Lecția 6

Ipoteza Documentară și autorul Pentateuhului (partea a doua)

Numele autorului nu este amintit în interiorul cărții Genesa și nici în Pentateuh ca întreg.
Autorul nu se referă la el însuși în vreun loc și nici nu se identifică. Totuși tradiția timpurie îi
conferă lui Moise calitatea de autor al Pentateuhului. De fapt, în desfășurarea narațiunilor din
Pentateuh, îl găsim pe Moise strâns asociat cu scrierea materialului din Pentateuh. Mai târziu,
Iosua vorbește despre contribuția lui Moise în scrierea legilor conținute în Pentateuh (Iosua 8:31-
32). Mai observăm că Domnul Isus și scriitorii Noului Testament l-au considerat pe Moise ca autor
al Pentateuhului (vezi Ioan 5:46; Luca 24:27).
O altă problemă este legată de posibilitatea comunicării prin scris a oamenilor, pe timpul lui
Moise, posibilitate contestată de unii autori. Iată felul în care Henry Morris răspunde acestei
probleme:

“În trecut s-a susținut că nici Moise și nici predecesorii lui nu puteau să scrie cartea Genesei,
deoarece ei nici nu au știut să scrie. Astăzi, nimeni nu mai îndrăznește să facă o sugestie de felul
acesta. Arheologii au stabilit demult că scrierea a fost practicată de omul de rând cu mult înainte
de Moise și chiar înainte de perioada în care a trăit Avraam. Noile descoperiri care se fac în toate
părțile lumii continuă să ne arate că omul primitiv avea o remarcabilă îndemânare tehnică în multe
domenii, la date mult mai timpurii decât și-au imaginat evoluționiștii numai cu câțiva ani în urmă.
În realitate, nu există nici un motiv în afara ideilor evoluționiste preconcepute, de a nu crede că
omul a fost capabil să citească și să scrie de la început, de când a fost creat.”1

Este însă foarte posibil ca autorul inspirat de Duhul Sfânt (Moise), să fi folosit anumite izvoare,
iar mai apoi lucrarea lui să fi primit unele adăugiri, cum ar fi cap. 36:31-39, deoarece pe vremea
lui Moise nu erau împărați în Israel (vezi de asemenea Deuteronom cap. 34). Henry Morris
sugerează că „Moise a fost redactorul Genesei și nu autorul ei; scriitorii originali ale diferitelor
diviziuni ale cărții au fost patriarhii înșiși, cei al căror nume apar în formula ‘Iată spița neamului
lui…’”2
Interpretarea diferențelor stilistice și de vocabular din cuprinsul Pentateuhului a favorizat
însă apariția teoriei elaborate de diferiți savanți liberali a autorilor multipli sau a mai multor editori,
așa cum am observat în lecția precedentă. Această teorie contrazice atât tradiția evreiasca,
samariteană și creștină timpurie, cât și evidențele pe care le oferim mai jos.

Argumente în favoarea calității de autor al lui Moise asupra Pentateuhului:

A. Evidențe interne
1. Referințe directe la faptul că Moise „a scris în carte” material care intră în compunerea
Pentateuhului sau că a folosit acea carte:
Exod 17:14; 24:4,7; 34:27
Num. 33:1-2
Deut. 31:9
1
Henry Morris, “Creaționismul Științific”, pag. 215
2
Henry Morris, op. cit., pag.216

1
2. Referințele din cartea lui Iosua:
Iosua 1:8
Iosua 8:32-34

3. Referințe din Vechiul Testament:

1 Regi 2:3
2 Regi 14:6; 21:8
Ezra 6:18
Neemia 13:1
Daniel 9:11-13
Maleahi 4:4

4. Afirmațiile lui Hristos și ale apostolilor:

Luca 24:27, 44
Ioan 7:19
Rom.10:5

B. Evidențe externe

Aceste evidențe sunt bazate pe aluziile incidentale ale Pentateuhului la condițiile sociale,
politice, geografice sau culturale în care Moise a trăit.

1. Pomii și animalele amintite în Exod și Deuteronom sunt caracteristici Peninsulei Sinai, și

nu existau în Israel în secolul IX.

a. Exodul 25:10 – lemnul de salcâm (acacia) din care s-au făcut uneltele
cortului

b. Deut. 14:5; Lev.11:16 – animalele curate și necurate specifice Peninsulei

Sinai; este dificil de crezut că o astfel de listă a fost alcătuită 900 de ani
mai târziu.

c. Ex. 9:31-32 – secvența recoltei inului și a orzului este specific egipteană

și nu palestiniană.

