1) Arta poetică este un concept cu caracter normativ, specific
esteticii, ce desemnează un ansamblu de norme sau reguli privind „nașterea“ sau „facerea“ poeziei, ori, în general, tehnica literaturii – cu abordări dinspre genuri sau specii literare, dinspre prozodie, figuri de stil, compoziție, stilistică – în funcție de doctrinele și dogmele curentelor înregistrate în plan diacronic.
2) Spre deosebire de oricare text poetic, arta poetică definește rolul
poetului, exprimat prin relațiile poet-creație, poet-lume, poet- divinitate, în același timp, valorificând ideea rolului social al poetului.
3) Asociez arta poetică cu arta frumosului, întrucât exprimă crezul
poetic, convingerile și concepția autorului despre creația literară, despre cunoaștere, în sens larg. 4) Elementele/mijloacele artistice specifice unei arte poetice sunt prezența câmpului lexico-semantic al „creației”; titlu cu caracter referențial/generic; prezența motivului orfic, al cunoașterii, al căutării, al întrebărilor existențiale, al zborului. 5) Înțelegerea artei poetice a unui scriitor permite aprofundarea în universul lăuntric al acestuia, întrucât ea definește ansamblul de trăsături care exprimă concepția despre lume și viață a unui poet, viziunea lui asupra menirii poetului și a artei sale, definitorii pentru creația lui. 6) Consider importantă înțelegerea artei poetice a unui scriitor, întrucât aceasta conferă cititorului o ,,călătorie” imaginară în lumea creației a lui, reprezentând poezia prin care autorul îşi exprima în mod direct opiniile personale referitoare la tot ce intra în sfera artei. Exercițiul 2 „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga - artă poetică modernă
Arta poetică este un concept care definește ansamblul de trăsături care
exprimă concepția despre lume și viață a unui poet, viziunea lui asupra menirii poetului și a artei sale, definitorii pentru creația lui. Poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga este o artă poetică modernă, întrucât cxprimă crezul poetic, convingerile și concepția autorului despre creația literară, despre cunoaștere, în sens larg și definește care este relația poet-lume-creație. Este o meditație pe tema poetul și poezia, poetul fiind o conștiință a universului, iar poezia o emanație a acestei conștiințe. O particularitate definitorie este preocuparea pentru marile probleme ale cunoaşterii, tema poeziei reprezentând-o atitudinea poetică în faţa marilor taine ale Universului: cunoaşterea lumii este posibilă numai prin iubire. Lucian Blaga se situează în ipostaza contemplatorului fascinat de întregul absolut, ale cărui elemente sunt enumerate în versurile poeziei: ,,flori’’, ,,ochi’’, ,,buze’’, ,,morminte’’. Poezia este un mod de cunoaştere, prin participarea la misterul ei. Actul poetic converteşte misterul, nu îl reduce, deoarece cuvântul poetic nu înseamnă, ci sugerează. Titlul „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este o metaforă revelatorie care semnifică ideea cunoaşterii luciferice. Pronumele ,,eu”, care este reluat insistent în poezie, exprimă atitudinea poetului-filozof de a proteja misterele lumii, de a a refuza să intervină cu brutalitate în echilibrul lumii, strivindu-i, astfel, frumuseţea. Verbul la forma negativă ,,nu strivesc " exprimă refuzul cunoşterii de tip raţional şi opţiunea pentru cunoaşterea luciferică. Metafora sugerează o lume care are frumusețea, dar şi fragilitatea florii, asupra căreia orice intervenție violentă poate avea consecințe distructive. Cuvântul este o formă a creației, Dumnezeu este Creatorul și nu poate fi cuprins în dimensiunea creației ( şi tot ce-i neînţeles/ se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari). În concluzie, poezia ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este o artă poetică modernă, fiindcă Lucian Blaga îşi exprimă propria viziune asupra lumii, pentru că textul liric devine expresia conştiinței sale ,,calea mea”, care presupune contopirea cu misterele universului, rolul poetului fiind acela de a intensifica aceste taine prin creație.