Toamna Aurie

Spectacol musical –literar

Personaje: Toamna, Vara, Primăvara, Iarna, Septembrie, Octombrie, Noiembrie, Bătrînul, Vîntul,
Soarele, Ploița, Prezentatorul I, Prezentatorul II, Elevul I, Elevul II, Elevul III, Elevul IV, Elevul V,
Autorul.

Desfășurarea spectacolului

Versurile cantecului "Toamna toamna harnica" interpretat de TraLaLa

Toamna, toamna harnica,

Toamna aurie,
A adus in sat la noi
Numai bucurie.

Toamna, toamna harnica,

Toamna aurie,
A adus in sat la noi
Numai bucurie.

Grane bune si de soi

Ea la toti ne-mparte,
Carele abia mai pot
Sacii grei sa-i care.

Grane bune si de soi

Ea la toti ne-mparte,
Prezentatorul I
Bună ziua, onorat public!
Ne bucurăm și vă mulțumim nespus de mult că sunteți alături de noi, actorii acestei scene.
Prezentatorul II

E ora teatrului, ora surprizelor, ora care ne îndeamnă, ne luminează, ne înalță și care ne poate face mai generoși,
precum e toamna.

Prezentatorul I

Veți asista, onorat public, la premiera spectacolului ,,Toamna Aurie,, .

Prezentatorul II

Vizionare plăcută.

Prezentatorul I

Pe un picior de plai,
Pe o gură de rai,
A intrat cu mare dar
Mîndra toamnă-n calendar.

Prezentatorul II

Coloritul frunzelor,
Roadele de pe ogor,
Fructe bune fel de fel
S-au unit în carusel.
Caruselul se-nvîrtește
Și spectacolul pornește!

Prezentatorul I

De la mic pînă la mare

Bun sosit la sărbătoare!

Prezentatorul II

Dar,vă pun și-o întrebare:

Ce culoare toamna are?

Copiii: galbenă, ruginie, portocalie.

Prezentatorul I

Da, întradevăr…Toamna e bogată în culori.Ea poate fi asemănată cu o gutuie dulce – amăruie. La început
împărătească, iar la sfîrșit pustie, tristă, întunecoasă.

Prezentatorul II

Dar, ne este dragă la toți așa cum este, și fără ea n-ar exista nici bucurie, nici dragoste, nici viață.

Prezentatorul I

La noi, în Moldova, toamnele sunt întotdeauna nespus de frumoase.

Prezentatorul II

Ele vin să ne umple pămîntul și casele cu bogății fără seamăn.

Cîntecul - A,a,a acum e toamnă da!

A, a, a acum e toamnă da.

Frunza-n codru-ngălbeneşte,
Iarba-n câmp se vestejeşte,
A, a, a acum e toamnă da.

E, e, e plăcută vreme e.
Mere, prune, nuci şi pere
Noi avem după plăcere.
E, e, e plăcută vreme e.
I, i, i veniţi copii la vii.
Strugurele must se face
Şi nouă mustul ne place,
I, i, i veniţi copii la vii.

O, o, o se duc cocorii stol.

Se duc cuci şi rândunele
Şi ne pare rău de ele,
O, o, o se duc cocorii stol.

Prezentatorul I
Grosu Cristian ne va recita poezia “Toamnă dragă”:
- Toamna a venit deodată,

Cu de toate încărcată

Frunzele sunt ruginii ,

S-au copt strugurii în vii.

În gradină zarvă multă

Toţi vorbesc nimeni n-ascultă

Se adunădin răsaduri

Felurite zarzavaturi.

Prezentatorul II

Cojocaru Marina –ne va spune cât de mult iubește toamna

Gospodinele au treabă ,

Pentru iarnă pregătesc

Gogoşari şi varză acră

Şi borcanele sporesc.

Fierb dulceţuri în ceaune ,

Toţi copii le pândesc

Toamnă dragă iţi voi spune,

“Bun venit eu te iubesc”!

Prezentatorul I

Dragi invitați! Doriți să aflați de ce toamna este numită Grădina Raiului?

Elevii: Da!!!

Prezentatorul II

Atunci ascultați legenda Toamnei.

Autorul:Cele 4 surori: Iarna, Vara, Primăvara și Toamna, umblară multă vreme prin pădure , dar nu dădură de
izvorul despre care le vorbiseră părinții. Nici de-ale gurii nu găsiră nimic:nici tu pomușoare, nici tu ciuperci.
Arșița și seceta ce se abătură pe meleagurile lor au topit iarba,au ofilit frunzele copacilor. Pămîntul era crăpat și
ars de uscăciune.

Surorile priviră la cer și oftară. Nici un firișor de nor nu se vedea pe bolta înaltă.

