop cardiac reflex.
DE REŢINUT: Contraindicaţii: în operaţii abdominale recente, în cursul diverticulitei acute sau al

8
colitelor ulcerative, herniilor ombilicale, îin ascite masive sau la persoane confuze necooperante.

Laparascopia (celioscopie) explorarea cavităţii peritoneale după pneumoperitoneu, cu

laparoscopul, introdus transperitoneal prin trocar.
Scop: - explorator: suprafaţa ficatului
- bioptic: vezica biliară, căile biliare.
Laparoscopul = trocar gros de 8 - 12 cm, cu ventilator pentru aer şi sistem de lentile şi
iluminare. Are anexe pentru biopsie şi electrocauter şi cameră video conectată la monitor.
Pregătirea instrumentarului şi a materialelor: - câmpuri sterile
- mănuşi sterile
- medicamente: atropină, fenobarbital
- tinctură de iod sau benzină iodată
- aparat pentru insuflarea aerului
- ac Veress
- sistem de aspiraţie
- 3-4 seringi (2-10 ml )
- bisturiu steril
- pense hemostatice sterile
- fir catgut
- agrafe pentru sutură
- laparoscopul cu anexe sterilizate
- substanţe analeptice şi cardiotonice
- antibiotice dizolvate în doze fixate de medic
- soluţie izotonică de clorură de sodiu
- tăviţă renală.
Pregătirea psihică şi fizică a pacientului:
- explicăm importanţa şi necesitatea tehnicii
- în preajma examenului-regim hidric
- clismă evacuatoare
- cu 30 min. înainte se adm. 1 fiolă fenobarbital sau 400 mg metrobamat şi 0,5 mg atropină
- se rade suprafaţa piloasă a abdomenului
- se spală tegumentul cu benzină iodată
- se transportă pac. în sala de examinare, se ajută a se dezbrăca şi a se urca pe masa de examinare
Efectuarea pneumoperitoneului - necesită două asistente:
 una deserveşte medicul (aseptic)
 a doua ajută la nevoie
Efectuarea tehnicii:
- pacientul se aşează în decubit dorsal şi se fixează pe masa de examinare.
- anestezie peridurală (generală) cu novocaină 1% în fosa iliacă stângă, apoi pacientul ridică capul şi
întăreşte musculatura abdominală
- se introduce acul la unirea treimii exterioare cu treimea medie pe linia spino-ombilicală şi cu 10
-20 ml soluţie NaCl izotonă se verifică poziţia acului
- se racordează acul la aparatul de pneumotorax şi se introduc 3-6 l CO 2 până se atinge o presiune
de 12 mmHg, apoi se extrage acul Veress
- locul laparoscopiei diferă de cel al puncţiei pentru aer (de obicei paraombilical), se face anestezia
şi dezinfectarea adecvate, cu bisturiul se face o incizie de 5-10mm până la musculatură, cerând
pacientului să întărească musculatura. Se introduce trocarul cu grijă (dacă iese aer, se introduce
până la realizarea presiunii)
- se introduce sistemul optic încălzit, pentru a manevra viscerele abdominale şi pentru a recolta
fragmente bioptice; se introduce încă un trocar prin care se pătrunde în abdomen cu o pensă lungă
pentru manevrarea viscerelor. Acest trocar se introduce în unul din cele 4 cadrane - în funcţie de
viscerul examinat
- după terminarea examenului se scot laparoscopul şi pensa de manevră, se exsuflă cantitatea de
CO2 din cavitatea periferică, se îndepărtează canulele, trocarul

9
- se pot introduce antibiotice
- se suturează plăgile
- se pansează steril.
Îngrijirea pacientului după examinare:
- se îmbracă si se transportă la salon
- se supraveghează atent - 2 h nu va mânca nimic , în ziua aceea ingeră numai lichide
- pungă cu gheaţă la nivelul ficatului
- a doua zi, se efectuează examen radioscopic abdominal
- clismă evacuatoare dacă se opreşte tranzitul
- în ziua a cincea se scot agrafele .
Reorganizarea locului de muncă : - se curăţă, se spală instrumentele, se sterilizează cu cidex
- se aşează în ordine materialele folosite
- se notează în FO examenul.

Incidente şi accidente: - subfebrilitate

- hemoragie prin leziuni vasculare
- emfizem subcutanat
- leziuni superficiale sau profunde ale organelor abdominale
- infectarea plăgilor abdominale.
ATENŢIE! - în insuficienţa cardiacă şi respiratorie este contraindicată laparoscopia datorită
presiunii pneumoperitoneului.
În funcţie de aspectele constatate, la examenul laparoscopic se poate continua tratamentul sau
se deschide cavitatea peritoneală şi trata prin chirurgie clasică afecţiunile organelor genitale.
(Laparoscopia este primul timp al intervenţiei chirurgicale).

EVALUAREA GRĂSIMILOR DE
MALDIGESTIE ŞI MALABSORŢIE.

Prezenţa unui scaun abundent, grăsos şi fetid = afecţiune pancreatică fără a exclude posibilitatea
unei afecţiuni gastrice, biliare.
Studiul maldigestiei grăsimilor se face prin testul Fremoliere, pe nemâncate se oferă pacientului
o felie de pâine cu 2 ml lipiodol (1000 mg iod). Se administrează regim fără grăsimi în acea zi. Se
recoltează urina din 24 ore (normal se elimină 50% din iodul ingerat). În afecţiuni pancreatice se
elimină o cantitate mai mică de iod.
Studiul maldigestiei proteinelor se face prin studiul materiilor fecale.
Studiul maldigestiei amidonului - cu test de toleranţă la amidon.

Examenul coprologic - are mare importanţă pentru explorarea funcţiei externe a pancreasului.
Examenul se face după ce trei zile s-a administrat prânzul Shmidt-Strassburger, marcat la început şi
la sfârşit cu câte o tabletă de cărbune medicinal. Prânzul: 250 g proteine +200 HC, 100 g grăsimi, în
timpul acestui regim nu se fac extracte dentare, nu se administrează preparate de fier.
Examenul macroscopic oferă date despre: culoarea, forma, mirosul, resturi nedigerate, produse
patologice.
Examenul parazitologic evidenţiază existenţa paraziţilor.
Examenul microscopic pune în evidenţă fibre musculare, hiposecreţie de HCl, insuficienţă
pancreatică, amidon, grăsimi, steatoree în insuficienţă pancreatică, celuloză la tranzit accelerat.
Examenul chimic: - pH-ul acid = proces de fermentaţie

10
 - pH-ul alcalin - proces de putrefacţie
- reacţia Addler = pentru depistarea hemoragiilor oculte
- coprocultură = pentru depistarea germenilor.
Proteinemie - dimineaţa pe nemâncate, fără subst. anticoagulantă (5 ml sg) = 7- 8 g%.
Electroforeza: - albumine 55-60 %
- globuline - α l : 4 % Dimineaţa pe nemâncate fără substanţă
- α2 : 8 % anticoagulantă, 5 ml sânge
- β : 12%
- γ : 16-18 %
Teste de disproteinemie:
- Thymol: dimineaţa pe nemâncate, 5 ml de sânge fără substanţă anticoagulantă =1-4 u.M.L.
- Kunkel cu zinc :12-18 u.ShH

Metode glucidice:
- glicemia : * cu substanţă anticoagulantă - 0,80-1,20 g ‰;
* fără substanţă anticoagulantă - 0,70-1,10 g ‰;
- glicemia provocată: se recoltează o probă martor, se administrează 100 g glucoza, apoi se
recoltează 4 probe la distanţe de 30 de minute. Se poate recolta şi urina concomitent. Normal nu
apare glicozuria, iar glicemia nu depăşeşte 1,80 g, apoi revine la normal.
Teste de galactoză Ludwig: se administrează 40 g de galactoză în 30 ml apă. Se recoltează
urina la 2 şi 5 ore de la adm., în prima apare galactozuria; în a doua nu apare.
Metabolismul lipidic: - colesterol total: 1,50-2,50g ‰
- colesterol liber: 0,3-0,7 g ‰
- colesterol esterificat: l-l,7g ‰
- lipide totale: 600-800 mg %.
Metabolismul biligenetic - bilirubină totală: 0,80-1,20 mg %
- bilirubină directă: 0,2 mg %
- bilirubină indirectă: 0,8 mg %.
Teste de coagulare
• fibrinogen: 200-400 mg %;
• indice de protrombină: 14-16 secunde.
Timpul de calcifiere (Howell): 60 - 120 secunde.
Dozarea unor fermenţi:
- T.G.P. - l – 18 u.i. (ridicat până la 100 în hepatita virală)
- T.G.O. = 2-20 u.i. Se recoltează fără anticoagulant
- fosfataza alcalină = 2-4 u.B. (Dimineaţa pe nemâncate, fără anticoagulant, 5 ml sânge)
- fosfataza acidă = 0,5-2 u.B.
Colinesteraza serică: 1,73 u.i. (scăzută în afecţiuni hepatice, crescută în I.M.A., diabet,
obezitate, sindrom nefrotic ) .
Sideremia: 90 - 150 u.G. la bărbat şi 80-140 u.G. la femeie (se rec. fără anticoagulant)
Dozarea fermenţilor pancreatici în urină şi sânge:
- amilazemie : 8 - 32 u.W. (Dimineaţa pe nemâncate, fără anticoagulant, 5 ml sânge)
- din urină - se recoltează din urina de 24 h - 16-32 -64 u.W.

MEDICAŢIA APARATULUI DIGESTIV

Antiulceroasă: - micşorează activitatea ulceroasă.
- favorizează mecanisme citoprotectoare.

Boala ulceroasă - e caracterizată printr-un dezechilibru între factorii agresivi (HCl, pepsină,
acizi biliari) şi factorii protectori ai mucoasei gastroduodenale (mucus, bicarbonat, capacitate mai
mare de reparare a epiteliilor).

