29.

Inconveniențe și probleme în tratamentul diverselor tulburări de

personalitate.
Abordarea terapeutica și, în primul rand, psihofarmacologica a tulburarilor de personalitate
implica mari dificultati, comparabile cu acelea din domeniul alcoolomaniei. In mod practic,
cei cu tulburari de personalitate "nu solicita tratament pana cand consecintele sociale și
interpersonale, determinate de trasaturile de personalitate, nu duc la îngrijorare și la nevoia de
schimbare". Pentru cei cu tulburari de personalitate, ca și fata de cei dependenti de alcool
sau de drog, clinicianul are un contratransfer negativ. El considera ca acești pacienti sunt
"rezistenti la schimbare" și "nemotivati pentru tratament". Specialistul In sanatatea mintala
nu trebuie sa judece acești pacienti ori sa-i condamne, ci sa-i înteleaga, cu atat mai mult cu
cat, atitudinile și comportamentul lor sunt expresia structurii psihismului și nu a dorintei sau
vointei lor.

30.Tulburări de anxietate. Cauze, simptome și tratamentul tulburărilor de

anxietate.
Persoanele cu tulburări de anxietate trăiesc o senzație accentuată și excesivă de teamă cu
privire la anumite situații sau obiecte. Acestea experimentează, totodată, și simptome fizice,
cum ar fi tahicardie, transpirație, uscăciune a gurii, tremor, tensiune musculară, precum și un
sentiment de spaimă și panică. Diagnosticul de anxietate este pus dacă persoana nu poate
controla reacția sa la situația respectivă sau dacă această reacție este nepotrivită, ori dacă
anxietatea interferează cu desfășurarea normală a activităților zilnice ale persoanei respective.
Tratamentul persoanelor cu tulburari de personalitate este psihoterapia, fiin considerata cea
mai eficace metodă, fie terapia de grup sau antrenamentul autoafirmării.

31.Efectele stresului asupra sănătății și performanței. Factori care

influențează stresul și susceptibilitatea la stres.
Stresul este acea presiune pe care o simțim pe umerii noștri atunci când suntem copleșiți de
activitățile zilnice și când încercăm să facem față tuturor sarcinilor pe care le avem de
îndeplinit – fie la locul de muncă, în relațiile familiale sau în variate situații.
Evenimente majore de viața care pot fi surse de stres

 Probleme la locul de muncă sau retragerea la pensie;

 Lipsa timpului liber sau a banilor;
 Pierderea unei persoane dragi;
 Probleme în familie;
 Probleme de sănătate;
 Schimbarea locuinței;
 Supraviețuirea dintr-un accident, un eveniment nefericit sau o boală care a pus viața în
pericol;
 Îngrijirea unei persoane apropiate ce suferă de o boală cronică (de exemplu, demență);
 Practicarea unei meserii periculoase;
 Un dezechilibru între viața personală și cea profesională, prea multe ore de muncă sau
un loc de muncă pe care îl urâm;
 Pierderea unei sarcini;
 Sarcina și apariția unui copil;
 Expunerea la zgomote excesive, aglomerație, poluare;
  Nesiguranța sau așteptarea unui eveniment important.

Simptome fizice:

 Transpirație;
 Durere în piept sau de spate;
 Spasme musculare;
 Disfuncție erectilă, pierderea libidoului;
 Stări de leșin;
 Dureri de cap;
 Boli cardiovasculare;
 Tensiune arterială mare;
 Sistem imunitar slăbit;
 Tulburări nervoase;
 Dificultăți legate de somn;
 Probleme digestive.

Simptome emoționale:

 Furie;
 Anxietate;
 Epuizare;
 Probleme de concentrare;
 Oboseală accentuată;
 Sentiment de nesiguranță, neliniște;
 Pierderi de memorie;
 iritabilitate;
 Obiceiul de a-și roade unghiile;
 Stare de tristețe.

