Sunteți pe pagina 1din 4

AMELIORAREA DEPRESIEI LA ALCOLICI FOLOSIND

ANTRENAMENTUL AUTOGEN AL LUI SCHULTZ

Interviul preliminar constă într-o discuţie cu pacientul referitoare la


problemele cu care se confruntă (alcoolismul şi depresia), istoricul bolii,
relaţiile interpersonale, statutul socio-profesional, date biografice. Tot acum
se încearcă şi crearea alianţei terapeutice. Acest interviu a avut loc pe
parcursul primelor două şedinţe.
Pacientul 8 este bărbat, are 45 de ani, este absolvent de şcoală
profesională, având meseria de lăcătuş mecanic, în prezent lucrează la o
firmă de construcţii. Locuieşte împreună cu familia (soţia şi fiul lor).
Consumă alcool de la vârsta de 17 ani, dar în limite normale. Odată cu
trecerea timpului cantitatea de alcool ingerată a crescut; la început consuma
bere şi vin, dar de aproximativ şase ani bea numai tărie. Consuma zilnic atât
în timpul serviciului, cât şi după terminarea programului, dar şi acasă. Acest
lucru a dus la certuri frecvente cu soţia care l-a rugat mai întâi să se lase, iar
apoi văzând că nu a făcut acest lucru a început să-i reproşeze că nu-şi mai
îndeplineşte rolurile de soţ şi tată, că „are în cap numai băutură", „că în loc
să aducă banii în casă îi duce la cârciumă". În cele din urmă soţia a plecat
împreună cu copilul la părinţii ei. Subiectul realizând că se află într-o situaţie
delicată, că şi-a neglijat familia, că este pe cale să o piardă, a încercat să
renunţe la consum însă nu a reuşit, şi şi-a dat seama că este alcoolic. Nici un
membru al familiei sale nu este alcoolic. Deoarece nu vrea să-şi piardă
familia, a hotărât să se interneze pentru a scăpa de această dependenţă,
acesta fiind singurul care ar putea-o aduce înapoi pe soţia lui. Este
diagnosticat cu ulcer duodenal.
Interviul de evaluare: a treia şedinţă
I-am dat pacientului un chestionar pentru evaluarea alcoolismului -
Testul de autoadministrare pentru verificarea alcoolismului (SAAST- Self-
Adimnistered alcoholism Screening Test). În urma rezultatului obţinut la
chestionar, respectiv 10, se observă că pacientul este alcoolic deoarece un

1
scor mai mare de 3 indică prezenţa alcoolismului. Apoi i-am dat BDI-ul
pentru a observa dacă prezintă simptome depresive. Astfel, obţinând scorul
24, prezintă depresie moderată către severă. Se reţine scorul obţinut la BDI
pentru a verifica la sfârşitul terapiei dacă în urma aplicării tehnicilor de
relaxare stările depresive au fost ameliorate.
Am discutat cu pacientul despre stările sale depresive pe care le-a
regăsit în BDI: tristeţea, prezenţa sentimentului eşecului, nemulţumire,
autoacuzare, sentimente de culpabilitate, insomnii, nehotărâre. I-am explicat
conceptul „depresie moderată" şi faptul că acest tip de depresie poate fi
ameliorat cu ajutorul a diverse psihoterapii, dar că eu m-am gândit la
relaxare.
Terapia: a patra şedinţă
În această şedinţă am discutat mai mult despre tehnicile de relaxare,
cum ajută acestea la ameliorarea depresiei, ce presupun ele atât din partea
terapeutului, cât şi a clientului. Pacientul a prezentat interes faţă de acest tip
de terapie spunându-mi că simte nevoia să se relaxeze deoarece în ultimul
timp este tensionat, stresat, agitat. Astfel, l-am rugat să se concentreze
asupra sugestiilor pe care i le administrez, după care am început exerciţiul de
relaxare. Pe parcursul exerciţiului pacientul a reuşit să se relaxeze, iar după
cele douăzeci de minute acordate antrenamentului, am discutat despre
trăirile pe care le-a avut şi mi-a zis că la început s-a simţit stingher şi un pic
speriat, dar că în cele din urmă a reuşit să se destindă. Mi-a relatat că i-a
plăcut acest tip de terapie, am mai vorbit despre utilitatea ei , iar la sfârşitul
şedinţei i-am dat ca temă să se relaxeze singur de două ori pe zi.
A cincea şedinţă. Subiectul a încercat să se relaxeze, dar nu a reuşit
pentru că îl invadau tot felul de gânduri. I-am spus că acest exerciţiu necesită
un grad mare de concentrare asupra corpului şi nu asupra gândurilor. Am
discutat despre frământările sale după care am trecut la exerciţiul de
relaxare, pacientul reuşind să se concentreze mai mult şi, în consecinţă să fie
mai relaxat. Mi-a relatat că se simte mai vioi, mai energic, mai bine. Spre
sfârşitul şedinţei i-am spus pacientului să încerce să mai practice şi singur