11
 Antisecretorii: inhibă sinteza de HCl.
Scop: - imediat al tratamentului: suprimarea durerii, vindecarea ulcerului activ - de durată:
urmăreşte prevenirea recidivei, evitarea complicaţiilor (sângerări, perforaţii).
Medicaţia antisecretorie:
- Cimetidina (tagamet sau histodil): diminuează volumul, secreţia de HCl şi pepsină. Înlătură
durerea, grăbeşte vindecarea. Se administrează 3 doze de 200 mg ziua şi 400 mg noaptea.
Există şi injectabil (i.v.). Reacţii adverse: confuzie, ginecomastie, halucinaţii, convulsii.
- Ranitidină (Zantac): 150 mg. x 2 + 300mg. la culcare.
- Atropină: provoacă uscăciunea gurii, constipaţie. Acţiune: inhibă secreţia HC1 şi diminuează
tonusul si peristaltismul gastric.
- Foladon: aceleaşi efecte ca atropină.
- Preparate cu belladonă: pulbere, extracte, tinctură. Se asociază cu antacide în pulberi.
- Propantelina (probantine): este antispastic, antisecretoriu. Per os 15 mg pe 6h.
- Gastrozepin: l tb. de 25 mg. Inhibă secreţia gastrică. Doza: 25 mg X 2 în ulcerul activ; 25 mg
pentru profilaxia recidivelor.
- Famotidină tb de 40 mg -1/ zi
- Sucralfat 1tb seara

Antacide gastrice: neutralizează HCl din sucul gastric.

Medicaţia antacidă: conţine cationi bazici care neutralizează HCl, liniştesc durerile ulceroase,
vindecă ulcerul duodenal. Se administrează asociate între ele. Asocierea ţine seama ca motilitatea
intestinală să nu fie tulburată datorită efectului manganului: laxativ; compuşi de Al şi Ca constipă.
Sărurile de bismut sunt protectoare ale mucoasei. Anticolinergicele inhibă activitatea secretorie
activă.
Se administrează la l - 1,5 h după masă. Interacţionează cu aspirina şi îi măreşte absorbţia,
îngreunează absorbţia tetraciclinei, întârzie eliminarea amfetaminei şi chininei
- Calmogastrin (l - 2 tb. De 3 ori pe zi, înainte de masă).
- Ulcomplex (l - 3 tb. pe zi după mese)
- Ulcerotrat: alcalinizant, neutralizant, absorbant (2 tb. de 3 x / zi, după mese)
- Dicarbocalm: 2 - 4 - 6 tb. / zi. Trisilicalm: 2 tb. de 3 ori / zi.
- Gastrofibran (fibrină uscată de bou): l - 2 tb. de 3 x / zi, între mese. Se mai folosesc şi în obezitate cu
polifagie.
- Ulcosilvanil: inhibă secreţia gastrică; diuretic; 3 tb. / zi, după mese.

Substanţe ce stimulează motilitatea digestivă:

- Miostin (l tb = 15 mg.): pentru stimularea motilităţii intestinale la pacienţii cu ileus paralitic. Este
contraindicat în peritonită, astm bronşic, miastenie congenitală.
Medicamente ce substituie secreţia gastrică:
- HCl diluat: medicament substitut în hipoclorhidrie. Se administrează în timpul meselor.
- Pepsină: 200-500 mg. după mesele principale.
- Acidopeps: 1-3 tb / zi în timpul sau înaintea meselor.
Fermenţi, enzime:
- Triferment (cu tripsină, lipază, amilază): 3-6 dj/zi.
- Cotazin forte.
- Festar: 1-2 dj/zi în timpul sau după mese.
- Panscebil: 3-6 dj/zi. Digestin 3 cp/zi
Medicaţie ce stimulează secreţia digestivă:
- Alcool etilic (soluţie 5-10 %).
- Cofeină.
- Histamină.
- Tinctură amară: 3-10 ml. cu 20-30 minute înainte de masă.
Coleretice şi colecistochinetice:
- Coleretice: măreşte cantitatea de bilă din ficat.
- Colecistochinetice: stimulează motilitatea veziculei biliare.

12
Indicaţii: dischinezie veziculară hipotonă, colecistopatii, angiocolite cronice, constipaţie cronică.
- Anghirol: coleretic (soluţie şi drajeuri) trat. este individualizat, 15-20 zile cu pauză 30 zile.
- Oxbil, Carbicol, Colebil,
- Fiobilin: tb 250 mg. (1-2 tb x 3 / zi după mese, timp de 15-20 de zile.

Substanţe ce inhibă motilitatea digestivă

l. Antiemetice:
- Clordelazin: 25-50 mg. (x 3/zi) adm. i.m.; sub formă de Plegomazin sau Clorpromazin
- Emetiral: supozitoare de 25 mg. şi tb de 5 mg. Se adm. 3-4 dj /i sau 2-3 sup/zi.
- Torecan (pentru adulţi): 1-3 dj/zi, fiole i.m., excepţional i.v. Are efect şi în afecţiuni vestibulare
(vertij), de origine neurologică.
- Metoclopramid sau Reglan: accelerează motilitatea digestivă. 1 tb.=10 mg.; l fiolă = 10 mg. Per
os se adm. cu 30 de minute înaintea mesei. Se adm. şi în colecistopatie.
R.a. pentru antiemetice: agitaţie, hipertonie, fenomene extrapiramidale, convulsii, aritmii.

2. Antispastice:
- Papaverină.
- Scopolamină.
- Scobutil (în diluţie cu glucoza 33 % ). Scobutil compus.
- No-spa (tb, f): se administrează singur, este foarte eficient.
- Buscopan

3. Antidiareice: diminuează motilitatea digestivă. Adjuvante în diareea acută cu acţiune

simptomatică.
- Derivaţi de opiu: pulbere extract, tinctură. În caz de incontinenţă a sfincterului anal.
- Metoclopramid: antiseptic intestinal.
- Saprosan: drajeuri de 10 şi 100 mg. Se administrează 6-8 tb/zi, nu mai mult de 10 zile.
- Mexoform: antiseptic intestinal pentru adulţi. Reacţii adverse: G/V, dureri abdominale. Se adm. 3-
4 tb / zi (doar 10 zile).
- Furazolidon sau Antinal.

Laxative, purgative:
1. Laxative cu acţiune uşoară.
2. Purgative cu acţiune moderată.
3. Drastice, cu acţiune puternică.
Timpul de latenţă al efectului purgativului depinde de preparat şi doză (aproximativ 6-10h). Se
adm. seara înainte de culcare. Reacţii adverse: colici abdominale şi uterine, dezechilibre
hidroelectrolitice, congestie pelvină.
Se folosesc la: vârstnici, sedentari, în fistule anale, hernii (pentru producerea de scaune moi),
neiritabile.
Purgative ce favorizează progresia bolului fecal:
- supozitoare cu glicerina
- ulei de parafină
Purgative ce măresc conţinutul intestinal:
- galcorin: îşi măreşte volumul, stimulează peristaltismul; acţiune lubrefiantă, 1-3 linguri / zi înainte
de masă.
- Purgative saline:
- Sulfat de Mg (sarea amară) NaSO4
Purgative iritante:
- Ulei de ricin - stimulează peristaltismul. Se adm. 5-20 ml. odată; are gust neplăcut.
- Cortelax: 1-3 dj seara (doar la adulţi).
- Sintolax: 2-3 dj/zi, în 2-3 doze.
- Ciocolax: 0,5-1 tabletă. Dulcolax

13
 Hepatoprotectoare:
- Mecopar forte: tb.
- Metaspar.
- Hepabionta.
- Endonal.
- Esenţiale.
- Silimarină: 1-3 tb/zi.
- Liv 52.
- Hepatobil.
- Hepaton
- Arginină,
- Sorbitol: în insuficienţă hepatică acută . Flacoane de 250-500 ml.
- Aminoplasmal, aminofuzin.
- Rocmaline: soluţie perfuzabilă.
- Aspatofort: fiole de 10 ml. (cu 250 mg.) în: hepatită cronică 4-16 fiole în perfuzii lente, în soluţii
de glucoza izotonică.
Antiflatulente: Cărbune medicinal: 2-8 tb/zi.
Antibiotice: - Colimicin: tablete - pentru traiectul digestiv. 200.000u.i
- Colistin: - injectabil, pentru traiectul renal, în infecţie cu colibacil.
- fl de 500.000 şi 1.000.000 u.i.
- Ampicilina.

Vitamine: Combinaţii: - vitamax

- multivita
- polivitamine
- viplex

Substanţe minerale:
Calciu sandoz 10 % : injectabil.
Calciu granulat.
Calciu gluconic: soluţii injectabile de 10 şi 20 %
Preparatele de calciu calmează (în psihiatrie).
Calciu lactic: comprimate şi pulbere dietetică.
Calciu 200: comprimate efervescente.
Clorocalcin: soluţie internă.
Calciu + vitamina D: comprimate.
Vi-sol Ca: sirop.
K - KCl retard: drajeuri.
Kalinor: capsule efervescente.
Sare fără Na: pulbere.
Aspacardin: comprimate (Mg + K)
Panangin: comprimate, fiole.
Glucomag: comprimate.
Magnezium: comprimate efervescente.
Gluconolactat de calciu şi magneziu: soluţii injectabile.
Magne B6: drajeuri şi soluţie buvabilă.
Trimagant: comprimate.
Preparate cu F: Ossin: drajeuri de 40 mg.
Actiphos: fiole de 3 ml.
One Day: tb multiminerale
Polimineralizant S.

14
 Tonice: Apilarril potent: drajeuri. Aslavital: drajeuri, fiole. Efortex: drajeuri.
Gerovital H3: drajeuri, soluţii injectabile. Ginsavit: capsule gelatinoase.
Vitamax: capsule.
Apilarnil prop (cu propolis).
Ginseng: capsule.
Lecitină forte : granule.
Anabolizante sistemice (în poliartrita reumatoidă, caşexie).
Steroizi anabolizanţi: Naposim: comprimate.
Deca-durabolin: fiole injectabile i.m. profund - uleios
Decanofort: fiole.
Norbetalon - f

SIMPTOME CARDINALE ÎN AFECŢIUNI DIGESTIVE

1. Durerea. ATENŢIE! În suferinţe abdominale ce nu se manifestă dramatic, poate fi ameninţată
viaţa (ex. apendicită acută la vârstnici, diabet).
Anamneza: - tranzit intestinal
- ultima micţ
- medicamen
- alimentaţie
- ultima men
Examen fizic: - palpare, percuţie, auscultaţie,
- examen rectal
- consult ginecologic.
Caracterul durerii: - durere în bară în pancreatită (marea dramă abdominală)
- durere continuă progresivă, în inflamaţii (apendicită, colecistită, pancreatită, diverticulită, ulcer
penetrant, peritonită)
- dureri colicative cu intervale nedureroase (litiază, colică renală, ileus mecanic)
- durere în perforaţie (debut supraacut + semne de peritonită mai târziu)
- durere ischemică intestinală (debut supraacut, apoi "pace" falsă a durerii câteva ore, se adaugă
semne de peritonită, strangularea unei anse de intestin subţire infarct mezenteric)
- iradierea durerii în umărul drept in colecistită şi sarcina extrauterină
- iradierea durerii în scrot, labii, în colica renală
- iradierea durerii în spate în pancreatită, anevrism de aortă abdominală.

