CIRCUITE ECHIVALENTE DE CUADRIPOL

Dacă semnalele variabile aplicate unui tranzistor sint atit de mici încit
caracteristicile se pot aproxima în jurul punctului static de funcţionare prin
linii drepte, tranzistorul poate fi reprezentat printr-un cuadripol liniar activ,
în care intrarea şi ieşirea au o bornă comună.

Prin folosirea unui model de circuit, poate fi descrisă comportarea

dispozitivelor active şi pasive funcţie de tensiunile şi curenţii lor de intrare
şi ieşire. In Figura 8.1 este ilustrat tranzistorul bipolar prin intermediul unei
cutii negre, avind drept variabile de intrare V in, Iin şi variabile de ieşire Vout şi
Iout.
Iin Iout

Vin BLACK BOX Vout

Figura 10.1

Cele patru variabile Vin, Iin, Vout şi Iout pot fi măsurate şi definite matematic ca
funcţie de fiecare altul. Astfel, dacă tensiunea de intrare V in a fost definită
ca o funcţie de Iin şi Vout, iar curentul de ieşire I out a fost definit ca o funcţie
de Iin şi Vout vom obţine un model de circuit hibrid. În fapt, există şase
moduri posibile de alegere a variabilelor independente, la care corespund
şase sisteme diferite de ecuaţii, fiecare sistem fiind caracterizat de patru
parametri, numiţi parametri de cuadripol. Cel mai utilizat este sistemul cu
parametri hibrizi.

Se pot scrie relațiile:

Vin = f1(Iin, Vout) (10.1)

Iout = f2(Iin, Vout) (10.2)

Pentru a înţelege comportarea în c.a. a dispozitivului din interiorul cutiei

negre, se diferenţiază ecuaţiile (10.1) şi (10.2):

f1 f1
dVin   dIin   dVout (10.3)
Iin Vout

f 2 f 2
dIout   dIin   dVout (10.4)
Iin Vout

1
Dacă considerăm:

dVin = ΔVin = vin

dVout = ΔVout = vout
dIout = ΔIout = iout
dIin = ΔIin = iin

ecuaţiile (8.18) şi (8.19) pot fi exprimate ca:

f1 f1
vin   i in  v
Iin Vout out
(10.5)

f 2 f 2
i out   i in  v
Iin Vout out
(10.6)

Se definesc derivatele parţiale:

f1 Vin
 [Ω] (10.7)
Iin Iin

f1 Vin
 adimensional (10.8)
Vout Vout

f 2 Iout
 adimensional (10.9)
Iin Iin

f 2 I
 out [Ω-1] (10.10)
Vout Vout

Derivatele parţiale descise de ecuaţiile (8.7), (8.8), (8.9) şi (8.10) pot fi

simbolizate prin litera h, cu doi indici folosiţi pentru a identifica derivatele
particulare. Astfel:

Vin
 h11 rezistenţă de intrare (10.11)
Iin

Vin
 h12 tensiune reacţie inversă (10.12)
Vout

2
 I out
 h 21 ciştig curent direct (10.13)
Iin

Iout
 h 22 conductanţă de ieşire (10.14)
Vout

Substituind ecuaţiile (10.11), (10.12), (10.13) şi (10.14) în ecuaţiile (10.5) şi

(10.6), avem:

vin  h11  iin  h12  v out (10.15)

i out  h 21  i in  h 22  v out (10.16)

Aceste ultime două ecuaţii pot fi ilustrate printr-un model de circuit, aşa
cum este reprezentat în figura de mai jos:

iin h11 iout

1
vin h12∙vout ~ h21∙iin vout
h 22

Figura 10.2

Circuitul de intrare a modelului este descris de ecuaţia (10.15), unde

rezistenţa de intrare este notată h 11, iar tensiunea de reacţie inversă este
h12, multiplicată cu tensiunea de ieşire v out. Circuitul de ieşire a modelului
de circuit este descris de ecuaţia (10.16), unde curentul h 21 ∙iin este pompat
pe conductanţa de ieşire h22 şi orice sarcină plasată la terminalele de ieşire
ale dispozitivului.

