ISUS ȘI CAIAFA, EVREI ȘI CREȘTINI

(Bert Hellinger, ”Rising in Love. A Philosophy of Being”, pag. 195-197, traducere de

Serban Vasile
)
De mulți ani mă uit la efectele antisemitismului creștinilor față de evrei. Am căutat să știu cum a
început antisemitismul și care-i sunt rădăcinile. Mai mult ca orice, am căutat să știu cum a
copleșit el sufletele creștinilor – și ce ar conduce la împăcare. Voi detalia mai jos cercetările
mele care au constituit pentru mine o surpriză.
La un congres din Lyon, am fost invitat să fac o expunere matinală despre noi și strămoșii noștri
și despre ce ne reunește și ne împacă cu ei.
Eu observasem cu mult timp în urmă că excluderea unui membru al familiei are efecte tragice,
adesea chiar și după secole întregi.
ISMAEL ȘI ISAAC
M-am gândit la Ismael, întâiul fiu născut al lui Avraam care a fost alungat pentru a face loc celui
de al doilea său fiu, Isaac. Și poate că aici este o legătură dintre acest eveniment din trecut și cum
evreii sunt excluși în prezent ca popor ca și cum aceasta ar fi ispășirea pentru nedreptatea făcută
lui Ismael și mamei sale Hagar. M-am mai gândit totodată și la conflictul dintre Israel și vecinii
lor arabi care se consideră descendenții lui Ismael. La fel ca în situațiile similare în care un
membru al familiei este exclus în acest fel, vindecarea profundă din interiorul sufletului poate fi
inițiată când cel exclus și urmașii lui sunt aduși înapoi în sistemul familial, redându-li-se locul lor
de drept, conform ordinii de prioritate temporală. În acest caz, Ismael ar trebui să fie repus pe
primul loc între fii, iar mama lui pe poziția de femeie primă a lui Avraam.
CAIAFA ȘI ISUS
Un conflict comparabil a fost cel care a provocat istoria foarte dureroasă a evreilor printre
creștini și care a cauzat antisemitismul printre creștini până în zilele noastre. Părerea mea este că
acest conflict își are originea în aceeași sursă. Este vorba despre conflictul dintre Caiafa și Isus,
dintre cei care l-au preferat pe Caiafa, cu tipul de iudaism pe care îl reprezenta și-l apăra, și
respectiv cei care au devenit adepții lui Isus. Cu toate că toți provin din aceeași familie și că
creștinii ar trebui să ocupe doar locul doi conform ordinii de rang, creștinii s-au pus pe ei înșiși
pe primul loc. Trebuie să avem în vedere că aici este o excludere reciprocă.
Astfel, de multă vreme am avut ideea că acest conflict dintre evrei și creștini trebuie privit și
rezolvat acolo unde își are originea: în conflictul dintre Caiafa și Isus.
CALEA SPIRITUALĂ A INSIGHT-ULUI
Cum să facem vizibile adâncimile și întinderea acestor conexiuni și cum să cuprindem totul într-
o formă care să poată fi percepută printr-o experiență trăită de toată lumea? – am dat mult de
lucru gândirii. Însă am știut de la început că eu însumi nu puteam să joc un rol activ în
înțelegerea acestor conexiuni. Aceste mișcări incredibile, așa cum ni se înfățișează nouă, trebuie
să fie recunoscute ca fiind mișcări ale spiritului care au o grijă și o preocupare egale pentru toți
oamenii implicați în conflict și care sunt aduși iar împreună tot de către aceste mișcări.
În constelațiile familiale spirituale putem vedea și trăi astfel de mișcări. Constelațiile familiale
inițiază mișcările esențiale, fără să lase loc ideilor noastre uzuale, regretelor și obiecțiilor noastre.
Ele ne oferă o cale a insight-urilor care nu a mai fost deschisă până acum de nimeni.
Cu aceste gânduri în minte m-am prezentat în fața unei largi audiențe din Lyon: am plasat un
reprezentant pentru Isus și altul pentru Caiafa, punându-i față în față și, cu o încredere deplină, i-
am predat pe amândoi mișcărilor acestui spirit creativ.
Nu am avut îndrăzneala să fac ceva din propria mea inițiativă. Simțisem în interiorul meu când
mă pregăteam pentru această conferință, cum aceste două nume mi-au venit în minte în mod clar,
atât de clar, încât am lăsat deoparte orice teamă ce-o avusesem. Predându-mă complet mișcărilor
spiritului și de acestă dată, am avut încredere că ele mă vor ghida.
Și în acest fel, a ieșit la suprafață constelația pe care o voi descrie mai jos în detaliu.
CONSTELAȚIA
Așa cum se obișnuiește în constelațiile familiale spirituale, nu este necesară o constelație așa
cum se lucra la începuturi. Este suficient doar ca reprezentanții să stea într-un loc oarecare. Și