2. Disfagia: senzaţie obiectivă de "oprire" a alimentaţiei. Cea mai frecventă cauză este împiedicarea
mecanică a trecerii alimentaţiei prin esofag .
Tulburări de deglutiţie la vârsta de peste 40 de ani = carcinom esofagian.
La anamneză: ce alimente provoacă dificultate de deglutiţie, evoluţia în timp, simptome asociate
(de obicei dureri retrosternale la înghiţit, leziuni ale mucoasei, spasm esofagian, pirozis, regurgitaţii
nocturne, disfonie, tuse persistentă).

3. G/V.: efecte secundare ale medicaţiei amintite, simptom ce însoţeşte boli infecţioase, există
mereu în abdomenul acut, uneori unic simptom al unui infarct de perete posterior.

15
 Medicam. care au ef. sec. G/V: AINS, AIS, derivaţi de morfină, citostatice, AB, diuretice.
În vărsăturile îndelungate rezultă: - deshidratare
- alcaloză metabolică prin hipocaliemie
- pneumonia de aspiraţie
Tratament simptomatic: - echilibrare hidroelectrolitică
- antiemetice.

4. Diareea: mai mult de trei scaune lichide pe zi. Diareea acută este determinată de infecţii; diareea
cronică de peste o lună are adesea cauze neinfecţioase.
Anamneză: durată, existenţa sângelui şi mucozităţii în scaun, consistenţa, raportul cu alimentaţia,
medicamente, schimbarea mediului, călătorii în străinătate
Examene de laborator: electroliţi, V.S.H., creatinină.
Examene serologice pentru: salmonella, klamidia, ameobe, ingestie mare de lichide.
Nu se adm. antibiotice "orbeşte", exceptând cazurile grave (dizenterie, septicemie). Se face
colonoscopia.

5. Constipaţia: "prea rar, prea puţin, prea tare ".

Anamneză: alimentaţie, mişcare, medicamente. La examenul fizic: rezistenţa abdominală,
inspecţia regiunii anale, examenul rectal.
Tratament: terapia bolii de bază, mişcare, schimbarea alimentaţiei (+ fibre)
6. Melena.
Sursa hemoragiei este aproape mereu în tubul digestiv superior. La tranzitul intestinal încetinit
apar scaune melenice şi prin hemoragie în jejun şi colon. Sângele depus pe scaun poate proveni din:
rect, canalul anal (sânge roşu deschis).
Se face test Addler trei zile consecutiv. Dacă este pozitiv se face tuşeu rectal, rectoscopie,
colonoscopie, se repetă testul. Control regulat la 3 luni.

7. Prurit anal datorită: hemoroizilor, fisurilor, fistulelor, polipilor anali, candidozei, oxiuri la copii,
incontinenţă.
Tratament: se tratează afecţiunea de bază, igienă, comprese reci, spălare fără săpun, pomezi
antipruriginoase.

8. Dispepsia (indigestie): noţiune de ansamblu pentru suferinţe nespecifice în etajul abdominal

superior fără evidenţierea unor modificări obiective. Persoana acuză senzaţie de plenitudine,
presiune şi crampe în epigastru + greaţă, regurgitaţii, vomă, pirozis. Este întâlnită în: ulcer, gastrită,
cancer gastric, litiază biliară.
Tratament: 50% se rezolvă sub tratament placebo. La intoleranţa alimentară se încearcă diete
speciale, psihoterapie, metode alternative.

9. Anorexie.
Apetitul normal este o atitudine agreabilă pentru ingerare de alimente.
Foamea = senzaţie puternică de a mânca după o perioadă de înfometare. Este asociată cu
contracţii ritmice ale stomacului. Mecanismele precise sunt necunoscute. Este asociată cu căderea
glicemiei.
Saţietatea = condiţie după o consumare a unei cantităţi de alimente suficientă să asigure
necesităţile. Este senzaţia că cineva a avut suficientă mâncare.
Anorexia = absenţa poftei de mâncare, pierderea interesului pentru orice aliment.
Cauze posibile: supărări, neplăceri, frică, anxietate, stare de supraexcitabilitate, afecţiuni
sistemice şi locale.

AFECŢIUNI GASTRO-INTESTINALE

HEMORAGIA GASTRO-INTESTINALĂ = simptom al unor probleme digestive sau

16
vasculare. Poate fi evidenţiată prin hematemeză / melenă ascunsă sau ocultă.
Etiologie:
 traumatism al traiectului gastrointestinal
 eroziunea unui vas de sânge (în ulcer)
 ruptura unei vene mari
 inflamaţie (colită, polipi)
 iritaţia mucoasei datorită unor medicamente (aspirină)
 infecţie
 diverticuloză.
MC
a. Hemoragie: hematemeză/melenă (rect, colon); amestecată cu sânge închis (provine din intestinul
subţire); cu urme de negru, aspect de zaţ de cafea (din esofag, stomac, duoden).
Melenă apare la pacienţi care acumulează sânge excesiv în stomac.
b. Hemoragie masivă: - slăbiciune, ameţeli, leşin, crampe abdominale, diaree
- puls rapid, T.A. scăzută
- paloare, oboseală, letargie
- Hb. şi Ht. scăzute.
Diagnosticul se stabileşte uşor, dar poate fi o problemă. Se pune pe:
 localizarea sursei hemoragiei
 interviu - se punctează: scaun, durere, sensibilitate, alimentaţie recentă, alcool, medicamente.
 hemoleucogramă
 endoscopie
 tomografie computerizată
 test Adler (test pentru depistarea hemoragiilor oculte).

Tratament:
- simptomatic: depinde de cauză şi dacă hemoragia este acută sau cronică; dacă este provocată de
aspirină o eliminăm şi tratăm hemoragia. Dacă este cauzată de ulcer, se adm. antisecretorii,
modificăm stilul de viaţă şi dieta. Dacă cauza este cancerul, se îndepărtează tumora.
- se poate impune endoscopie.

IN de urgenţă:
 linie i.v. şi oxigenoterapie
 tratăm şocul cu transfuzii de sânge şi masă eritrocitară
 intubaţie nazo-gastrică cu sondă scurtă
 irigaţia stomacului la pacientul cu hematemeză: soluţie ser fiziologic cu gheaţă, la temperatura
camerei sau adrenalină. Toate aceste metode promovează vasoconstricţia.
 instilarea de trombină trofică (locală) la locul hemoragiei.
 sondă lungă: Miller-Abbot - controlează hemoragia
 electrocoagularea şi fotocoagularea - farmacoterapie
 intervenţie chirurgicală dacă măsurile conservative eşuează.

ULCERUL PEPTIC
= excavaţia mucoasei esofagului, stomacului, pilorului, duodenului.
Tipuri şi cauze:
1. Gastric. Factori: - aciditate gastrică ridicată
- circulaţia mucoasei gastrice scăzute
- secreţia sau mucusul scăzut
- stres
- utilizarea cronică a alcoolului sau aspirinei.
2. Duodenal. Factori multicauzali:
- hipersecreţia de HCl este cauzată de nervul vag care stimulează eliberarea gastrinei

17
 - medicamente: aspirina
- ceai, cafea, cola, ciocolată, fumat
- susceptibilitate genetică datorită unor eroziuni ale mucoasei stomacului, pilorului
- scăderea circulaţiei mucoasei şi scăderea rezistenţei ei.

MC
1. Gastric:
 durerea apare în epigastru şi iradiază în spate
 durerea apare când stomacul este gol, la aproximativ 30 min - 2 h după masă
 durerea continuă şi în timpul zilei şi se măreşte după ingestie de alimente sau cedează după
ingestie de alimente sau antacide
 scădere în greutate
 vomă reflexă
 hemoragie gastro-intestinală.

2. Duodenal:
- durerea apare în epigastru, este intermitentă, apare frecvent noaptea, când stomacul este gol
- pierdere în greutate
- are caracter sezonier, în special primăvara şi toamna.

Stabilirea diagnosticului:
- Rx gastro-duodenal
- esofago-gastro-duodenoscopie
- examen al scaunului, în serie
- Addler pentru a detecta hemoragiile oculte
- chimism gastric: evidenţiază hipersecreţia gastrică.

Tratament:
Specific - antacide, anticolinergice, antagonişti ai receptorilor de histamină, citoprotectoare
- schimbarea stilului de viaţă
- sedative, tranchilizante
- lichide, electroliţi, transfuzii
- regim alimentar după toleranţă.
Chirurgical: - gastro-jejunotomie şi vagotomie (secţionarea nervului vag)
- anterectomie şi vagotomie
- gastrectomie subtotală
- vagotomie şi piloroplastie (lărgirea pilorului, chirurgical)
Complicaţii:
I. Hemoragie: se monitorizează pentru hematemeză sau vărsătură în zaţ de cafea sau melenă.
II. Perforaţia: se monitorizează pentru durere în abdomenul superior.
III. Obstrucţie: se monitorizează pentru distensie abdominală.

Apreciere nursing:
Determinăm:
 localizare, caracter, iradiere, factori agravanţi sau calmanţi, tipul, cât durează, voma.
 obişnuinţe alimentare, alcool, fumat, medicamente administrate.
 măsor funcţiile vitale în relax şi ortostatism.
 auscult zgomotele scaunelor.
 monitorizez bilanţul hidric, aportul caloric, greutatea.
ATENŢIE! O scădere a T.A. mai mare de 1 mmHg însoţită de o creştere a P cu 20 b/min
în ortostatism sau decubit dorsal indică posibilă hemoragie.

Dx
1. Potenţial de deficit de volum de lichide, secundar hemoragiei.
18
2. Durere (epigastrică) secundară hipersecreţiei de HC1, eroziunii mucoasei sau perforării.
3. Diaree datorită hemoragiei / medicaţiei administrate.
4. Alimentaţie insuficientă cantitativ şi calitativ, datorită afecţiunii.
5. Cunoştinţe insuficiente, legate de tratament şi dietă.

