Caracterizarea personajului

Fragmentul din … (numele operei), de … (numele autorului) este

un text epic, autorul exprimându-și în mod indirect gândurile, ideile,
sentimentele, viziunea asupra … (tema textului). Semnificativ, în acest
sens, este destinul lui … (numele personajului + statutul social).
Pivot al diegezei ce susține arhitectura narativă a discursului, …
(numele personajului) este un personaj individual; imaginar, rod
exclusive al fanteziei creatoare a autorului/ cu atestare istorică, al cărui
prototip real este consemnat și recunoscut; rotund, întrucât evoluează
din punct de vedere moral și psihologic pe parcursul diegezei/ plat,
deoarece își păstrează constante dominantele caracteriale. Modalitățile
de caracterizare evidențiază gradual trăsăturile fizice și de caracter ale
personajului, care nu este doar o întruchipare schematică a unor idei, ci
și o personalitate complex. În ceea ce privește caracterizarea directă, …
(aplicație pe text).
În ceea ce privește caracterizarea indirect, trăsăturile morale ale
protagonistului reieșind din fapte, întâmplări, evenimente la care acesta
participă, mediul în care trăiește și se dezvoltă, elemente atitudinale și
comportamentale, vestimentație, limbaj și, cel mai important, relația cu
celelalte personaje. În acest sens, … (3-4 trăsături esențiale).
Prin urmare, ”ființă de hârtie” (Roland Barthes), personajul literar ...
(numele personajului) reprezintă un caracter complex, ale cărei
dominante caracteriale sunt ... . Prin intermediul acestuia, ... (numele
autorului) oferă o lecție de viață cu privire la ... (tema).