Toamna: Dacă aș aveaa eu putere…

Primăvara: Ce ai face?

Toamna: Aș trezi vîntul și l-aș ruga să adune norii și să cheme ploaia , ploaia cea bătrînă și domoală care,dacă
pornește, o tot ține cîteva zile la rind.

Vara: Lumea moare de necaz, iar ea visează! Voi cum vreți, dar eu mă întorc acasă.Am oboisit să tot tai frunze
la cîini de draga dimineață.

Iarna: Ai dreptate,soro. Să ne întoarcem acasă ; eu nu resist pe o asemenea căldură. Am amețeli și mi se face

rău. Mi s-au umflat picioarele butuc și abia mă mai mișc.

Primăvara: Și eu vreau acasă…

Toamna: Recunosc, am oboist și eu, dar trebuie, fetelor, să mergem în Văgăuna Lupului. Tata spunea că
acoloera un izvor puternic.Poate își mai susură apele și acum. Hai să încercăm norocul.

Vara: Norocul e surd și choir , dar nu-I prost să stea în drum pe o arșiță ca aceasta. Ori poate crezi cș arde de
nerăbdare să te întîlnească, Toamno?

Toamna: Norocul nu doarme niciodată,îți iese ăn cale cîndd nici nu te gîndești. Dar, vorba mamei, norocul calcă
în urma minții și vine la cel vrednic, pentru că cine așteaptă mură-n gură nu ajunge ziua bună.

Primăvara: Vorba lungă e sărăcia omului,surorilor.Fiecare face cum îi dictează inima, Sînt sleită de puteri.

Iarna și Vara: Și noi…

Dansul ,,Anotimpurile,,

Toamna: Dați-mi ulciorul, eu îmi continui drumul.

Autorul: Surorile se despărțiră. Toamna o luă pe cărarea ce urcă la deal, șerpuind printre copaci. Ca să nu-i fie
urît, fata începu a cînta. Cînd ajunse în vîrful dealului, văzu un bătrîn mărunțel, care se căznea să ridice o sarcină
de vreascuri.Toamna îl salută cu tot respectul:

Toamna: Bună vreme, uncheșule!

Bătrînul: Bună să-ți fie inima, copilo, după cum ți-e chipul!

Toamna: E prea mare sarcina, uncheșule.

Bătrînul: E mare, păcatele mele, dar după ce am adunat cu atîta greu vreascurile, nu mă îndur să le las aici.

Toamna: Să te ajut și eu, văd că ți-e drumul tot spre Văgăuna Lupului.

Bătrînul: Nu ajung la văgăună, o iau la dreapta spre casă.

Toamna: Atunci să împărțim sarcina în două mai mici.

Autorul: Fata aranjă gospodărește vreascurile , le legă cu funia pe care i-o dădu bătrînul și porniră pe cărarea
care cobora în jos.

Bătrînul: Sarcina mea e cam ușoară. Ai pus mai puține vreascuri?

Toamna: Am pus mai puține, uncheșule, dar nu-ți fă griji că nu e grea nici a mea. Și-apoi sînt deprinsă, merg
adesea în pădure după vreascuri. Azi am venit cu surorile mele să căutăm vreun izvor, că sunt pe sfîrșite
rezervele noastre de apă, ca și cele de mîncare.

Bătrînul: Păi, te văd singură, unde-ți sunt surorile?

Toamna: S-au întors acasă. Au oboist, sărmanele, căci umblăm de draga dimineață și fără de folos.

Autorul: Din vorbă-n vorbă, Toamna și uncheșul au ajuns la o răscruce de cărări. Bătrînul puse sarcina jos și-I
zice fetei:

Bătrînul: Aici trebuie să ne despărțim, copilo.

Toamna: Dar cum ai să duci mata două sarcini?!Merg de-acum pînă acasă , cred că nu-i departe?

Bătrînul: Locuiesc la o aruncătură de băț. Dacă vrei să-ți faci pomana pînă la urmă, eu accept cu dragă inimă.

Toamna: Așa m-au învățat tata și mama – orice lucru început trebuie scos la capăt, iar dacă faci cuiva un bine,
să-l faci cu toată inima, pentru că lui Dumnezeu îi place.

Bătrînul: Înțelepți și vrednici părinți ai, Tomniță!

Autorul: Toamna puse sarcina jos și se întoarse să plece.

Toamna: Sănătate, uncheșule!

Bătrînul: Nu,Toamno, eu te rog să intri în căsuța mea și să fii oaspete de cinste. Ași vrea să-ți arăt ceva.

Toamna: Bine, uncheșule, dacă zici mata.

