Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1.1 Prin izvor de drept se înţelege actul juridic cu valoare normativă în care sunt cuprinse regulile de drept.
1.2 – constitutia
- legile ( organice, constitutionale, ordinare)
- actele presedintelui (hotariri, ordonate, ordonate de urgenta)
- contractul normativ
- acte normative (decrete, legi, hotariri)
- principii generale ale dreptului
- cutuma/obiectul juridic
Actul normativ juridic este actul juridic elaborat şi adoptat de către autoritatea competentă a statului, care exprimă
norme juridice şi care reglementează un anumit tip de relaţii sociale. De regulă, actul normativ juridic poartă
denumirea de lege, decret, hotărâre, decizie, etc. Autorităţile competente de emiterea actelor normative sânt
autoritatea legislativă (Parlamentul) şi autoritatea executivă (Preşedintele statului, Guvernul, ministerele şi alte
organe specializate ale administraţiei publice centrale, organele administraţiei publice locale).
2.1 Întreprinderea de stat este persoana juridică care desfăşoară activitate de întreprinzător în baza bunurilor
proprietate de stat transmise ei în administrare și/sau ca aport în capitalul social și în baza proprietății obținute de
aceasta în rezultatul activității economico-financiare.
(2) Întreprinderea municipală este persoana juridică care desfăşoară activitate de întreprinzător în baza bunurilor
proprietate a unităţii administrativ-teritoriale/unității teritoriale autonome Găgăuzia transmise ei în administrare
și/sau ca aport în capitalul social și în baza proprietății obținute de aceasta în rezultatul activității economico-
financiare.
2.2 Intreprinderea de stat fondator: în numele Guvernului, este exercitată de Agenția Proprietății Publice,
subordonată Guvernului
Intreprinderea municipal fondator: este exercitată de autoritatea deliberativă a unității administrativ-teritoriale,
iar în unitatea teritorială autonomă Găgăuzia – și de Comitetul executiv.
SRL fondator: poate fi constituită de unul sau de mai mulţi fondatori persoane fizice şi/sau juridice cărora legea
nu le interzice acest lucru.
Test 13
1.1 Raportul juridic este relația socială,intersubiectivă,volitivă și valorică întemeiată pe normele juridice în vigoare
stabilită între subiecții de drept în vederea realizării drepturilor subiective și îndatoririlor juridice.
1.2 Obiectul raportului juridic este ceea ce leagă subiecții în cadrul raportului juridic.Din punct de vedere a
teoriei moniste obiect al raportului juridic este doar conduita subiecților raportului juridic.
Conform teoriei pluraliste în calitate de obiect al raportului juridic pot fi acțiunile și inacțiunile subiecților raportului
juridic,bunurile materiale, valorile nepatrimoniale(demnitatea,onoarea,reputația),banii,hîrtiile de valoare(check-
uri,testament,act de studii ,documentele.
Conținutul raportului juridic este ansamblul drepturilor subiective și îndatoririlor juridice,ale subiecților raportului
juridic. De regulă în cadrul raporturilor juridice ambii participanți sunt titulari de drepturi subiective și de îndatoriri
juridice(ceea ce trebuie de făcut).Dacă dreptul subiectiv este conduita posibilă legală a participanților la raportul
juridic,atunci îndatorirea juridică este conduita necesară,a unui subiect față de celălalt subiect .
2.1 licenţă - act administrativ cu caracter permisiv, eliberat de autoritatea de licenţiere în procesul de reglementare
a activităţii de întreprinzător, ce atestă dreptul titularului de licenţă de a desfăşura, pentru o perioadă stabilită, genul
de activitate indicat în aceasta, integral sau parţial, cu respectarea obligatorie a condiţiilor de licenţiere
2.2 Licenţa se perfectează în termen de 3 zile lucrătoare, începînd cu ziua primirii documentului care confirmă
achitarea taxei pentru eliberarea licenţei.
Termenul de valabilitate al licenţei Licenţa se acordă pentru un termen de 5 ani.
se eliberează licenţă pe un termen de 1 an - se eliberează licenţă pe un termen de pînă la 25 ani.
Test 10
1.1 Raportul juridic este relația socială,intersubiectivă,volitivă și valorică întemeiată pe normele juridice în vigoare
stabilită între subiecții de drept în vederea realizării drepturilor subiective și îndatoririlor juridice.
1.2 Premisa majoră al oricărui raport juridic este norma juridică în vigoare.
premisa minoră este faptul juridic împrejurare sau o stare reală de care legiutorul leagă apariția ,fie încetarea unui
raport juridic).
1.3 Pe poziția de subiect se poate plasa personale fizice și persoanele juridice ,statul,organele de stat.Persoana fizică
este individul titular de drepturi și îndatoriri juridice. Persoanele fizice participă în raporturi juridice dacă au
capacitate juridică. Prin capacitate juridică întelegem aptitudinea persoanei fizice de a avea drepturi subiective și
de a executa obligațiile. Persoana juridică este o colectivitate de persoane fizice care urmărește un scop comun
legal ,se organizează într-o formă organizatorică juridică,în baza unui act constitutive și care are capacitate
juridică.
Capacitatea juridică a persoanei juridice începe odată cu înregistrarea de stat a persoanelor juridice (camera de
registru) și încetează odată cu excluderea persoanei juridice din registru de stat a persoanelor juridice.
Test 14
1.2
2.1 insolvabilitatea reprezintă situaţia financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea de a-şi onora
obligaţiile de plată, constatată prin act judecătoresc de dispoziţie.
Falimentul e o situație juridică în care o persoană fizică, întreprindere sau instituție (persoane juridice) nu pot face
față plăților scadente (pasivul exigibil), acestea fiind superioare ca valoare resurselor disponibile (activul).
supraîndatorare – situaţie financiară a debitorului, a cărui răspundere este limitată prin lege la valoarea
patrimoniului său, în care valoarea bunurilor nu mai acoperă obligaţiile existente ale acestuia;
procedură a falimentului – procedură de insolvabilitate concursuală colectivă şi egalitară care se aplică debitorului
în vederea lichidării patrimoniului acestuia pentru acoperirea pasivului.
procedură de restructurare – una dintre procedurile procesului de insolvabilitate care se aplică debitorului şi care
presupune întocmirea, aprobarea, implementarea şi respectarea unui plan complex de măsuri în vederea remedierii
financiare şi economice a debitorului şi achitării datoriilor acestuia conform programului de plată a creanţelor;