Ars poetica

Ars poetica este o poezie cu un pronunțat caracter programatic în cadrul

căreia se ilustrează viziunea artistică originală asupra rolului pe care creația și
creatorul îl au în lume, din care transpar motive literare recurente.
Trăsături:
1. În ceea ce privește raportul poet-operă de artă, principiile de creație
vizează elemente de laborator artistic, surse de inspirație, teme, modalități
de expresie, rolul social, etic, estetic al poeziei.
a) Poetul – ipostază creatoare, ”este nu atât un mânuitor, cât un mântuitor
al cuvintelor. El scoate cuvintele din starea lor naturală și le aduce în
starea de grație”(Lucian Blaga).
b) Poezia – ”este o inefabilă sinteză etică și estetică pe care o realizează
cu efort și suferință truditorul cuvintelor, Poetul” (Tudor Arghezi).
- Dobândește virtuți magice, de recreare a lumii prin sensurile
originale ale cuvintelor de evocare a trecutului și de prefigurare a
viitorului.
- Oglindă a lumii, sursa de inspirație fiind însăși existența, Borges
afirmând că ”lumea cărților șu cartea lumii sunt unul și același
lucru”.
- Prin mecanismul transfigurării artistice, extrage esențele imuabile
ale universului.

2. Textul ilustrează laboratorul artistic ce presupune deopotrivă, har creator,

de esență divină și trudă în căutarea cuvântului care să exprime plenar
ființa și/ sau universul, idee exprimată metaforic de Tudor Arghezi în
versurile ”Slova de foc și slova făurită/ Împerecheate-n carte se mărită”.
3. Se exprimă crezul poetic personal, amalgamat cu autoportretul
creatorului/ cu portretul generic al creatorului de poezie.

Prin urmare, dramatic raport al creatorului cu propria creație,

metatextualitate a poeziei, caracterul programatic al operei … de … se întrevede
din…