Autorul: Bătrînul trase zăvorul la o ușă, o deschide și o invită pe fată să intri. Toamnaa păși pragul și rămase
înmărmurită.

Toamna: Uncheșule,păi aici e Grădina Raiului!

Bătrînul: Ia tot ce-ți dorește inima, copilot,pentru că meriți. Ești fată bună cu adevărat.

Toamna: Mi-ar fi de ajuns dacă-mi umplu ulciorul.

Bătrînul: Umple-l, fata mea,și bea cît îți dorește inima.

Toamna: Îți mulțumeesc, uncheșule. Apa aceasta parcă e femecată. M-a răcorit și mi-a dat puteri.Ard de
nerăbdare sî mă întorc acasă.

Bătrînul: Ia la drum și coșul acesta, Toamno.Ți-am pus aici roadele copacilor mei.

Toamna: Uncheșule, ce noroc că întîmplarea mi te-a scos în cale.

Bătrînul: Nu întîmplarea, fata mea, ci inima și cuvîntul tău bun. La revedere, Toamno, la revedere!

Autorul: Toamna deschise porțile și ieși în drum. Își aduse aminte că nu-l întrebase pe bătrîn cum îl cheamă. Se
întoarse, dar în urmă nu mai iera nici casa, nici grădina fermecată.
Toamna: Ce să însemne aceasta?

Vîntul: Asta înseamnă că ți-a ieșit în cale un moș, moș Noroc!

Toamna: Dar tu cine ești?

Vîntul: Eu sînt vîntul pe care voiai să-l vezi.

Toamna: Vîntule, te rog mult, mergi ăn căutarea Ploii.

Vîntul: De aceasta au grijă frații mei mai mici, ia te uită la cer!

Autorul: Fata își ridică capul. Cerul era împresurat de nori mari și grei de ploaie.

Toamna: Mulțumesc, uncheșule Noroc! Mulțumesc!

Autorul: Pe pămînt căzură primii stropi de ploaie.

Uite așa s-au împrietenit Toamna, Ploaia și Vîntul, și de atunci tot timpul sînt împreună puși veșnic pe șotii.
Toamna de Lolipops

Toamna coacem merele

Aureste zarile
Zbuciuma viorile
Si porneste horele, toamna.

Toamna coace strugurii

Si aprinde ruguri mii
Ne aduna langa foc
Si ne prind intr-un joc, toamna.

R:Frunzulita aurie,
Sa te prind la palarie,
Frunzulita galbioara,
Toamna a venit in tara,
Frunzulita aurie,
Sa te prind la palarie,
Frunzulita galbioara,
Toamna a venit in tara.

Hei, hei, hei, hei, hei.

Codrul rade in culori,

Sus pe cer se aduna nori,
Ploile surorile
Ne spala cararile, toamna.

Sarbatorile pornesc,
Pe al meu plai moldovenesc,
Cu un cantec cu un joc,
Cu belsug si cu noroc, toamna.

R:Frunzulita aurie,
Sa te prind la palarie,
Frunzulita galbioara,
Toamna a venit in tara,
Frunzulita aurie,
Sa te prind la palarie,
Frunzulita galbioara,
Toamna a venit in tara.

Auras de pe gutui,
Ca moldova toamna nu-i,
Auras de pa carare,
Toamna-i ca o sarbatoare,
Ada-ti traista mai aproape,
Sa o umplem cu de toate,
Prezentatorul I
Poezia „Și pe jos,covor de frunze” –ne va recita Grosu Marian
A venit la noi o vreme
Cand livezile au rod
Se întunecă devreme
Suflă vântul rece-n pod.
Au ieşit culegătorii
Să adune viile
Iată pleacă şi cocorii
Zboară-n cârd cu miile .
Vîntul:
Cînt și eu deși n-am strună
Căci sînt muzicant de seamă
Și vă-nvăț ce este-o gamă.

Ploița:
Cît de bine-i, dragi copii,
C-am dat ploaia prin cîmpii,
Prin livezi cu fructe mari
Și prin vii la gospodari.
Însă n-am muncit așa
Eu de una singurea
Ghiciți cine m-a ajutat
S-aduc rodul cel bogat?

Elevii: Soarele!

Soarele: Salut, prieteni!

Scald cu raze aurii
Vii, livezi, multe cîmpii
Fructele le ândulcesc,
Strugurii înveselesc.
Iar acum, surpriză mare!
La această sărbătoare
Sînt prezente și fiicele Toamnei!

Septembrie: Bine v-am gîsit, prieteni! Sînt luna Septembrie. Soarele mă mîngîie cu razele sale firave, parcă și-ar
lua rămas bun.
Frunzele de pe copaci se îngălbenesc și se lasă purtate de vînt. Nucile își dezbracă haina și cad jos, ascunzîndu-se
de ochii culegătorilor. Dacă rămîn furișate printre frunze, în primăvară încolțesc și se fac și ele neam de nucar.
Odată cu sosirea mea, rîndunelele pleacă în țările calde și toți beau cu poftă must dulce ca mierea.
În popor mi se spune Răpciune – asociată cu răcirea timpului, altădată Vinițel- ceea ce indică culesul strugurilor
și stoarcerea vinului.

Prezentatorul II- cum este „Toamna Totdeauna” ne va spune Țăruș Nicolai

Din pomul verde şi frumos

O fruză cade,si-ncă una .
Până se-aşterne covor frumos
Aşa e toamna totdeauna.
Si păsări rând pe rând se duc ,
Ici colo vezi doar câte una
Precum o frunză-n vârf de nuc
Aşa e toamna totdeauna.
Pe câmp ,pe case si pe flori
Frumoase brume-şi pun cununa
Si-adoarme soarele în nori ,
Aşa e toamna totdeauna.
Cîntecul,, Toamna bine ai venit,,
1. Frunzele se-ngălbenesc toamna
Nucile se decojesc toamna
Se strîng roadele din vii
Și acestea vor fi in curînd pustii .
Rîndunelele au plecat toamna
Și cocorii ne-au lăsat toamna
Furnicuțele au strîns de cu vară
Hrană pentru lunga iarnă
Refren:
Toamnă bine ai venit
Cu-al tău strai arămit
Ai venit să ne aduci
Mere,pere,prune si nuci
Școala iar a inceput
Copiii au mai crescut
Ei au poftă de-nvățat
Căci toată vara s-au jucat.
2. Ceru-și cerne picuri calzi toamna
Măru-i rosu în obraz toamna
Gogoșarii-s in oțet la borcane
Fierbe gemul în cazane.
Bruma cade prin livezi toamna
Fumegînde cosuri vezi toamna
Uite-un mugur de fetiță se grabește
S-ajungă la gradiniță.
Refren:
3. Frunzele se-ngălbenesc toamna
Nucile se decojesc toamna
Se strîng roadele din vii
Și acestea vor fi in curînd pustii .
Rîndunelele au plecat toamna
Și cocorii ne-au lăsat toamna
Furnicuțele au strîns de cu vară
Hrană pentru lunga iarnă
Refren
Octombrie: Iar eu sînt Octombrie!
Diminețile îi sperii pe toți cu frigurici. Cade prima bruma, de aceia în popor mi se spune Brumărel.Adorm
insectele. Și cerul pare a aduna toată tristețea , prefăcînd-o în lacrimi. Prinde să plouă zile în șir. ,,Ploaie
ciobănească,, așa i se spune.
Dar pe cine văd eu oare?
Știți?! Dintre frunzele gălbioare
O crizantemă privește spre soare
Ștergînd nasul c-o batistă
Spune revășită, tristă.

Prezentatorul I- Brega Vasile ne va recita poezia „Crizantemă dragă floare”

Crizantemă dragă floare

Nu ti-e fricăde ninsoare ?

Nu ti-e teamă că din cer

Or să cadă flori de ger?

-Ba de ger imi este frică

Iar zapada rău mă strică ,

Dacă–nghet eu mor indată

Mă-ofilesc indurerată…!

Prezentatorul I I–Care este mesajul Păsărilor călătoare ne va spune Rusu Ionela

Noiembrie: Nu fiți supărați pe Brumărel, dragii mei, pentru că dacă intru eu, Noiembrie, în calendar, poți
socoti că a rămas o nimica toată pînă la iarnă.Bate la ușă nerăbdător Decembrie.Cucoana Iarnă vine pe nepusă
masă.În popor mi se mai spune Brumar sau Promorar. Brumar – de la brumă, Promorar- de la promoroacă.

Elevii: Dragă toamnă, îţi mulţumim pentru roadele îmbelşugate, pentru florile frumoase, pentru zilele
însorite, pentru pădurile aurite...
Şi te aşteptăm la anul !

Cîntecul ,,Valsul Toamnei,,

1. Și iarăși e toamnă
E toamnă și-n inima mea,
Pădurea faimoasă
Își schimbă culoarea deja.
Refren:
Și frunze din pomi
Cad lin lângă noi
O gamă de multe culori!
Și frunze din pomi
Cad lin lângă noi
O gamă de multe culori.
2.Iar norii ca fumul
Plutesc ca și barca pe val,
Se lasă amurgul
Tălăngi ce răsună pe deal.
3. Ploița cu-ncetul
Stăpână în casă la ea,
Adapă pământul
Ce spală de arșita rea.