Ob şi IN în episodul acut de hemoragie gastro-intestinală

A. Evitarea deficitului de volum de lichide:
 monitorizarea bilanţului hidric
 observăm scaunul pentru hemoragii oculte
 monitorizez: Ht.,Hb, electroliţii
 administrez intravenos tratamentul prescris
 intubaţie nazo-gastrică, monitorizez drenajul pentru semne vizibile de hemoragii oculte
 transfuzie
 pregătesc în caz de hemoragie, o evidenţă pentru ingestie de ser fiziologic cu gheaţă sau la
temperatura camerei (lavaj + adrenalină pentru vasoconstricţie)
 antacide pe sonda nazo-gastrică, pentru a neutraliza aciditatea
 pregătirea pacientului pentru angiografie (inter. chi. pentru a determina sursa hemoragiei)

B. Calmarea durerii:
 administrare de antacide, anticolinergice
 sedative, tranchilizante, pentru a promova somnul
 încurajez activitatea fizică
 educ pacientul în privinţa: alcool, cofeină, fumat - ridică aciditatea gastrică
 atenţionez pacientul asupra efectelor AINS, AIS
C. Scăderea diareii:
 monitorizez eliminarea pentru a determina efectele antacidelor
 monitorizez funcţiile vitale, diaree persistentă poate fi semn de hemoragie
 observ semnele de hipovolemie
 restricţie de alimente şi lichide care promovează diareea
 medicaţie antidiareică
 observ pentru semne de afectare a integrităţii pielii.

D. Nutriţie adecvată:
 elimin alimentele care cauzează durerea
 mese la timp, mici şi dese
 evitarea narcoticelor, alcoolului
 evitarea alimentelor fierbinţi sau reci
 să mestece atent şi bine.

E. Înţelegerea tratamentului:
 aplic toate tehnicile
 revăd cu medicul: dieta, medicaţia, activitatea
 instruiesc pacientul să raporteze evidenţierea hemoragiei, scaunelor
 educ în legătură cu stilul de viaţă
 evitarea stresului
 regim alimentar
 să evite oboseala
 adm. antacide după masă, la culcare (educ pac. că aceste medic. pot schimba scaunul).

GASTRITA ACUTĂ
= Inflamaţie acută exogenă / endogenă a mucoasei gastrice.

19
Etiologie:
- exogenă: toxiinfecţii alimentare, alcool, medicamente
- corozivă: acizi, baze, toxice
- endogenă: infecţii, viroze, septicemii.
MC
 anorexie, epigastralgii (durere în epigastru)
 diaree la câteva ore după ingestia unor alimente infestate, medicamente
 febră, sete, oligurie
 moleşeală, cefalee
 hTA, colaps.

Tratament:
- profilactic: igienă alimentară, evitarea factorilor cauzali
- curativ: suprimarea factorilor cauzali, relaxare la pat, dietă hidrică 1-2 zile.
IN
 spălătură gastrică
 purgative
 etiologic: antidoturi, antiinfecţioase
 simptomatic: combaterea vărsăturilor, antiinflamatoare, antacide.

Regim alimentar:
După o dietă hidrică cu: 2-3 litri de ceai / zi, supe de legume, limonadă, se continuă cu supe de
gris, orez, paste făinoase subţiri încă 2 zile. Apoi se adaugă progresiv: brânză proaspătă slabă, unt,
ouă, piureuri, iaurt, carne sub formă de perişoare, rasol, lapte.
În caz de diaree se foloseşte dietă hidrică: supă de orez, supă de morcov, carne fiartă sau friptă,
brânză proaspătă, ouă fierte tari.
În gastrita caustică: se continuă cu o dietă ca în boala ulceroasă.

GASTRITA CRONICĂ
= Inflamarea cronică a mucoasei gastrice, cu leziuni intestinale superficiale sau profunde, atrofice,
până la atrofia mucoasei gastrice.

Etiologie: - plurifactorială:
1. Factori exogeni: - alimente condimentate, fierbinţi, prăjite, alterate
- mese neregulate
- alcoolism cronic, tutun, toxice
- radioterapia şi medicamentele iritante.
2. Factori endogeni: - masticaţie insuficientă
- infecţii buco-faringiene şi bronhopulmonare cronice
- tulburări endocrine
- afecţiuni digestive
- avitaminoze
- factori nervoşi şi alergeni.
MC
 debut asimptomatic
 sindrom dispeptic hiperstenic: plenitudine, arsuri, dureri postprandiale precoce, de intensitate,
durată, ritmicitate şi evoluţie variabilă, calmate de alimente
 pirozis, eructaţii agravate de tensiunea emoţională
 apetit capricios, G/V
 sindrom dispeptic hipostenic: apare de la început sau în continuarea celui hiperstenic - greutate
epigastrică, inapetenţă, jenă dureroasă sau arsură, greaţă, diaree, valuri de căldură, scădere în
greutate, astenie fizică, alimentele grase nu sunt tolerate, cancerofobie

20
Complicaţii: - anemie
- hemoragii (5-10 % din cazuri).
Tratament:
a) Profilactic: - corectarea şi combaterea tuturor factorilor exogeni şi endogeni
- igienă alimentară
- mese regulate
- masticaţie lentă
- controlul deglutiţiei
- asanarea şi tratarea focarelor de infecţie.

b) Curativ: - formele interstiţiale pot fi vindecate

- formele preatrofice se pot ameliora
- alcaline
- antisecretorii, antiemetice
- analgezice, antispastice
- sedative
- insulina până la 10 u.i. pentru stimularea apetitului.
Regim alimentar în gastrita interstiţială cu hiper şi normoclorhidrie.
Sunt permise: - lapte dulce, brânză proaspătă
- paste făinoase
- pâine albă
- supe, creme de legume pasate
- preparate de făinoase
- legume verzi fierte
- ouă moi, smântână
- carne slabă fiartă sau friptă
- compoturi de fructe dulci
- prăjituri din aluat dospit, creme.
Mesele sunt frecvente şi regimul durează 3-5 ani.
Regim alimentar în gastrita preatrofică sau atrofică cu anaclorhidrie:
Sunt excluse: - legume bogate în celuloză
- lapte simplu, grăsimi
Sunt permise: - ceaiuri de plante, cafea
- supe, creme degresate, de legume
- lapte cu făinoase şi cereale
- iaurt sau lapte bătut
- sucuri de legume verzi şi de fructe
- pâine intermediară
- compoturi.
În caz de diaree se suprimă: laptele, legumele, fructele.

COLITA ULCERATIVĂ
= este inflamaţia cronică ulcerativă şi hemoragică nespecifică a colonului,
cu evoluţie continuă, recidivantă.
Incidenţă şi etiologie:
1. necunoscută (idiopatică)
a. combinaţie de factori: infecţie, stres, alergie, autoimunitate
b. dezechilibru neurovegetativ care modifică apariţia sângelui spre mucoasa colonului - ulceraţii
c. uneori agent patogen neidentificabil
d. incidenţă familială.
2. este o boală comună pentru adultul tânăr şi vârsta mijlocie. Apare egal la femei şi bărbaţi.
MC  debut acut cu sindrom dizenteriform
 debut insidios cu 5 -10 scaune pe zi
 dureri abdominale moderate

21
  scădere în greutate, febră, deshidratare, anorexie, greţuri, vărsături, anemie, caşexie
 afecţiunea poate începe în rect şi sigmoid şi avansează la colon
 regiunea anală prezintă eritem şi excoriaţii
 abdomenul inferior este sensibil la palpare
Este o cauză frecventă a cancerului de colon şi a altor complicaţii sistemice.
Diagnosticul se pune pe: 1. examenul scaunului, pentru a elimina posibilitatea dizenteriei
2. rectoscopie sau colonoscopie cu biopsie
3. irigoscopie
În faza acută arată o mucoasă edematoasă, sângerândă, acoperită cu un strat de mucus, ulceraţii
variabile.
În faza cronică: acelaşi aspect + secreţie purulentă, ulceraţii numeroase mari.
Complicaţii: - ulcere ale pielii
- cancere de colon
- abcese
- stricturi
- anemie
- malnutriţie
- malignizare
- perforaţie cu peritonită
- hemoragii mari.
Tratament: Nu există tratament specific, ci unul complex, ce are ca scop: redresarea mucoasei
colonului, combaterea factorilor agresivi (generali, locali) (Dx).
Ob şi IN
A. Măsuri generale:
 repaus la pat
 hidratare i.v., dietă hidrică. La pacientul cu deshidratări mari şi diaree excesivă se recomandă
hiperalimentaţie
 se combate infecţia şi inflamaţia (se adm. salazopirină: antibacterian şi antiinflamator: 8-12
gr/zi). Se asociază cu penicilină şi streptomicină, după antibiogramă, 10-12 zile, apoi se schimbă
antibioticele, se continuă cu sulfamidă.
 corticosteroizi şi ACTH
B. Promovarea odihnei. Relaxare.
 sedative şi tranchilizante: meprobamat, diazepam, extraveral, fenobarbital
 anticolinergice: atropină, beladonă, probantin, scobutil
 supozitoare cu: beladonă, papaverină, carbonat de calciu
 supozitoare calmante: indometacin.
C. Satisfacerea nevoilor nutritive şi hidratarea pacientului:
 faza acută: rehidratarea şi reechilibrarea hidroelectrolitică cu soluţii clorurate sodice, soluţii
glucozate cu adaos de vitamine: K, Bl, B12, P, C, Fe
 hipoproteinemia, stările toxice, anemia posthemofazică, necesită transfuzii de: sânge, plasmă
 se modifică dieta în funcţie de preferinţele pacientului
 regimul alimentar bogat în proteine, hidrocarburi moderate, sărac în lipide
 se interzic: laptele, legume crude, fructe, condimente iritante, prăjeli, cacao, ciocolată
 se evită lichidele reci; cresc motilitatea intestinală
 în faza acută se începe cu o dietă hidrică zaharată, supă de legume, ceaiuri, la care se adaugă:
griş, orez, pâine albă, brânzeturi slabe, carne slabă fiartă, ouă fierte, suc de morcovi, puţin unt (2500
- 3000 cal/zi);
 în funcţie de debutul insidios / cu tendinţă la constipaţie, se adaugă: piureuri de legume, supe de
legume pasate, compot cu fructe pasate.
D. Corectarea probelor psihologice:
 recunoaşterea nevoilor psihologice ale pacientului, frică, anxietate, descurajare
 încurajaţi-l a vorbi, ascultaţi şi oferiţi suport psihologic
 solicitaţi ajutorul familiei pentru suport psihic şi regim alimentar

22
 dacă s-a tratat chirurgical, puneţi-l în legătură cu un pac. ce a suferit aceeaşi intervenţie.
E. Prevenirea complicaţiilor:
 observăm atent pacientul pentru a detecta semnele de perforaţie şi hemoragie
 observăm atitudinea pacientului şi manifestările lui , funcţiile vitale, bilanţul aport - eliminare
 antibacteriene, corticosteroizi
 îngrijirea tegumentelor
 se corectează anemia.
Indicaţiile tratamentului chirurgical:
A. Formele rebele la tratament. Complicaţii - perforaţii, hemoragie, supuraţii, cauterizare.
B. Forme cronice cu evoluţie progresivă ireversibilă.
C. Forme cronice cu recidive multiple, cu stare de denutriţie şi carenţe.