Parametrii hibrizi h11, h12, h21 şi h22 pot fi măsuraţi sau calculaţi pornind de la
ecuaţiei (10.15) şi (10.16). Dacă tensiunea de ieşire de c.a. v out este zero,
ecuaţiile (10.15) şi (10.16) se vor reduce la:

v
h11  in – rezistenţa de intrare cu ieşirea în scurtcircuit;
iin

i
h 21  out – ciştig curent direct cu ieşirea în scurtcircuit;
iin

3
Dacă curentul de intrare de c.a. i in a fost redus la zero, ecuaţiile (10.15) şi
(10.16) se vor reduce la:

v
h12  in – tensiune reacţie inversă cu intrarea în gol;
v out

i
h 22  out – conductanţa de ieşire cu intrarea în gol.
v out
PARAMETRII HIBRIZI

Parametrii hibrizi au o largă utilizare în descrierea schemelor cu

tranzistoare. Aceștia sînt botezați ca fiind hibrizi deoarece exprimă relația
care există între tensiunea de intrare și curentul de ieșire cu celelalte două
mărimi electrice. Aceste relații sînt:

 V1  h11I1  h12 V2
 (10.17)
 I2  h21I1  h22 V2

Definim matricea parametrilor hibrizi astfel:

 h  
h11 h12 
 (10.18)
h21 h22 

Relația (10.17) poate fi scrisă matricial astfel:

 V1   I1 
 I    h  V  (10.19)
 2  2

Semnificația fizică a parametrilor hibrizi este cea dedusă din relația (10.17):

h11 – impedanța de intrare cu ieșirea în scurtcircuit ( V2  0 );

V1
h11  (10.20)
I1 V2  0

h21 – factor de cîștig în curent, direct, respectiv de la intrare la ieșire, cu

ieșirea în scurtcircuit ( V2  0 ).

I2
h21  (10.21)
I1 V2  0

4
h22 – admitanța de ieșire cu intrarea în gol ( I1  0 );

I2
h22  (10.22)
V2 I1  0

h12 – factor de transfer în tensiune, invers, adică de la ieșire la intrare, cu

intrarea în gol ( I1  0 );

V1
h12  (10.23)
V2 I1  0

Schema utilizată pentru determinarea lui h12 este prezentată în Figura 10.3

I1=0

V1 h12 V2 ~

Figura 10.3 Schema de principiu utilizată pentru determinarea lui h 12

Relația dintre parametrii hibrizi și cei de impedanță se obține exprimînd

relația (10.17) în raport cu V1 și V2:

h h
V1  I1  12 I2
h22 h22
(10.24)
h 1
V2   21 I1  I2
h22 h22

unde:

h  det h  h11h22  h12h21 (10.25)

Deci, putem scrie:

5
  h h12 
 z11 z12   h22 h22 
z  
z22    h21 1 
(10.26)
 21
 h22 h22 

PARAMETRII FUNDAMENTALI INVERȘI

Acest set de parametrii are o utilizare restrînsă. Sistemul de ecuații cu

parametrii fundamentali inverși (botezați astfel deoarece exprimă
semnalele de ieșire în funcție de cele de la intrare) se exprimă sub forma:

 V2  B11V1  B12I1
 (10.27)
 I2  B21V1  B22I1

Matricea parametrilor fundamentali inverși este de forma:

B  
B11 B12 
 (10.28)
B21 B22 

Relația (10.27) se exprimă matriceal sub forma:

 V2   V1 
 I    B   I  (10.29)
 2  1

Putem calcula determinantul matricei parametrilor fundamentali inverși

funcție de parametrii impedanță, respectiv admitanță astfel:

z12 y12
B  det B   (10.30)
z 21 y21

6
PARAMETRII HIBRIZI INVERȘI

Acest set de parametri are o utilizare restrînsă. Sistemul de ecuații cu

parametrii hibrizi inverși (botezați astfel deoarece leagă tensiunea de ieșire
și curentul de intrare cu celelalte două mărimi electrice) se poate exprima
prin sistemul de ecuații:

 I1 g11V1  g12I2
 (10.31)
 V2  g21V1  g22I2

Matricea parametrilor hibrizi inverși este de forma:

 g  
g11 g12 
 (10.32)
g21 g22 

Putem observa că matricea parametrilor hibrizi inverși este legată de

matricea parametrilor hibrizi prin relația:

 g   h 1 (10.33)

Relația (10.31) sub formă matriceală devine de forma:

 I1   V1 
 V    g  I  (10.34)
 2  2

7
MODEL HIBRID DE CIRCUIT CU SARCINĂ

Pentru un model de circuit complet, reprezentat cu parametrii hibrizi h11,

h12, h21, h22, acesta este uzual completat cu o sursă de semnal (v g, cu
rezistenţa internă Rg) şi în plus dispozitivul debitează pe o sarcină (R L).

iin h11 iout

Rg 1
vin ~ h21iin h 22
vout RL
vg ~ h12vout

Figura 10.4

Tensiunile intrare şi ieşire sint:

vin = vg – iin ∙Rg (10.35)

vout = - iout ∙RL (10.36)

unde - iout ∙RL implică faptul că tensiunea de ieşire pe R L este de polaritate

opusă, datorită direcţiei curentului de ieşire.

Cele patru ecuaţii care acum descriu comportarea dispozitivului în

interiorul cutiei negre conectat la un rezistor de sarcină şi acţionat de o
sursă de semnal sint:

vin = h11 ∙iin + h12 ∙vout (10.37)

iout = h21 ∙iin + h22 ∙vout (10.38)

vin = vg - iin ∙Rg (10.39)

vout = - iout ∙RL (10.40)

8
Cu aceste ecuaţii se pot defini: rezistenţa de intrare R in, rezistenţa de ieşire
Rout (pentru vg = 0), amplificarea (cîştigul) în curent A i, amplificarea (cîştigul)
în tensiune Av şi amplificarea în putere Pg.

Pentru calculul amplificării în curent Ai, din ecuaţia (10.40) scoatem

expresia lui iout şi substituind în ecuaţia (10.38) obţinem:

v
 out  h 21  iin  h 22  v out (10.41)
RL
și astfel,
 h 21  iin  R L
vout  (10.42)
h 22  R L  1

Ţinînd cont de ecuaţia (10.40) mai putem scrie:

 h 21  iin  R L
 i out  R L  (10.43)
h 22  R L  1

Acum putem obţine amplificarea în curent a circuitului:

i h 21
A i  out  (10.44)
iin h 22  R L  1

Se poate determina expresia amplificării în tensiune:

v
A v  out (10.45)
vin

Din ecuaţia (10.38) găsim:

i h v
iin  out 22 out , (10.46)
h 21

iar din ecuaţia (8.40) obţinem:

v
i out   out (10.47)
RL

Introducînd în ecuaţia (10.37) obţinem:

v
 out  h 22  v out
RL
vin  h11   h12  v out 
h 21

9
  h11  v out  h11  h 22  R L  v out
  h12  v out 
h 21  R L

 h11  v out  h11  h 22  R L  v out  h12  h 21  R L  v out

 (10.48)
h 21  R L

Rezultă:

v  h 21  R L
A v  out  (10.49)
vin Δh  R L  h11
unde

Δh  h11  h 22  h12  h 21 (10.50)

Raţionînd şi manipulînd în mod similar, avem:

v Δh  R L  h11
R in  in  (10.51)
iin h 22  R L  1

v R g  h11
R out  out  , pentru vg = 0. (10.52)
i out Δh  h 22  R g

Pg  A v  A i (10.53)

Parametrii hibrizi (h11, h12, h21,h22) sint modificaţi să reflecte folosirea

tranzistorului într-un circuit EC, BC sau CC.

Primul indice al lui h va desemna rezistenţa de intrare (i), conductanţa de

ieşire (o), raportul tensiune inversă (r), sau cîştigul curent direct (f), iar al
doilea indice al lui h va desemna folosirea TB într-un montaj emitor-comun
(e), bază-comună (b) sau colector-comun (c). ic

ib
vce

vbe

ib hie ic

hrevce ~ hfeib 1 vce

vbe
10
h oe
 Figura 10.5

Se pot scrie ecuaţiile:

vbe = hie ∙ib + hre ∙vce (10.54)

ic = hie ∙ib + hoe ∙vce (10.55)

Pentru multe aproximări practice, un TB în montaj EC poate fi considerat

ca avînd o rezistenţă de ieşire foarte mare şi o valoare foarte mică a
tensiunii de reacţie (hre  0).

Cu aceste consideraţii pentru un tranzistor în montaj EC, tranzistorul

bipolar poate fi considerat ideal.

ib IDEAL ic

hie hfeib
vbe vce

Figura 10.6

11