apoi, dintr-odată, reprezentanții sunt preluați de o mișcare care-i conduce să facă și să arate ceea
ce este în concordanță cu persoana pe care o reprezintă.
În acest caz am ales un reprezentant pentru Isus și alul pentru Caiafa. Caiafa era Marele Preot
care l-a găsit vinovat pe Isus și care l-a predat prefectului roman Pontius Pilat pentru a fi
crucificat. Numai Pontius Pilat avea puterea de a ordona să fie crucificat și omorât.
După ce am găsit voluntarii care să-i reprezinte pe Isus și pe Caiafa, i-am pus să stea față în față
la o oarecare distanță. Cei doi, împreună cu mine, ne-am lăsat ghidați de către mișcările
spiritului.
Chiar de la început, reprezentantul lui Isus s-a întors cu întreaga sa atenție către reprezentantul
Marelui Preot al evreilor. El nu se comporta nici ca un dușman și nici ca o victimă, ci doar ca
cineva care aparținea, fără reproș și fără nicio pretenție. El se uita cu prietenie la reprezentantul
lui Caiafa, stând cu brațele deschise, dar fără să se miște din loc. Întors către Caiafa, el doar
stătea pur și simplu acolo.
Reprezentantul Marelui Preot și-a încleștat pumnii, s-a apropiat de Isus și i-a dat o lovitură în
piept. Însă Isus nu i-a ripostat. El a rămas stând acolo, având mereu o expresie prietenească.
Caiafa a venit iar la Isus, l-a lovit în piept și a încercat să-l împingă dincolo, în afara acelui
spațiu.
Isus a rămas în aceeași poziție, întors cu bunăvoință spre Caiafa. El nu a putut fi provocat să
riposteze și nici să se apere, ci doar a continuat să stea acolo cu brațele deschise.
Aici am intervenit eu. Mi-am amintit de vorbele din Evanghelia după Matei care au fost puse în
gura mulțimii când îi cerea moartea în fața lui Pilat: ”Sângele lui să fie asupra noastră și asupra
copiilor noștri!” Dacă aceste cuvinte au fost spuse cu adevărat sau dacă aparțin doar autorului
acestei evanghelii, nu e nevoie să ne preocupe pe noi aici. Când ne uităm la soarta poporului
evreu printre creștini, aceste cuvinte exprimă că aceasta a fost realitatea mai târziu și că, după
toate probabilităţile, vorbele acestea au contribuit la ea.
Apoi am arătat reprezentantului Marelui Prot consecințele comportamentului său față de Isus.
Am ales patru reprezentanți pentru evreii care au fost persecutați și omorâți de către creștini. Le-
am cerut să se întindă pe jos cu fața în sus dinaintea lui Caiafa și Isus. Ei îi reprezentau pe
milioanele de victime care încă din acel moment și-au pierdut viața, parțial deoarece Caiafa l-a
ucis pe Isus.
Efectul intervenției mele a avut un efect surprinzător asupra reprezentantului lui Caiafa. Dintr-
dată, agresiunea lui a dispărut. El s-a retras, dar fără să se uite la cei morți. Se uita numai la Isus.
Însă, Isus se uita la morți. După puțin timp, Caiafa s-a uitat și el la morți. A venit la ei în
genunchi, s-a aplecat asupra lor și a plâns cu hohote.
Reprezentantul lui Isus s-a întors cu prietenie spre Caiafa. S-a așezat pe podea, s-a uitat la Caiafa
și a întins o mână spre el.
După puțin timp, reprezentantul lui Caiafa s-a întins pe jos cu ceafa pe burta unuia dintre morți.
Și-a deschis și el larg brațele, plângând și murmurând din buze ca și cum ar fi vrut să spună ceva
sau poate să țipe, dar nu a scos niciun sunet și niciun cuvânt. Imaginea mea a fost că și el atârna
la fel pe cruce. Puțin după aceasta, a atins încetișor mâna lui Isus cu un deget, dar apoi și-a tras
iarăși mâna înapoi.
După un timp, Caiafa a încercat să-i ridice în picioare pe cei morți ca și cum ar fi vrut să-i
reîntoarcă la viață. Isus s-a îndepărtat de el și de morți. S-a așezat pe podea în alt loc; mâinile lui
erau încă deschise, iar capul era aplecat în față. Aici am oprit constelația.
Această constelație a durat trei sferturi de oră fără să fie rostit niciun cuvânt.
REFLECȚII
Oricum am vedea aceste mișcări, un lucru este sigur: ele nu au putut proveni din ideile
reprezentanților. Aici a fost la lucru mișcarea spiritului. La fel ca în toate aceste mișcări, când ele
îi mișcă pe reprezentanți către ceva dincolo de ideile lor, ele servesc Iubirea. Ele sunt în serviciul
depășirii opozițiilor, în acest caz cele dintre evrei și creștini și, prin aceasta, ele servesc pacea.

3838
3 comentarii
2 distribuiri
Îmi place
Comentează

Distribuie
Comentarii