IN
 ileostomie - deschidere la nivelul ileusului, cu scop de a trata: colite ulcerative, enterite, în
cancer de colon, defecte congenitale sau traumatisme.

IN preoperatorii:
 se instituie program intens de hidratare
 antibiotice pentru micşorarea florei intestinale
 suport psihologic al pacientului
 pregătire pentru ileostomie.

IN postoperatorii:
 se asigură nevoile hidroelectrolitice şi nutritive
 se promovează funcţiile intubaţiei nazo-gastrice până la reluarea peristaltismului
 suport psihic al pacientului
 prevenirea complicaţiilor, recunoscând orice semn
 se pregăteşte un plan de refacere în convalescenţă şi de reintegrare socială.

Educarea pacientului. Profilaxie:

Etiologia plurifactorială impune independenţa factorilor emoţionali şi afectivi, folosirea
alimentaţiei raţionale, corectarea precoce a tulburărilor funcţionale şi organice digestive a
dezechilibrelor vitaminice nutriţionale. Se previne cronicizarea recidivelor şi complicaţiilor:
- tratament precoce, corect, prelungit şi supravegheat
- relaxe şi regim alimentar adecvat.

ENTERITE REGIONALE
(afecţiune Crohn, colita granulomatoasă şi colita transnurală)
= afecţiune inflamatorie cronică a intestinului subţire.
Afectează porţiunea terminală a ileonului la joncţiunea cu colonul.

Etiologie: necunoscută.

Incidenţă: aceeaşi pentru ambele sexe. Există şi o tendinţă de familie, poate apare la orice vârstă,
dar mai mult la 15-35 ani.

MC
 exacerbări şi remisiuni cu debut brusc sau insidios
 dureri sub formă de crampe după mese
 diaree cronică. Poate fi cu: sânge sau steatoree (grăsimi în fecale)
 produsele de lapte şi alimentele chimice sau mecanice, iritante, agravează problema
23
 melenă, sindrom de malabsorbţie
 subfebrilitate dacă abcesele sunt prezente
 sensibilitate abdominală, mai ales în fosa iliacă dreaptă
 scădere în greutate.

Stabilirea diagnosticului:
 simptomele pot simula apendicita acută
 Rx gastro-duodenal: sugerează o constricţie a unui segment al ileonului terminal
 rectoscopie: pentru a nota ulceraţia; biopsie
 leucocitoză, scăderea Ca, Mg, K, hemoglobinei.

Tratament:
 hiperalimentaţie parenterală
 corticosteroizi (scade inflamaţia)
 tinctură de opiu
 repaus la pat
 dietă fără fructe, legume, săracă în grăsimi,fără produse lactate
 intervenţie chirurgicală: ileostomie sau colostomie.
Complicaţii:  stricturi şi formarea de fistule
 hemoragie, perforarea intestinului
 obstrucţie intestinală mecanică
 incidenţă de cancer colo-rectal.

Ob. şi IN
A. Asigurarea echilibrului nutritiv: dietă săracă în fibre şi grăsimi, hipercalorică şi proteică,
hiperglucidică, supliment de vitamina K. Se cântăreşte zilnic. Mese mici şi frecvente.

B. Menţinerea echilibrului hidroelectrolitic

 monitorizarea bilanţului hidric; lichide pentru hidratare
 monitorizarea frecvenţei scaunelor şi consistenţa lor
 monitorizarea potasiului, echilibrului acido-bazic (diareea duce la acidoză metabolică)
 observarea pentru aritmii cardiace şi crampe musculare datorate pierderii electroliţilor.

C. Controlul durerii
 antimicrobiene: sulfamide
 apreciez durerea
 monitorizez pentru: distensie, HTA, hemoragie rectală, febră
 curăţaţi zona rectală şi aplicaţi unguente pt. micşorarea disconfortului şi prevenirea leziunilor
 pregătirea pac. pentru intervenţia chirurgicală, dacă tratamentul nu este satisfăcător
Intervenţia chirurgicală urmăreşte reducerea obstrucţiei segmentului. Segmentul afectat poate fi
rezectat cu anastomoză. Se practică by-pass.
După intervenţia chirurgicală este posibilă recurenţa.

D. Suport psiho-social:
 încurajaţi, înţelegeţi această persoană, jenată de scaune frecvente şi urât mirositoare
 frica de a mânca.

24
 S/S SPECIFICE AFECŢIUNILOR HEPATICE

1. Icterul: coloraţie galbenă a mucoaselor şi teg. datorită creşterii bilirubinei în sânge.

Ictere hemolitice: ereditare, anemia hemolitică, alte boli hemolitice.
Ictere hepatocelulare: datorate factorilor infecţioşi sau toxici.
MC  anorexie
 cefalee TGP (ALAT) = aminotransferaza alcalină 7-56 u/litru
 greaţă (transaminaza glutamică piruvică)
 scădere în greutate TGO (ASAT) = aminotransferaza aspartan 5-40 u/l
 pierderea vigorii (transaminaza glutamică oxaloacetică)
 TGP şi TGO crescute (când se elib. în sg. de obicei, înseamnă o af. hepatică; majoritară în ficat)
 BSP (brom-sulfon-phtaleina) crescut
 urobilinogen în urină (normal în q mici)
 protrombină (timpul Quik / coagulare) crescută.
Ictere obstructive: obstrucţii extrahepatice determinate de blocajul bilei datorat unor: calculi,
tumori / procese inflamatorii. Obstrucţiile intrahepatice determinate de presiunea pe canalele
intrahepatice şi inflamarea parenchimului hepatic sau a exudatelor din canale.
Medicaţie: antidiabetice; sulfamide.
MC  coloraţia galbenă a pielii şi sclerei
 urină portocaliu închis
 scaun alb sau decolorat
 prurit şi dispepsie
 TGO - TGP scăzute
 bilirubină şi fosfatază alcalină crescută.

2. Tendinţă la hemoragii datorită alterării mecanice de coagulare şi hipertensiunii portale

(ciroză).
Funcţia de coagulare a ficatului este afectată - hemoragii ale traiectului gastro-intestinal (+
gingivoragii, hematurie, hemoragie rectală, melenă).
La cele mai mici traumatisme ale tegumentelor se produc echimoze. După injectarea
intramusculară sau intravenoasă sau puncţii arteriale, se va aplica presiune mai mult timp şi se va
observa existenţa hematoamelor.
Funcţia defectuoasă a ficatului - determină malabsorbţia vitaminelor: B, K, C, acid folic. Este
necesară suplimentarea de vitamine la hepaticii cronici.

3. Edeme şi ascită: - manifestări ale retenţiei crescute de apă şi Na, combinate cu pierderi de K,
datorită deficienţei sintezei proteinelor şi modificarea funcţiei renale.

4. Modificări ale S.N.C. şi al S.N.P. datorită deteriorării funcţiei hepatice. Deficitul de

vitamina B6 determină iritabilitate şi crize convulsive la copii. Deficitul de Bl determină polinevrite
şi psihoza Wernicke-Korsacoff.
Insuficienţa de a metaboliza amoniacul din intestin în sistemul portal şi afectarea
metabolismului sedativelor - determină: iritabilitate, confuzie, stupoare, somnolenţă, comă.

5. Potenţial de infecţie datorită disfuncţionalităţii hepatice. Când există ciroză, bacteriile

absorbite din intestin trec în filtrul reticulo-endotelial hepatic şi pătrund direct în circulaţie,
precipitând bacteriemia. Alte forme: pneumonia, peritonita bacteriană spontană, meningita.

25
6. Hipersensibilitate cutanată.

Ob. şi IN în icter:
A. Controlul pruritului:
 să folosească săpun moale şi loţiune de baie
 se administrează antihistaminice, tranchilizante, sedative, cu atenţie.
B. Observarea pacientului pentru a reduce scărpinatul:
 asigurarea unei activităţi pentru distragerea atenţiei
 unghii scurte şi curate
 masaj seara înainte de culcare
 asigurarea pentru noapte: mănuşi moi pentru a preveni scărpinatul inconştient.
C. Asigurarea suportului psihologic.

HEPATITELE CRONICE
= hepatopatii caracterizate prin procese difuze distrofice degenerative parenchimatoase,
leziuni mezenchinale, inflamaţii cicatriceale, alteraţii vasculare şi caliculo-biliare cu aspecte variate
morfologic, clinico-funcţionale şi evolutive.

Etiologie: - virală
- infecţioasă
- toxică
- medicamentoasă
- carenţială
- alcoolică.
Hepatitele cronice pot fi: - inactive (reziduale, persistente)
- active (evolutive, progresive, severe).

MC: în funcţie de intensitatea, extinderea, variabilitatea şi implicarea leziunilor:

 semne generale: astenie, ↓ în greutate, insomnie, artralgii, prurit, urticarie, subfebrilitate
prelungită, depresie, anxietate, iritabilitate
 hepatalgie postprandială sau de efort
 apetit scăzut sau capricios
 dispepsie flatulentă
 gură amară
 intoleranţă la grăsimi
 constipaţie sau diaree
 semne fizice: "steluţe" vasculare pe jumătatea superioară a corpului
 eritem palmar
 hepatomegalie marcată
 splenimegalie (semn grav)
 urini hipercrome
 ascită
 edeme.

Evoluţia poate fi: - variabilă

- imprevizibilă
- cu faze de ameliorare sau de activare.