2
antrenamentul.
A şasea şedinţă. Pacientul mi-a relatat că a reuşit să-şi menţină
atenţia concentrată asupra propriului corp pentru câteva minute, însă nu s-a
simţit la fel de bine cu după relaxarea din timpul şedinţei. Am discutat
despre relaţia sa familială de dinaintea începerii consumului abuziv de
alcool, mi-a relatat că era un soţ şi un tată bun şi iubitor, un „om de casă, om
de familie", că-i plăcea să-şi petreacă timpul liber alături de familie, „că nu
înţelege cum alcoolul a putut să-l schimbe atât de mult". Am observat că
subiectul se simte foarte vinovat de tot ce s-a întâmplat şi că îşi doreşte o
schimbare în viaţa sa, că este motivat să renunţe la alcool. Am trecut la
exerciţiul de relaxare care a decurs bine, după care l-am rugat pe pacient să-
şi noteze sugestiile pentru întărirea eului pe o foaie şi să le repete de fiecare
dată când se simte copleşit de gânduri.
A şaptea şedinţă. Am vorbit cu pacientul despre exerciţiul de
relaxare pe care îl desfăşoară singur şi mi-a relatat că simte progrese şi că
speră să obţină aceleaşi stări de bine ca cele din timpul şedinţelor de terapie.
De asemenea mi-a spus că a început să meargă la asociaţia AA din cadrul
spitalului, şi observând că există oameni care au reuşit să renunţe la alcool,
este mai încrezător în şansa lui de vindecare. Am observat o atitudine mai
optimistă, că este mai încrezător în forţele proprii. A zis că la această
schimbare contribuie şi faptul că îşi repetă constant sugestiile învăţate.
Exerciţiul de relaxare a decurs normal.
A opta şedinţă. Pacientul era foarte bine dispus deoarece înainte cu
o zi îl vizitase soţia pentru prima oară de când este internat. Au avut o
discuţie în urma căreia pacientul a înţeles că şi soţia lui îşi doreşte să se
reîntoarcă acasă dacă el reuşeşte să renunţe la consum. Astfel, pacientul a
devenit şi mai motivat şi a zis că vrea „să nu-şi mai plângă de milă" şi „să
lupte până la capăt", să renunţe definitiv la alcool. Am trecut la exerciţiul de
relaxare care s-a desfăşurat firesc.
A noua şedinţă. Am vorbit despre exerciţiul de relaxare pe care îl
desfăşoară singur, mi-a zis că reuşeşte să-şi menţină atenţia concentrată

3
asupra corpului timp de aproximativ zece minute, că îşi poate administra
sugestiile şi că se simte mai odihnit, că doarme mai bine şi că durerile de
stomac nu mai sunt atât de puternice. Am trecut la exerciţiul de relaxare,
pacientul s-a destins, s-a simţit bine. I-am recomandat să exerseze
antrenamentul autogen şi după externare.
A zecea şedinţă. Deoarece aceasta a fost ultima şedinţă, a fost
necesară o reevaluare a stărilor depresive; aceasta s-a făcut cu ajutorul BDI-
ului, la care pacientul a obţinut scorul 17. I-am spus că se observă o
ameliorare a stărilor depresive, că de la depresia moderată către severă a
obţinut un scor pentru depresie uşoară către moderată, că acest tratament
este eficient şi i-am spus că este bine să continue exersarea antrenamentul
autogen al lui Schultz şi acasă. Apoi am trecut ca de obicei la relaxare care a
decurs bine. Mi-a spus că în urma acestor şedinţe se simte mai încrezător în
forţele proprii şi că se simte mai puternic în lupta împotriva alcoolului.

Metode şi tehnici utilizate


- interviu, observaţia, conversaţia, chestionarul BDI, testul de
autoadministrare pentru verificarea alcoolismului, antrenamentul autogen al
lui Schultz.