Simptome comportamentale:

 Tendința de a mânca prea mult sau prea puțin;

 Izbucniri nervoase și bruște;
 Abuz de droguri și alcool;
 Consum mai mare de tutun;
 Izolare socială;
 Plâns frecvent;
 Probleme în relație;
 Dureri cronice

32.Gestionarea furiei și stresul. Stresul la locul de muncă și sănătatea la

locul de muncă.
Câteva modificări în stilul de viață sunt necesare pentru a gestiona și preveni sentimentul că
suntem copleșiți:
 Practicarea unei activități fizice: deja sunt bine-cunoscute beneficiile pe care le are
sportul asupra stării fizice și psihice;
 Reducerea consumului de alcool, cafeină, tutun sau alte substanțe – pentru că
acestea agravează simptomele stresului;
 Adoptarea unei alimentații echilibrate: o alimentație echilibrată și sănătoasă, cu o
cantitate suficientă de fructe și legume, menține un sistem imunitar puternic în fața
stresului;
 Prioritizarea programului zilnic: este indicat să ne organizăm activitățile zilnice
pentru a nu ne simți copleșiți;
 Practicarea unor tehnici de relaxare: yoga, meditații sau mersul la un masaj de
relaxare. Tehnicile de respirație se pot dovedi, de asemenea, utile pentru a ne ajuta să
ne relaxăm;
 Comunicarea cu cei apropiați: familie, prieteni, colegi despre ceea ce ne
îngrijorează;
 Găsirea propriul remediu la stres: atunci când ne confruntăm cu situații stresante,
este indicat să facem ceva ce ne face plăcere, cum ar fi să citim, să ne plimbăm în
natură, să ascultăm muzică sau să ne vedem cu un prieten;
 Un somn 7 – 8 ore pe noapte;
 Menținerea unei vieți sociale active;
 Evitarea situațiilor conflictuale inutile.

Locul de muncă poate fi o sursă serioasă de stres, fie acut, fie cronic. Simptomele stresului
cauzat de locul de muncă sunt:

 Sentimentul că nu poți controla ceea ce se întâmplă;

 Sentimentul de fi blocat într-un job care nu îți place și incapacitatea de a găsi soluții;
 Conflicte cu colegii sau cu șeful;
 Suprasolicitare, prea multe sarcini de îndeplinit.

Pentru a evita aparitia stresului la locul de munca este necesar sa atingem un echilibru intre
viata profesionala si personala sau schimbarea locului de muncă in folosul unui job unde vom
fi incurajati, respectati, pretuti si unde starea noastra de spirit va fi pozitiva si optimista.

33.Trauma psihică. Tulburările asociate traumei și factorilor de stres.

Când vorbim de traumă psihică, ne referim la consecinţele în plan psihic ale evenimentelor şi
situaţiilor traumatice. Adică este nevoie să diferențiem între exterior – evenimentul și situația
traumatică - și interior – trauma sau rana psihică. Este vorba de rana produsă în interiorul
sistemului nostru de personalitate, de la cele mai superficiale nivele, la cele mai profunde.
Rana este de fapt o pierdere, o rupere a integrităţii personalităţii. Această rupere este indicată
prin mai multe noțiuni în psihologie: splitare, clivaj sau disociere traumatică.
Factori situaţionali care provoacă efecte traumatice, individual sau împreună:
1. ameninţarea intagrităţii corporale şi a vieţii
2. vătămările sau rănirile corporale severe
3. a fi expus unei răniri sau vătămări intenţionate
4. confruntarea cu corpuri umane diforme
5. pierderea violentă sau bruscă a unei persoane iubite
6. observarea violenţei împortiva unei persoane iubite sau informare despre aceasta
7. informarea că individul este sau a fost el însuşi expus unui stimul nociv de mediu
8. vinovăţia faţă de moartea sau severa vătămare a altora.