26
IN - rol propriu:
 repaus la pat absolut sau relativ (în funcţie de faza bolii)
 regim alimentar: dietă bogată în proteine, glucide, vitamine, săracă în lipide, hiper sau normo
calorică (în funcţie de sex, starea de nutriţie a pacientului)
- rol delegat:
 administrarea medicamentelor: antimflamatorii, vit. (B1, B6, B12), hepatoprotectoare: arginină,
scorbitol, în perfuzie cu aspatofort, în perfuzie se mai adaugă: vitamine, glucoza 5% sau 20%.
Educarea pacientului pentru stilul de viaţă:
 să elimine: alcoolul, efortul psihic şi fizic, medicamentele toxice
 să se prezinte periodic la control

CIROZA HEPATICĂ
= hepatopatie cronică, progresivă cu: inflamaţie difuză cu proliferarea ţesutului conjunctiv, alterarea
hepatocelulară degeneratorie cu alterarea structurii hepatice.

Clasificare:
 ciroze portale: date de carenţe alimentare la diabetici, alcoolici, obezi, bolnavi de TBC, după
hepatite cronice
 ciroze biliare: datorită stazei intra şi extra hepatice
 ciroze pigmentare, hemocromatoză, este deficit metabolic (diabet bronzant)
 ciroze hepatomedulare: leziuni degenerative ale nucleelor cenuşii de la baza creierului.

Etiologie: - ciroza hepatică este caracterizată de moartea celulelor hepatice, înlocuirea cu ţesut
cicatriceal şi regenerarea celulelor hepatice. Acest ciclu se repetă.
Debutul poate fi: insidios sau se poate dezvolta şi progresa în mai mulţi ani.
Cauza majoră: consumul mare de alcool, cu deficienţe nutritive şi hepatita cronică de tip C.

MC
 precoce: oboseală, anorexie, edeme, epistaxis, gingivoragii, scădere în greutate, tulburări gastro-
intestinale, subfebrilitate, hepatomegalie dură, netedă, indoloră, flatulenţă
 tardive: insuficienţă cronică a funcţiilor hepatice şi obstrucţia circulaţiei portale.

Ob şi IN
A. Depresie cronică: modificarea scaunului.
B. Varice esofagiene.
C. Dilataţia venelor în jurul ombilicului:  splenomegalie
 congestia traiectului gastro-intestinal
 telangiectazii (steluţe vasculare), ascită
 edeme, avitaminoză, anemie, oboseală
 tendinţe la hemoragii
 atrofia testiculelor şi prostată
 impotenţă
 amenoree
 depresie
 delir
 comă
 moarte.

Diagnosticul se pune pe: - biopsie hepatică

- tomografie computerizată
- esofagoscopie
27
 - paracenteză
Tratament: strict şi permanent:
 repaus absolut la pat, iniţial sau relativ
 regim alimentar uşor, hiperproteic, moderat lipidic, hiperglucidic, desodat şi cu K
 restricţia ingestiei de lichide; abţinerea de la alcool şi medicamente
 aminoacizi esenţiali
 albumină umană în perfuzie
 multiglutin, LIV 52, vitamina B, A, D, E; mecopar
 diuretice: furosemid, spironolactonă.
Complicaţii:
- hiponatremie cu retenţie de apă
- varice esofagiene
- coagulaţie
- peritonită bacteriană spontană
- encefalopatia portală ce poate fi precipitată de: folosirea sedativelor, dietă hiperproteică, infecţii,
dezechilibru electrolitic.
Ob şi IN
A. Monitorizarea şi prevenirea complicaţiilor - observăm: dispnee, hiperventilaţie
 abdomenul: mărime, formă, existenţa ascitei, diametrul abdomenului
 cântărim zilnic pacientul.
B. Menţinerea volumului adecvat de lichide:
 apreciem starea nutriţională a pacientului şi nevoile nutriţionale
 mese mici şi dese
 repaus la pat
 administrăm diuretice şi observăm pentru complicaţii ale acestui tratament: tahicardie, hTA,
scăderea diurezei cu creşterea densităţii, acidoză metabolică
 monitorizare pentru apariţia encefalopatiei portale
 asistarea şi pregătirea pac. pentru paracenteză şi administrarea albuminei prescrise.
C. Promovarea odihnei şi confortului:
 îngrijiri de suport: poziţionarea pacientului confortabil, limitarea activităţii când este obosit,
scăderea gradată a activităţii şi prevenirea epuizării.
 observăm pruritul şi-l controlăm
 monitorizăm pentru semne şi simptome de hematemeză şi melenă
 măsurarea frecvenţei funcţiilor vitale
 administrarea vitaminei C
 observarea culorii şi consistenţei scaunului
 observarea de echimoze, peteşii (mici leziuni roşii/albăstrui pe piele/mucoase) , epistaxis, gingivoragii
 asigurarea mediului sigur împotriva traumelor
 recunoaşterea semnelor psihice (letargii, halucinaţii).
Nu se adm.: narcotice, barbiturice. Restricţia proteinelor din dietă. Repaus şi suprav. permanentă.
Limitarea vizitatorilor.

Educarea pacientului:
 eliminarea alcoolului şi stresului
 oferiţi o listă cu alimente permise, indicând restricţie de Na
 să se odihnească
 cântărire zilnică
 accentuăm stilul de viaţă cu dietă bine echilibrată.

COMA HEPATICĂ
= starea comatoasă provocată de tulburări metabolice severe
în cursul unor boli hepatice grave.

Apar tulburări de conştienţă, reversibile, de origine portocavă predominant, starea la faza

28
encefalopatiei portale (poate datorită acumulării în sânge a: nitrogenilor, amoniacului din
metabolizarea proteinelor).

MC
 precoce apar: apatie / euforie, dezorientări, tulburări de comportament, somnolenţă diurnă,
confuzie nocturnă
 în starea de precomă întâlnim: dezorientare în timp şi spaţiu, tremurături aritmice, rapide,
involuntare ale degetelor. Acest stadiu poate dura: ore, zile, luni, cu fluctuaţii ale stării de conştienţă
 în starea de comă confuzia se intensifică, apare starea de somn şi stupoare.
Coma poate fi: - superficială, cu hipertonie extrapiramidală, tetanică, pseudo-meningism,
convergând spre faza terminală
- profundă.

Prognosticul este foarte rezervat.

IN
 observaţi starea psihică a pacientului prin discuţii
 cântăriţi zilnic pacientul şi monitorizaţi bilanţul hidric
 atenţie la semnele de infecţie respiratorie
 scăderea proteinelor din alimentaţie (regim hidrozaharat)
 administrare de antibiotice (controlul infecţiei intestinale)
 administrare de sedative şi analgezice prescrise
 acordare de îngrijiri pacienţilor inconştienţi (igienă corporală, prevenirea escarelor)
 alimentare pe sondă gastrică sau i.v.
 apă 1-1,5 l /zi
 hipoNa, mai ales dacă există ascită şi edeme, dar în funcţie de diureză
 aport de calorii (1200 - 2000 cal/zi) cu proteine excluse 24 - 48 h
 dacă nu există edeme şi ascită se administrează lapte, 1-2 ouă, supe de legume
 sucurile completează caloriile cu zahărul lor.

Tratament
 antibiotice
 vitaminele: B, K, C, D, E soluţii de glucoză şi fructoză
 medicamente de tonifiere: multiglutin, glutanat de Na
 sedative
 dializă peritoneală / hemodializă
 exsanguinotransfuzii

Tehnica intubaţiei esofagului cu sonda Sengstaken-Blakmore:

Pregătirea psihică a pacientului: explicăm că este o procedură de control a hemoragiei. Îi

explicăm cum să respire pentru a putea introduce sonda uşor. Dacă pacientul nu este în şoc, capul
este ridicat mai sus. Sonda are 3 lumene şi o pară de cauciuc. Un lumen pentru aspirarea
stomacului, celelalte 2 pentru umflarea selectivă a 2 balonaşe.
- Se verifică etanşeitatea balonaşelor.

29
- Pacientul este în poziţie semişezând cu corpul uşor flectat.
- La pacientul în comă se face intubaţie traheală pentru protecţia căilor respiratorii.
- Decongestionarea nării celei mai accesibile şi lubrefierea ei şi a sondei, inclusiv a balonaşelor.
- Avansarea sondei după modelul intubării nazo-gastrice până la nivelul 50, plus verificarea
poziţiei. Se începe aspiraţia continuă. Se umflă balonaşul (se suprimă fluxul venos către varicele
esofagian).
- Se fixează sonda pe tegumentul nasului.
- Dacă sângerarea se opreşte, se menţine sonda 24 h şi după alte 24 h se retrage sonda.
- Dacă hemoragia continuă, se umflă şi balonaşul esofagian cu para de cauciuc ataşată la
manometru (până la 20-30 mmHg), să nu depăşească 40 mmHg. Se decomprimă după 24 h, dar cel
gastric se menţine încă 6-12 h.
- Dacă sângerarea nu apare 24 h, se retrage.
- Dacă apar sângerări, se face o nouă tamponare 24 h, până la efectuarea scleroterapiei sau a unui
portosistem de urgenţă.
- Poate consolida efectul scleroterapiei dacă se aplică câteva ore după injectarea substanţei
sclerozante.

Scleroterapia = metodă de introducere a unui agent sclerozant injectat în varice (direct) cu tubul
flexibil al endoscopului.

CHISTUL HIDATIC HEPATIC

MC
 asimptomatic mulţi ani
 dureri în epigastru şi hipocondru drept
 anorexie
 greţuri
 urticarie
 prurit.

Complicaţii: - abcedare
- ruptură cu fenomene dramatice.

Tratament:
 chirurgical la chisturile mari, compresive şi accesibile
 medicamentos cu antihistaminice
 profilactic: igienă personală a mâinilor înainte de masă (mai ales la persoanele expuse: ciobani,
crescători de porci, de vite, de câini, persoane de laborator). Ouăle există pe părul, pielea, botul,
membrele animalelor.

AFECŢIUNI ALE VEZICII BILIARE ŞI ALE CĂILOR BILIARE

COLECISTITA ACUTĂ
= inflamaţie acută a vezicii biliare,
asociată cu un oarecare grad de inflamare a căilor biliare (angiocolecistită).

Etiologie: infecţioasă (colibacili).

MC
 dureri în hipocondru drept şi epigastru, de intensitate variabilă, până la colică biliară cu apărare

30
 musculară, localizată în zona veziculară, subhepatică
 greţuri, vărsături, inapetenţă
 febră variabilă (în forma acută)
 icterul poate sugera o angiocolită cu hepatomegalie / un calcul în hepatocoledoc.

