Obrazul de scoarță / totdeauna îi gata de harță.
Ochii care nu se văd se uită. Ochii sunt oglinda/fereastra sufletului. Ochii verzi niciodată să nu-i crezi. Omul sfințește locul, nu locul pe om. Omul face haina și nu haina pe om. Omul harnic, silitor, de pâine nu duce dor.
Paza bună trece primejdia rea
Până ce nu dai cu capul de pragul de sus, nu-l vezi pe cel de jos. Pofta vine mâncând Prietenul bun e ca o pungă de bani. Prietenul la nevoie se cunoaște Prostia și domnia se plătește Prostia din naștere n-are leac (nu se vindecă) Prostul dacă nu-i fudul, parcă nu e prost destul Prostul moare de grija altuia Pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești. Pentru o babă surdă, nu se trag clopotele de două ori. Peștele de la cap se-mpute Peștele mare mănâncă peștele mic (sau Peștele cel mare mănâncă pe cel mic) Pică pară mălăiață în gura lui Nătăfleață Prea puțin ca să trăiești, prea mult ca să mori Prieteni noi să îți faci, dar de cei bătrâni să nu te lași! [1] Printre grâu, mălura crește. Prost să fii, noroc să ai. Puneți frâu la gură și lacăt la inimă Prostul întâi o croiește apoi o gândește Prostul nu se lasă până când nu spune tot ce știe Punctualitatea-i politețea regilor Prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul!