14. Descrierea principalelor grupuri (clustere) de tulburări de personalitate.

Ţinând cont de mai multe aspecte, a apărut necesitatea clasifi cării categoriale a tulburărilor de
personalitate subdivizate în trei clustere:

Clusterul A – bizare: paranoidă, schizoidă, schizotipală; este clusterul ciudat și excentric,

tulburările din cadrul lui implică uzul fanteziei și proiecţiei și se asociază cu o tendinţă către
gândirea psihotică; pacienţii pot să aibă o vulnerabilitate biologică pentru dezorganizarea
cognitivă sub stres.

Clusterul B – hiperexpresive și disociate: anti socială, de graniţă – borderline, teatrală,

narcisistă; dramatic, emoţional și imprevizibil

Clusterul C – anxioase: evitanţa, dependenţa obsesiv-compulsivă; anxios sau temător

15. Tulburări de personalitate care corespund grupului (cluster) A.

1. Tulburarea de personalitate paranoidă – pacienţii cu o astfel de tulburare au tendinţa de a
atribui altora motivaţii răuvoitoare; sunt suspicioși, deseori ostili, iritabili și colecţionari de
nedreptăţi. Sunt promovate constant imaginea și drepturile personale în orice situaţie existenţială
concretă și nu sunt tolerate frustrările și eșecurile. În plan cognitiv, ideile preconcepute induc
interpretări false ale realităţii obiective, pe fondul unei hipervigilităţi și hiperestezii persistente.
Sunt considerate referitoare la sine majoritatea cuvintelor și atitudinilor, chiar și cele bine
intenţionate, ale persoanelor din jur. Pacienţii își păstrează pentru ei adevăratele gânduri și
intenţii și evocă experienţe cu alură comparativă a evenimentelor trăite sau imaginate. Prevalenţa
este de 0,5-2,5%, tulburarea fiind mai frecventă la bărbaţi decât la femei. Din punct de vedere
psihodinamic, defensele clasice sunt proiecţia, negarea și raţionalizarea, rușinea fiind o
componentă proeminentă, supraeul fiind proiectat asupra autorităţii. Tratament: medicamentos
psihiatric, prin anti psihotice și agenţi antianxioși. Ca psihoterapie, se folosește terapia suporti
vă, pe parcursul căreia sunt sprijinite porţiunile sănătoase ale egoului.
2. Tulburarea de personalitate schizoidă – pacientul are un stil de viaţă izolat, făra a prezenta
interes faţă de ceilalţi. Comportamentul este solitar, apatic, monoton, lipsit de spontaneitate în
relaţiile interpersonale, exceptând rudele de gradul I. În sens psihodinamic, raporturile parentale
sunt deficitare afectiv ca intensitate și frecvenţă, inducând astfel hipotrofi a abilităţilor
sociotrope. Pot fi extrem de interesaţi de obiecte neînsufleţite și constructe metafizice. Prevalenţa
este de 7,5% din populaţie, incidenţa fiind din nou mai mare la bărbaţi decât la femei. Tratament:
farmacoterapeutic, terapie suportivă (focalizată pe identifi carea fricilor de apropiere, relaţionare
și identificării emoţiilor), poate fi utilă și terapia de grup sau cea de mediu.
3. Tulburarea de personalitate schizotipală – pacienţii au multiple ciudăţenii și excentricităţi
ale caracterului, gândirii, afectelor, vorbirii și prezentării. Sunt deseori angajaţi în gândire
magică, cu idei ciudate, idei de referinţă și iluzii, manifestând derealizare. În plan perceptual,
sunt defi nitorii experienţele insolite, adeseori de ti pul iluziilor corporale, a pseudohalucinaţiilor
și a fenomenelor de percepţie delirantă. Rigiditatea afectivă și răspunsurile emoţionale
paradoxale se alătură binomului hipersensibilitate-detașare și accentuează stranietatea conduitei.
Comportamentul e dominat de excentricităţi, manierisme și bizarerii, fiind variabil nuanţat, iar
relaţiile interpersonale sunt sărace și superfciale. Prevalenţa este de 3% din populaţie și pare să
fie mai des întâlnită la bărbaţi decât femei. Tratament: farmacoterapie (anti psihoti ce și/sau anti
depresive); poate fi uti lă deseori psihoterapia suporti vă sau cea de grup. Pacienţii au nevoie de
egoul auxiliar reprezentat de terapeut pentru a-i ajuta în testarea realităţii.
16.Tulburări de personalitate care corespund grupului (cluster) B.
1. Tulburarea de personalitate antisocială – comportament maladaptativ, pacientul nu
recunoaște drepturile celorlalţi. Este diagnosti cată în jurul vârstei de 18 ani, dificultăţile de
adaptare pot fi observate din perioada timpurie a școlarizării. Sunt definitorii comportamentul
manipulativ si dominator faţă de anturaj, cu apel constant la minciună și șantaj, dar și cu
atingerea acestuia în acte îndreptate împotriva celor din jur. Ostilitatea în raporturile
interpersonale se materializează adeseori, spre deosebire de TP narcisică și borderline, in cazul
cărora ea poate fi transpusă în planul imaginati v. Sunt prezente discontrolul impulsurilor și lipsa
planurilor, deoarece pacienţii manifestă lipsa de sensibilitate pentru alţii sau nepăsare faţă de
siguranţa altora și cea proprie. Prevalenţa este de 3-7% la bărbaţi și 1% la femei. Condiţiile
predispozante includ tulburarea prin def cit atenţional/hiperacti vitate (ADHD) și tulburarea de
conduită. Tratament: este deseori dificil; terapeutic se poate interveni doar comportamental și
prin grupuri de suport, iar farmacoterapeutic prin stimulante, ant convulsivante, stimulatoare ale
dispoziţiei sau betablocante.
2. Tulburarea de personalitate borderline – este o tulburare controversată. Problemele de
separareindividualizare, problemele de control afecti v și atașamentele personale intense ocupă o
poziţie centrală, adiţional faţă de problemele cu imaginea de sine. Pacienţii tind să aibă episoade
micropsihotice, adeseori cu paranoia sau simptome disociati ve tranzitorii. Imaginea și identi
tatea pacienţilor sunt instabile; este proeminentă întoarcerea împotriva propriului self – ură și
dispreţ faţă de sine. Disfuncţia generalizată a egoului are drept rezultat perturbarea identităţii.
Prevalenţa este de 2% din populaţie, mai des întâlnită la femei decât la bărbaţi. Tratament:
pacienţii cu astfel de tulburare pot să constituie o problemă pentru terapeut din cauza „furtunii de
afecte“ și necesită o atenţie deosebită. Tratamentul implică o terapie mixtă, suportivă și
exploratorie. Terapeutul funcţionează deseori ca un ego auxiliar, fixând limite și oferind
structură, iar terapia comportamentală poate fi utilă pentru controlul impulsurilor și al
izbucnirilor de mânie, pentru reducerea senziti vităţii la critică și rejecţie. Din punct de vedere
farmacoterapeutic, sunt folosite anti depresivele și, în doze mici, antipsihoti cele.
3. Tulburarea de personalitate histrionică – pacienţii au un stil hiperexpresiv, teatral,
seducător, erotizant și manipulativ, care invocă atenţia celor din jur. Este tipică fantezia de
„jucare a unui rol“, cu emoţionalitate și stil dramatic. Strategiile cogniti ve sunt superficiale, iar
raţionamentele facile, cu evitarea incursiunilor introspective, în ti mp ce limbajul este colorat,
bombasti c, dar sărac în detalii. Viaţa afecti vă este, de asemenea, dominată de trăiri superficiale
și puţin stabile, dar intens exprimate în sensul demonstrati vităţii. Prevalenţa este de 2-3% din
populaţie, mai des întâlnită la femei decât la bărbaţi. Tratament: se bazează pe psihoterapie
individuală orientată spre conștienti zare, focalizarea se face asupra sentimentelor mai profunde
ale pacientului și asupra utilizării dramei superficiale ca mijloc de apărare împotriva acestor
evenimente. Din punct de vedere farmacoterapeutic, sunt folosite anxioliti cele.
4. Tulburarea de personalitate narcisică – pacienţii au un sentiment grandios al importanţei de
sine. Sunt, de asemenea, caracteristce convingerile și așteptările impenetrabile legate de calităţile
personale deosebite și de superioritatea pe care acestea o conferă în raporturile cu anturajul,
precum și fanteziile expansive nelimitate pe temele succesului, puterii și totul special, chiar
unice. Sunt descrise doua tipuri narcisice : unul hipervigil și cu tenacitate scăzută, ca expresie a
unui eu fragil și empatic, respectiv unul dominator și tenace, corespunzător unui eu bine
structurat, care nu este vulnerabil decât la manifestări de invidie și sfidare. Prevalenţa observată
este de sub 1% din populaţie, dar pare să fie în creștere. Tratament: psihoterapie individuală,
suportivă de mediu sau de grup. Pacienţii așteaptă să aibă un tratament special atât din punct de
vedere medical, cât și therapeutic.

17. Tulburări de personalitate care corespund grupului (cluster) C.

1. Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă – predomină perfecţionismul, ordinea și
lipsa de fl exibilitate. Sunt caracteristi ce rigurozitatea cognitivă și comportamentală, alături de
preocuparea excesivă pentru ordine și detalii, care culminează cu ignorarea scopului real al
acţiunilor. Meti culozitatea exagerată fundamentează absolutizarea ordinii și a programării
diverselor activităţi personale. Este descrisă o tensiune permanentă în încercarea de a-și controla
impulsurile negative, precum și frecvenţe gânduri și impulsuri intrusive anxiogene. Prevalenţa
observată este mai mare la bărbaţi decât la femei. Tratament: psihoterapie individuală, suportivă
sau de grup; anxiolitice sau inhibitor selectiv al recaptării serotoninei (pentru caracteristi cile
obsesive sau depresive).
2. Tulburarea de personalitate evitantă – pacientul are o personalitate rușinoasă sau timidă
(fobică). Sunt caracteristi ce stima de sine scăzută și tendinţa de autodevalorizare în orice
situaţie. Are, de asemenea, tendinţa de a amplifi ca realitatea personală în sens negativ și pe cea
exterioară în sens poziti v. Eul hipotrofiat întreţine în plan afectiv timiditatea și emoţii negati ve
persistente, alături de o anxietate îndreptată spre sine. Sunt descrise numeroase fobii,
predominant de factură socială. Depersonalizarea este mereu prezentă, îndeosebi sub forma
senzaţiilor de înstrăinare și decolorare a propriilor trăiri afective. Prevalenţa observată este de
sub 1-10% din populaţie. Tratament: psihoterapie individuală, suportivă sau de grup (pacientul
poate fi nepretenţios/nesolicitant și cooperant, dar este cu siguranţă foarte sensibil la afirmaţiile
ambigue, ca posibil umilitoare); anxioliti ce si antidepresive.
3. Tulburarea de personalitate dependentă – pacientul este dominat de preocupări ilogice și
ruminaţii legate de teama de a fi lăsat să se descurce singur, însoţită de convingerea că este
incapabil să o facă. În plan afectiv, domină anxietatea socială și de performanţă și teama de
abandon, la care se adaugă tendinţa de a căuta imediat o altă persoană protectoare atunci când
precedenta legătură interpersonală eșuează. Trăsăturile de tip dependent se dezvoltă pe terenul
vicierii atașamentului, în sensul dificultăţilor de separare atât faţă de figurile parentale, cât și faţă
de imaginile internalizate ale acestora. Prevalenţa este de 2,5% din cadrul tulburărilor de
personalitate. Tratament: psihoterapie individuală, suportivă sau de grup, comportamentală, de
familie, antrenarea asertivităţii. Pacienţii pot regresa cu frica de abandon; anxiolitice și anti
depresive. Alte tulburări de personalitate: tulburarea de personalitate pasiv-agresivă, tulburarea
de personalitate sadică, tulburarea de personalitate a înfrângerii de sine.
18. Tipuri de cauze generale ale tulburărilor de personalitate.
Ca în cazul altor probleme de sănătate mentală, tulburările de personalitate sunt probabil
rezultatul unor interacțiuni multiple ale factorilor genetici și de mediu. Se acumulează tot mai
numeroase dovezi ce susțin existența unei legături genetice, rezultatele din studiile pe gemeni
sugerând moștenirea trăsăturilor de personalitate și a tulburărilor de personalitate în limite
cuprinse între 30% și 60%.[4] O sinteză narativă pe studiile epidemiologice sugerează și ea că
sunt importante familia și experiențele din copilăria precoce – de exemplu, abuz (emoțional, fizic
și sexual), neglijare și intimidare, familii dezorganizate, cu consum de alcool și droguri,
comportament agresiv sau încercări de sinucidere în familie.
19. Tulburări neurotice, legate de stres și somatoforme.
NEVROZA Definitie: tulburare caracterizată printr-un simptom sau grup de simptome
egodistonice (percepute de subiect ca fiind străine, neplacute şi perturbatoare) care perturbă
semnificativ activitatea subiectului. Simptomul comun al tuturor nevrozelor este anxietatea. Nu
determina tulburări de comportament.
CLASIFICĂRI – ICD 10
* Tulburări fobic anxioase;
* Alte tulburări anxioase:
-tulburarea de panică;
-tulburarea anxioasă generalizată;
-tulburarea mixtă anxios depresiv;
* Tulburarea obsesiv compulsivă;
* Tulburari legate de stresul sever şi tulburările de adaptare:
-tulburarea acută de stres;
-tulburarea de stres posttraumatică;
-tulburarile de adaptare;
* Tulburarile disociative (conversive);
* Tulburarile somatoforme;
* Alte tulburări nevrotice:
-neurastenia:
-Sindromul de depersonalizare – derealizare;
-alte nevroze.
CLASIFICARI – DSM IV
TULBURARI ANXIOASE
-Tulburarea de panica
-Tulburarile fobice
-Tulburarea obsesiv compulsiva
-Tulburarea de stres posttraumatic
-Tulburarea acuta de stres
-Tulburarea anxioasa generalizata
*TULBURARILE SOMATOFORME
*TULBURARILE DISOCIATIVE
*TULBURARILE DE ADAPTARE

 ANXIETATEA: teama fără cauză sau disproporţionată în raport cu aceasta .

Manifestări clinice: tremor,tresăriri musculare ,tensiune musculară
,cefalee,dispnee,hiperventilatie fatigabilitate, paloare sau înroşirea obrajilor,tahicardie
,palpitaţii,transpiraţii ,senzaţia de mâini reci,uscăciunea gurii,creşterea tranzitului
intestinal,micţiuni frecvente,senzaţia de nod în gât, discomfort epigastric, frică,insomnie.

20. Tulburările de neurodezvoltare și comportament disruptiv (conform DSM-5).