2. Referințe geografice:
o Genesa 33:18 – dacă s-ar fi știut că Sihemul este în Canaan, nu ar fi fost necesară
precizarea făcută în text.
o Genesa 13:10 – se compară regiunea Iordanului înaintea nimicirii Sodomei și a
Gomorei cu țara Egiptului, comparație relevantă doar pentru israelitul din vremea
exodului.
o Numeri 13:22 – construirea Hebronului este datată cu 7 ani înaintea construirii
cetății Țoan din Egipt; este evident că atât autorul cât și cititorii cărții erau familiari
cu cetățile Egiptului și cu data construirii Țoanului.

2
 3. Cortul Întâlnirii (Exod 25-30) nu este comparat cu Templul, și nici nu se face vreo aluzie
la Templu. Este absurdă presupunerea lui Wellhausen care sugerează că Templul nu este
amintit aici doar pentru că este o extrapolare a Cortului. Mobilierul și dimensiunile
Templului erau mult diferite și este de neînțeles de ce un cărturar sau scriitor din vremea
mai târzie a Templului, ar fi descris cu atâtea detalii Cortul Întâlnirii care nu mai exista pe
vremea sa. Și încă fără să facă nici o conexiune cu Templul.

4. Referirile la Ierusalim (Salem) și la Muntele Moria corespund cu perioada timpurie (vezi

Gen. 14).

5. În Pentateuh sunt folosite nume și cuvinte egiptene mai mult decât în orice altă parte a
Bibliei, fapt care denotă familiaritatea autorului și a cititorilor săi cu acele cuvinte.

6. Dacă materialul din Pentateuh provine din perioada sec. VII - VIII în. Hr., ar trebui să
folosească și numele “Iahweh-Savaot”, nume atât de caracteristic perioadei târzii: Isaia –
de 67 ori (sec. VIII); Ieremia - de 83 de ori (sec. VII); Hagai – de 30 de ori (sec. VI);
Zaharia – de 51 de ori (sec. V).

7. Nu este amintită în nici un fel în Pentateuh organizația leviților, nici scribii, nici psalmiștii
sau cântăreții cu instrumente, lucruri care trebuiau amintite măcar în „documentul P.”

8. Deut. 13:2-11 și 12-17 arată poziția israeliților față de idolatrie: o distrugere totală! De
asemenea închinătorii idolatri erau omorâți cu pietre. Această atitudine nu apare în Israel
atât de drastică, în vremea monarhiei divizate sau târzii.

C. Evidențe legate de personalitatea și rolul lui Moise

1. Moise era un evreu cu experiența Egiptului, reeducat de Dumnezeu și pregătit pentru

lucrare (vezi Fapte 7:22). Egiptul era cea mai cultă țară din „Cornul de aur” de pe acea
vreme, iar Moise a crescut ca prinț în acea țară.

2. Fiind evreu, trebuie să fi avut cunoștință despre tradiția și legea nescrisă din
Mesopotamia, de unde au venit patriarhii, strămoșii lui, iar de la mama sa și rudele
sale putea fi înștiințat despre acești strămoși. Mai târziu el a folosit aceste informații
sub călăuzirea și inspirația Duhului Sfânt.

3. Ca unul care a locuit multă vreme în Egipt, Madian și Sinai, Moise avea bogate
cunoștințe legate de practicile agricole și de particularitățile geografice din aceste țări,
fapt care este evident din citirea cărților Exod – Deuteronom atunci când observăm
elemente specifice sec. XV în. Hr., din zonele Mării Roșii și a Nilului.

4. Moise era conducătorul rânduit de Dumnezeu al unei nou-formate națiuni. Acest

popor pe care Moise îl conducea trebuia să funcționeze, să se organizeze și să trăiască
după Legea pe care a dat-o Dumnezeu și nu în ascultare de vreun rege ca celelalte
națiuni. Această Lege era deci necesară pentru organizare și închinare, iar cei 40 de
ani din pustie au fost o perioadă suficientă pentru scrierea acestei Legi, inclusiv a
Genesei.
3
 Deci Moise era calificat din toate punctele de vedere ca autor al Pentateuhului. Tablele de la
Tel-El-Amarna descoperite în 1887, provin din perioada 1420-1380, contemporană cu Moise și
Iosua, dovedind posibilitatea existenței unor documente scrise în această perioadă. Acest lucru nu
exclude însă posibilitatea ca unele pasaje (cum este cel referitor la moartea lui Moise) să fi fost
incluse ulterior în Pentateuh.