IN
 se asigură repaus la pat cu pungă cu gheaţă
 regim alimentar hidrozaharat cu: ceai de tei, muşeţel, limonade, supe de zarzavat, zeamă de
compot timp de 1-2 zile, apoi: lapte cu făinoase, supă de legume pasate, piure de cartofi, pâine albă
rece. Când simptomele se ameliorează se adaugă: brânză proaspătă, carne slabă (pui, peşte)
 administrarea medicamentelor după prescripţie, antibiotice cu spectru larg (Ampicilina)
 medicaţie antispastică
 antiemetice
 reechilibrare hidroelectrolitică după bilanţ
 laxative (în constipaţie)
 antiinflamatorii (AINS)
 tratament chirurgical (în forma supurată / gangrenoasă).

COLECISTITA CRONICĂ NELITIAZICĂ

= inflamaţie cronică a veziculei biliare, interesând: mucoasa, peretele, uneori seroasă.

Etiologie: - infecţioasă (60% din cazuri)

- toxică
- alergică
- hormonală
- alimente pregătite neadecvat.
MC
 tulburări dispeptice combinate cu durere în epigastru ori hipocondrul drept
 senzaţie de greutate, distensie, indigestie, jenă epigastrică profundă
 durere epigastrică puternică postprandială
 greţuri, vărsături
 evoluţie cronică cu exacerbări în câteva zile, în funcţie de activarea unui factor etiologic.
IN
 repaus la pat în fazele de exacerbare a semnelor şi simptomelor
 regimul alimentar este factorul esenţial. Alimente interzise: grăsimi animale, carne de porc, peşte
gras, gălbenuş de ou, rântaş, alimente prăjite, condimente, brânzeturi fermentabile, maioneze,
mezeluri, conserve, cafea, vânat, alcool, lichide reci. Alimente permise: ceai cald de tei, muşeţel,
sunătoare, mentă, lapte smântânit, pâine rece, supe de legume, brânză proaspătă, carne slabă (rasol
sau grătar, de pasăre, viţel sau peşte slab), piure de cartofi, iaurt, lapte bătut, albuş de ou, fructe
coapte, dulciuri, gris, orez.
 Grăsimile se împart la fiecare masă în cantităţi mici pentru efectul lor util colagog (secretor).
 5 mese pe zi în cantitate moderată, cu sare puţină şi lichide puţine
 administrarea medicamentelor prescrise: antibiotice, AINS, vitamina C (7-10 zile)
 drenaj vezicular în veziculele hipotone
 colica veziculară fără febră se calmează cu aplicaţii calde şi antispastice (parenteral)
 drenaj biliar medicamentos cu: soluţie Bourget (sol. alcalină) călduţă 200 ml., înainte de mese, cu
salicilat de sodiu / sulfat de magneziu. Pacientul stă în decubit lateral drept, cu căldură / comprese
alcoolizate (local), coleretice şi colecistochinetice (anghirol, colebil), sedative, vitamina B12, fier
 se recurge la tratament chirurgical în formele clinice rebele la tratament şi în complicaţii
 tratament hidromineral în staţiuni: Slănic Moldova, Olăneşti, Călimăneşti, Căciulata.

Diagnosticul diferenţial: între colica biliară, colecistită acută şi cea cronică.

31
 În colica biliară durerea este puternică, cu senzaţii de presiune în epigastru şi hipocondru drept
şi poate iradia în zona scapulară dreaptă / umărul drept, începe brusc, persistă 1-3 h până când
pietrele cad înapoi în vezicula biliară sau trec prin canalul cistic.
În colecistită acută durerea poate persista mai mult de 4-6 h, se accentuează la mişcare şi
respiraţie. Poate exista: febră, subfebrilitate, greţuri, vărsături, icter cu litiază sau inflamaţie a
canalului biliar, semnul Murphy (incapacitatea de a inspira adânc când degetele medicului apasă
submarginea hepatică)
În colecistită cronică există: pirozis, flatulenţă, indigestie, atacuri repetate ale simptomelor ce
seamănă cu colecistită acută, nu există febră.

Stabilirea diagnosticului: - colecistografie orală

- ultrasonografie (ECO)
- colescintigrafie
- endoscopie retrogradă, colangiopancreatografie
- ex. de laborator: amilaze crescute, leucocitoză, creşte bilirubina.

Complicaţii ale colecistitelor: 1. Colangioze.

2. Necroză.
3. Empiem / perforarea vezicii biliare.

COLECISTOZE

LITIAZA BILIARĂ / VEZICULARĂ (COLICA)

= este afecţiunea provocată de prezenţa calculilor în vezică şi căile biliare şi
afectează mai ales femeile.

Etiologie: plurifactorială, dar mai ales: stază, inflamaţie.

32
MC
 asimptomatic toată viaţa, la un calcul mic şi veziculă biliară neinflamată. De obicei evoluează
realizând un sindrom vezicular dureros.
 tulburări dispeptice: distensie, greutate epigastrică, balonare, eructaţii, greţuri, gust amar, pirozis
postprandial
 colica veziculară este o criză dureroasă paroxistică datorită migraţiei unui calcul în cistic şi
coledoc, provocată de: o masă cu grăsimi, emoţii, băuturi reci, alcool. Durerea poate fi dramatică în:
epigastru, hipocondru drept, cu greţuri, vărsături, febră, stare de agitaţie, subicter trecător.

IN
Profilactic:
 se combat factorii etiopatogenici ai bolii
 dietă hipolipidică, hipocalorică
 coleretice
 cure hidrominerale
 antibiotice
 exerciţii fizice uşoare, fără efort fizic mare
 infuzii calde după mese; mese mici şi uşoare la 3-4 h
 administrare de coleretice, antispastice, analgezice
 colica biliară se tratează cu: antispastice, analgezice, în funcţie de intensitatea fenomenelor
dureroase
 repaus la pat
 căldură în hipocondrul drept sau pungă cu gheaţă dacă există febră
 ceai de tei călduţ sau rece în vărsături
 cockteil-litic: algocalmin, papaverină, scobutil (1f) sau atropină, papaverină, algocalmin (1f)
 se administrează: mialgin, antiemetice, sedative
 se evită: purgative, clisme înalte.

Chirurgical: tratament radical al litiazei biliare.

DISCHINEZIA BILIARĂ
= este o tulburare funcţională, motorie a căilor biliare extrahepatice,
cu leziuni organice minime.
Apare mai ales la femei tinere sau de vârstă medie.

Etiologie, factori:
endogeni: constituţionali, ereditari, nevrotici, disfuncţii endocrine, afecţiuni ginecologice
exogeni: traume psihice, emoţii crescute, stări conflictuale
alimentari: mese copioase, neregulate, grăsimi, alimente prăjite, alcool, tutun.

Clasificare: - dischinezii hipertone

- dischinezii hipotone
- dischinezii asociate.

33
MC în hipotonia veziculară:
 dureri moderate, intermitente/continue, în hipocondrul drept, asociate cu tulburări gastro-
intestinale şi flatulenţă
 manifestări nevrotice: migrenă
 colecistografia arată o veziculă mare şi alungită, cu evacuare redusă.

IN
 exerciţii fizice, plimbări, gimnastică respiratorie: favorizează evacuarea bilei
 dietă mixtă cu: proteine, vitamine, multe lipide cu efect colecistochinetic. Mese dense, la ore
fixe, cu repaus în DL stg. Ceai de: muşeţel, mentă, anghinare, rozmarin
 administrarea medicaţiei prescrise
 se efectuează tubaje duodenale la două zile cu ulei de măsline sau sulfat de magneziu 30% (10-
15 zile), reeducarea motorie a veziculei prin formarea reflexului condiţionat
 sedative, tranchilizante, somnifere
 se corectează tulburările endocrine.

MC în hipertonia veziculară:
 asimptomatic / dureri vagi de scurtă durată în hipocondrul drept şi fenomene nevrotice generale
şi digestive asociate
 zgomotos, prin dureri de tip distensiv de sfâşiere, prelungite cu vărsături biliare care nu liniştesc
bolnavul; (postprandial sau noaptea)
 colecistografia arată o veziculă hiperexcitabilă, hiperchinetică, cu evacuare rapidă.
IN
 dietă hidro-lacto-făinos-vegetariană, cu fructe şi ceaiuri, apoi hipolipidică
 se interzic alimentele iritante şi excitante
 se asigură repaus la pat în crize şi postprandial cu comprese calde în hipocondru drept
 sedarea bolnavului şi calmarea durerii cu: sedative, antispastice, antiemetice.

Tratament: chirurgical în formele care nu răspund la tratament.

ANGIOCOLITA
= este inflamaţia acută sau cronică a căilor biliare intra sau extrahepatice.

Etiologie: - infecţioasă: colibacil, enterococ

- secundară colecistitelor litiazice sau nelitiazice, pancreatitei, cirozei hepatice, af. GI. Se
datorează stazei şi infecţiei biliare.

MC
 forma catarală se manifestă prin: hepatomegalie dureroasă, subfebrilitate, tulburări dispeptice
postprandiene, subicter
 forma supurală se manifestă cu: frisoane, febră remitentă continuă, icter, hepatomegalie
dureroasă, splenomegalie, stare generală alterată.

S/S în angiocolita cronică - subfebrilitate

- hepatomegalie sensibilă
- slăbire
- anorexie.

34
IN
 repaus la pat absolut
 regim alimentar hidrozaharat, apoi lacto-făinos-vegetarian
 antibioticoterapie după antibiogramă
 AINS: aspirină
 drenaj biliar pentru tubaj duodenal la 2-3 zile, 2-3 săptămâni
 antalgice, antispastice
 în forma supurală: trat. urgent cu pungă cu gheaţă pe hipocondru drept, antibioticoterapie,
reechilibrare hidroelectrolitică
 în formele cronice: antibioticoterapie, AIS (ACTH, corticoizi) sau când se ameliorează: aspirină,
dietă hiposodată, drenaj al căilor biliare prin coleretice şi tubaj duodenal prelungit.

ENTEROCOLITA ANTIBIOTICELOR
Apare mai frecvent la bătrâni şi femei, după antibiotice cu spectru larg administrate per os
la 3-5 zile de la terminarea tratamentului.

MC
 anorexie
 greţuri / vărsături
 scaune diareice, inodore, verzui, portocalii, păstoase.

IN
 se suprimă antibioticele în cauză şi simptomele pot ceda
 profilactic se evită supradozajul şi terapia prelungită cu antibiotice
 se administrează în paralel un antifungic (nistatin), iaurt şi B complex.

DIAREEA CRONICĂ
= reprezintă evacuarea de scaune moi, frecvente,
cu evoluţie cronică, cu exacerbări şi remisiuni.