Simptomele asociate unei traume psihice sunt:

În sfera FIZIOLOGICĂ: tremor, insomnie, plâns, lipsa apetitului ce duce la scăderea greutăţii
corporale, manifestări neurovegetative: palpitaţii, tahicardie, hiperhidroză, paloare, scăderea
sistemului imunitar.
În sfera EMOŢIILOR: temeri, groază, diverse anxietăţi, fobii, depresie, disperare, lipsă de
speranţă, neputinţă, neajutorare, melancolie, regret, singurătate, tristeţe, furie, ură, vinovăţie,
dezaprobare, neîmplinire şi gol existenţial.
În sfera COMPORTAMENTALĂ: persoana se poate izola sau poate deveni agresivă,
pretenţioasă, cicălitoare, haotică, poate renunţa la unele activităţi, la viaţa socială, poate apela
la abuz de alcool, droguri, tutun sau poate să se suprasolicite profesional sau familial pentru a
nu mai avea timp şi forţă să simtă durerea.

34.Tulburările de adaptare. Factori de risc și consecințe funcționale ale

tulburărilor de adaptare.
Tulburarea de adaptare reprezintă o reacție emoțională sau comportamentală semnificativă
clinic față de un stimul stresor. Reacția este disproporționată în raport cu natura stimulului,
care face parte din gama experiențelor de viața normale – căsătorie, nașterea unui copil,
schimbarea locului de muncă.
Cauze:
 Factori genetici -  temperamentele cu anxietate ridicată sunt mai predispuse la reacții
exagerate la un eveniment stresant și către dezvoltarea unei tulburări de adaptare.
 Factori biologici – există o vulnerabilitate mai mare la cei care au o dizabilitate
medicală severă.
 Factori psihosociali – sunt mai predispuse persoanele care au pierdut un părinte în
prima copilărie sau care au avut experiențe negative de îngrijire parentală. Capacitatea
de a tolera frustrarea în viața adultă se corelează cu satisfacerea nevoilor bazale în
copilărie.
Simptome:
 Manifestări comportamentale sau emoționale ca răspuns la un stimul stresor
identificabil , și care durează  de cel mult 3 luni de la apariția stresorului/stresorilor.
 Intensitatea trăirilor este semnificativă
 Există o suferință marcantă , în exces față de ceea ce ar fi de așteptat de la expunerea
la stimul
 Funcționarea socială sau ocupațională este puternic alterată.
 Odată ce stimulul dispare, simptomele nu persistă mai mult de încă 6 luni.
Există mai multe tipuri de tulburări de adaptare, in funcție de simptomele predominante:
 Cu dispoziție depresivă
 Cu anxietate
 Cu dispoziție mixtă, anxioasă și depresivă
 Cu perturbarea conduitei
 Cu tulburare mixtă, a dispoziției și conduitei

35.Tulburarea de stres posttraumatic (PTSD) și consecințele sale asupra

sănătății mentale și somatice.
Apare ca răspuns la o traumă trăită de persoana respectivă; aceasta retrăiește un eveniment
traumatizant, în mod repetitiv. Trauma poate fi o situație extremă, cum ar fi supraviețuirea
dintr-un accident sau experiența unui soldat care a fost pe frontul de război, dar nu numai.
O persoană poate resimți ca traumă și alte evenimente din viața sa, mai puțin extreme.
Persoana respectivă simte în continuare că viața îi este pusă în pericol și că nu are control
asupra a ceea ce i se întâmplă, deși evenimentul traumatizant a încetat de mult timp.
Semne ale sindromului post-traumatic:
 Amintiri obsesive ale stresului, vina constanta;
 Îndepărtarea de tot ceea ce poate fi asociat cu evenimente tragice;
 Tulburări de somn, coșmaruri, insomnie;
 Excitabilitate crescută, agresivitate;
 "Amorțeală" emoțională, teama de relații apropiate, lipsa de a-și asuma
responsabilitatea pentru acțiunile lor;
 Suprasolicitarea stabilă a sistemului nervos, până la epuizarea acestuia;
 Condiții psihopatice