Etiologie: - digestivă
- extradigestivă.

IN
 repaus la pat
 igienă alimentară: 4-5 mese pe zi, la ore fixe, masticaţie corectă
 regim alimentar de cruţare ce parcurge următoarele etape:hidric, de corectare a putrefacţiei, ce
conţine hidrocarburi şi făinoase, de corectare a fermentaţiei cu proteine, de stabilizare în zig-zag şi
de întreţinere
 administrăm sulfamide greu resorbabile, antibiotice, antiparazitare (nematocton), sedative,
antispastice, vitamine.

35
 CONSTIPAŢIA FUNCŢIONALĂ CRONICĂ
= întârzierea în traiectul intestinal şi evacuarea rectosigmoidului,
cu eliminare de scaune rare şi puţin abundente.

Etiologie:
- primitivă (alimentaţie săracă în reziduuri, tulburări endocrine, paraziţi)
- subprimitivă: digestivă şi extradigestivă (tulburări ale musculaturii abdominale).

MC
 scaune la 3-4 zile cu: balonare, greaţă, eructaţii
 laxativele şi clismele accentuează suferinţa
 dureri abdominale, flatulenţă, falsă diaree
 astenie, insomnie, anorexie
 defecaţia este penibilă, dureroasă, cu scaune voluminoase şi dure.

IN
 regimul alimentar este baza tratamentului. Se scad: carnea, brânzeturile, pâinea albă, salamul,
afumăturile, vânatul, cacao, ciocolata, vinul roşu
 restabilirea reflexului de defecaţie
 se interzic laxative şi purgative, doar ulei de parafină între mese
 antispastice per os şi supozitoare
 căldură pe abdomen.

PANCREATITELE

PANCREATITA ACUTĂ

Afecţiune a pancreasului, caracterizată printr-o succesiune rapidă de leziuni acute: edem,

congestie, hemoragii difuze, necroză, ce provoacă drama pancreatică. Aceste leziuni se datorează
pancreatonecrozei prin autodigestia pancreasului de către enzimele acumulate intrapancreatic.

Etiologie: - necunoscută
- obezitate
- abuz alimentar
- litiază biliară
- hepatopatii cronice, diabet zaharat, ulcer duodenal, apendicită.

Factori declanşatori: - emoţii

- colică biliară
- mese copioase
- abuz de băuturi reci
- traumatism abdominal
MC
 debut brutal cu evoluţie dramatică: cu durere epigastrică violentă, insuportabilă, atroce,

36
imobilizantă; durere transversală supraombilicală, cu iradiere în hipocondru drept / umăr stâng /
spate, în funcţie de partea afectată
 vărsăturile survin precoce sau preced durerea şi sunt: alimentare, biliare, negricioase
 se asociază cu: balonare, constipaţie, oprirea gazelor
 şocul compensat survine în primele ore
 şocul decompensat cu: facies efilat, ochi încercănaţi, nas efilat, anoftalmie, transpiraţii reci, puls
filiform, hTA, agitaţie, confuzie, febră moderată
 examenul abdomenului este sărac în semne fizice, cu reducerea mobilizării epigastrului, cu
mişcări respiratorii, fără apărare musculară, înaintea apariţiei unei iritaţii peritoneale, revărsat
ascitic şi pleural, pete marmorate periombilical.

Evoluţie:
 în faza supraacută, evoluţia este mortală în primele 6 ore
 în faza acută gravă evoluţia este în 3 timpi, cu moarte de 24-48 ore / 3-7 zile prin peritonită şi
colaps
 în faza gangrenoasă: şoc precoce în 24 de ore
 în faza subacută prelungită, cu remisiuni şi recăderi, evoluţia este spre pancreatită cronică.

IN
A. Calmarea durerii:
 atropină la 6 h în soluţie glucozată (i.v.)
 mialgin
 poziţie confortabilă.
B. Scăderea secreţiei pancreatice:
 nu se administrează nimic per os
 anticolinergice de tip: Trasylol, Iniprol, Zimofren, Atropină în perfuzii
 aspiraţie nazo-gastrică pentru a îndepărta HCl din stomac
 notaţi şi măsuraţi cantitatea şi calitatea lichidului aspirat.
C. Asigurarea medicaţiei pentru a corecta deficienţele şi a preveni complicaţiile:
 soluţie iv, plasmă, sânge
 antibiotice
 insulină dacă apare hiperglicemie
 auscultaţi zgomotele scaunelor
 monitorizaţi greutatea, vărsăturile.
D. Susţinerea sistemului cardio-pulmonar în pancreatita hemoragică:
 monitorizaţi funcţiile vitale, gazele arteriale
 oxigenoterapie.
E. Să se refacă treptat şi să fie educat să evite alte atacuri:
 să evite factorii favorizanţi
 să meargă periodic la control.

PANCREATITA CRONICĂ
= fibroză cronică a pancreasului cu obstrucţia canalelor şi distrucţia sa de către enzime.

Incidenţă: bărbaţi între 45-60 ani cu atacuri de pancreatită acută şi antecedente de consum de
alcool. Cauze mai puţin comune: hiperparatiroidism, malnutriţie, traumatism al pancreasului.

MC
 durerea este: intensă, constantă, apare la intervale imprevizibile
 jenă epigastrică spre: hipocondrul drept sau în spate, cu crize paroxistice la 3-4 h după masă.

37
IN
 dietă blândă, săracă în lipide, bogată în hidrocarburi, normoproteică / hiper/normocalorică
 medicaţie antiacidă, antipolinergică
 evită eforturile, băuturile alcoolice, fumatul
 medicamente cu lipază, amilază, tripsină
 administrăm săruri biliare sintetice (colebil), după mesele principale pentru a facilita digestia şi a
ajuta absorbţia vitaminelor A, D, E, K
 aspectele chirurgicale ca la vezica biliară
 drenaj
 sfincterotomie Oddy
 coledocolitotomie.

INTUBAŢIA NAZO-GASTRICĂ

Scop: - îndepărtarea lichidelor şi gazelor din gastro-intestin (decompresie)

- pentru a mări presiunea şi motricitatea traiectului gastro-intestinal
- pentru a trata pacientul cu obstrucţii
- pentru a administra medicamente şi hrană direct în traiectul gastro-intestinal
- pentru a obţine materiale din conţinutul gastric pentru examene de laborator.

Pregătirea pacientului:
 explicăm procedura şi spunem cum respiraţia şi deglutiţia ajută la înghiţirea tubului
 pacientul este în poziţie semişezând sau decubit lateral stâng, cu capul în hiperextensie
 stabilim cu pacientul un semn valabil pentru momentul când se introduce sonda şi nu poate
vorbi, pentru a indica "aşteaptă puţin"
 plasaţi tuburile de cauciuc în apă rece cu gheaţă pentru a le întări
 plasaţi tuburile în apă călduţă pentru a se înmuia
 marcaţi distanţa până în stomac pe tub.

IN
 lubrifiaţi tubul cu un lubrefiant hidrosolubil pentru a scădea frecarea tubului cu mucoasa nazală
 cereţi pacientului să ridice capul înaintea inserţiei tubului şi-l treceţi blând, urmând contururile
naturale ale organismului
 când ajunge în faringe, pacientul poate prezenta senzaţie de vomă. Lăsaţi-l să se odihnească
puţin şi să respire adânc
 dacă apar obstrucţii, nu forţaţi sonda, o rotiţi uşor şi poate înainta, dacă nu, o retrageţi şi încercaţi

38
pe nara a doua
 în: semne de sufocare, tuse, cianoză, se retrage tubul
 pentru a verifica dacă sonda Levin a ajuns în stomac, aspiraţi cu o seringă 20 ml din conţinutul
stomacal
 fixaţi sonda de nas după verificare, pentru a-i permite pac. să se mişte fără a mişca sonda
 spălaţi tubul introdus la intervale regulate, cu soluţii saline, pentru a-i asigura permeabilitatea
 înainte de a îndepărta sonda nazo-gastrică, o pensaţi.

Complicaţii:
- poziţionarea greşită a tubului în căile respiratorii determină pneumonie de aspiraţie, apoi perforări
ale căilor digestive / hemoragii digestive.

STOMA

Persoanele care au procese obstructive sau inflamatorii ale intestinului pot fi tratate cu: dietă,
medicamente, chirurgical.
În tratamentul chirurgical este necesar ca unele porţiuni ale intestinului subţire sau gros sau ale
rectului să fie extirpate larg, urmând o metodă alternativă de eliminare prin peretele abdominal, în
afara corpului. Aceasta se numeşte stomă. Când este creată în intestinul subţire = ileostomie. În
intestinul gros = colostomie.
Acea persoană poartă o pungă colectoare peste deschidere, în care se acumulează materiile
fecale. Cea mai importantă problemă este de a pregăti adecvat pacientul preoperatoriu, în vederea
adaptării la noua lui situaţie.

Îngrijiri iniţiale:
 folosirea unei pungi colectoare de plastic, care reţine mirosul şi murdăria
 densitatea şi numărul eliminărilor depind de zona în care este practicată stoma
 îngrijirea tegumentelor din jurul stomei care va fi uscată şi curată
 controlul mirosului prin interzicerea alimentelor cu ouă, peşte, fasole, varză
 dieta este individualizată în funcţie de toleranţă
 modificări ale stilului de viaţă. Viaţa sexuală este afectată la 10-12 % din pacienţii cu stomă.
Femeile pot purta o sarcină. Duşurile sunt posibile cu sau fără aplicarea de adezive pe orificiul
stomei
 irigarea colonului prin stomă cu 500-1500 ml lichid cald (10-15 min.) şi stă o oră (se pensează
cu o clamă). Se face apoi eliminarea, îngrijirea stomei, uscare, aplicare de unguent. Se acoperă
stoma.

Gastrostomia = inserţia unui tub pe cale chirurgicală sau procedură endoscopică, percutanată în
stomac, pentru alimentaţie.

Jejunostomia = inserţia chirurgicală a unui tub / procedură endoscopică percutanată în jejun.

39
IN
 administrarea hranei la temperatura camerei
 capul pacientului ridicat la 30-45 în timpul alimentaţiei şi aproape 1 oră după
 aspiraţi conţinutul stomacal înainte de hrană
 să nu se introducă aer o dată cu hrana
 să se administreze încet 200-300 ml în 15 min. La sfârşit 20-50 ml apă
 atenţie să nu se disloce tubul din stomac
 îngrijirea tegumentelor pentru a nu se irita sau macera.

40