MANAGEMENTUL INTREPRINDERILOR MICI SI MIJLOCII

NOTE DE CURS

ORGANIZAREA STRUCTURALĂ A INTREPRINDERILOR MICI SI MIJLOCII

1. STRUCTURA FIRMEI DE CONSTRUCŢII

Structura organizatorică poate fi considerată ca fiind scheletul organismului care

este întreprinderea, buna funcţionare a acesteia fiind dependentă de modul în care sunt
plasate şi utilizate resursele umane de care dispune într-o anumită etapă.
  Structura organizatorică este definită ca fiind ansamblul persoanelor,
subdiviziunilor organizatorice şi al relaţiilor dintre acestea, constituite în aşa fel încât să
asigure premisele organizatorice adecvate îndeplinirii obiectivelor stabilite.
Structura organizatorică privită în ansamblul ei are două părţi distincte: structura de
conducere sau funcţională şi structura de producţie sau operaţională.
Structura de conducere sau funcţională cuprinde ansamblul persoanelor,
compartimentelor şi relaţiilor organizaţionale constituite şi plasate astfel încât să asigure
condiţiile economice, tehnice şi de personal necesare desfăşurării procesului managerial şi
a proceselor de execuţie.
Structura de conducere (funcţională) reprezintă ansamblul membrilor de conducere
şi al compartimentelor (tehnice, economice şi administrative), modul de constituire şi
grupare al acestora, precum şi relaţiile dintre ele, necesare desfăşurării corespunzătoare a
procesului managerial şi de execuţie.

  Structura de producţie sau operaţională este formată din ansamblul persoanelor,

compartimentelor şi relaţiilor organizaţionale constituite în scopul realizării directe a
obiectului de activitate al întreprinderii.

Structura de producţie (operaţională) reprezintă ansamblul unităţilor de producţie,

control şi cercetare (secţii, ateliere, formaţii de lucru, locuri de muncă), mărimea şi
amplasarea lor pe teritoriul întreprinderii şi legăturile ce se stabilesc între ele.

Structura firmei de construcţii reprezintă ansamblul subdiviziunilor firmeii, aranjate

în aşa fel încât să asigure premisele organizatorice în vederea desfăşurării activităţii
economice eficiente.

Titular de curs: Şef lucrări univ. Dr. ing. Florentina-Andreea Condurache

Page 1 of 12
MANAGEMENTUL INTREPRINDERILOR MICI SI MIJLOCII
NOTE DE CURS

Tradiţional, structura firmei de construcţii se bazează pe principiul ierarhiei. În

management se întalnesc trei niveluri de management: Top, Middle şi Operativ.
În cadrul managementului de vîrf (top) intră conducerea firmei – Director General.
Aici se stabilesc scopurile firmei de construcţii, se determină strategia, se aprobă deciziile
importante.
La nivelul de mijloc (middle management) se prelucrează informaţia top-
managerială, care provine de la nivelul top şi se elaborează tactica implementării deciziilor
adoptate.
În cadrul middle-managementului intră specialişti principali, şefii departamentelor/
compartimentelor de bază, etc.
Nivelul operativ în construcţii reprezintă implicarea lucrătorilor şi managerilor de
rând, care se regăsesc nemijlocit în procesul de producţie de construcţii.
Structura firmei de construcţii prevede că informaţia trece de la nivelul de sus la cel
de jos şi invers.

2. ELABORAREA STRUCTURII ORGANIZAŢIONALE ÎN FIRMA DE CONSTRUCŢII

În procesul de elaborarea structurii organizaţionale în firma de construcţii trebuie să

fie luate în considerare principii de management precum:

 principiul ierarhiei – potrivit căruia firma de construcţii cuprinde un ansamblu

de linii ierarhice, care pornesc din vîrful structurii spre baza acesteia şi de-a
lungul cărora se exercită autoritatea deţinută de nivelul superior şi delegată
spre nivelele inferioare;
 unitatatea de comandă, potrivit căreia orice lucrător nu primeşte dispoziţii
decât de la un şef ierarhic;
 specializarea organizaţională, în virtutea căreia fiecare lucrător trebuie să
îndeplinească sarcini specializate, care sunt mai uşor însuşite, ceea ce duce la
creşterea productivităţii muncii;
 mulţimea subordonaţilor, potrivit căruia un şef poate conduce, în mod
corespunzător, numai un anumit număr de subordonaţi, care indică limitele
puterii sale ierarhice şi importanţa delegării.

Titular de curs: Şef lucrări univ. Dr. ing. Florentina-Andreea Condurache

Page 2 of 12
MANAGEMENTUL INTREPRINDERILOR MICI SI MIJLOCII
NOTE DE CURS

3. COMPONENTELE STRUCTURII ORGANIZAŢIONALE ÎN FIRMA DE CONSTRUCŢII

Indiferent de mărimea unei firme de construcţii, de nivelul şi natura pregătirii

personalului, componentele structurii organizatorice sunt: postul, funcţia,
compartimentul, relaţiile organizatorice, ponderea ierarhică.

Postul reprezintă cea mai simplă subdiviziune organizatorică a firmei de construcţii

şi poate fi definit ca ansamblul obiectivelor, sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţilor
care revin spre exercitare unui salariat.
Funcţia reprezintă totalitatea posturilor care reprezintă aceleaşi caracteristici
principale. Postul reprezintă o adaptare a principalelor elemente care definesc funcţia la
condiţiile specifice fiecărui loc de muncă din construcţii şi la caracteristicile titularului care-
l ocupă.
Compartimentul reprezintă ansamblul persoanelor ca efectuează munci omogene
sau complementare, de regulă pe acelaşi amplasament, care contribuie la realizarea
aceloraşi obiective şi sunt subordonate aceluiaşi manager.
De regulă, compartimentele sunt de trei tipuri:
1. compartimente funcţionale - contribuie la stabilirea obiectivelor firmei, ele
fundamentând deciziile pe care le adoptă conducerea superioară şi medie şi asigură, în
acelaşi timp, asistenţă de specialitate tuturor compartimentelor din structura
organizatorică. Aici se includ serviciile, departamentele şi diviziile care elaborează strategii
şi politici globale sau în domeniul comercial, marketing-ului, producţiei, resurselor-umane,
financiare, etc;
2. compartimente operative - realizează obiectivele firmei în domeniile obţinerii de
produse şi servicii, care constituie direct obiectul de activitate al firmei. În cadrul lor se
exercită, cu prioritate, autoritatea ierarhică. Aici intră departamentul de aprovizionare,
serviciul de transport (coloana-auto);
3. compartimente auxiliare – asigură condiţiile (utilităţile, serviciile) pentru buna
desfăşurare a activităţii celorlalte compartimente şi servicii (reparaţii, întreţineri,
furnizarea energiei şi a apei etc.).
Relaţiile (legăturile) organizatorice sau structurale cuprind ansamblul legăturilor
dintre componentele primare (post, funcţie) şi celelalte componentele ale structurii
organizatorice ale firmei.

Titular de curs: Şef lucrări univ. Dr. ing. Florentina-Andreea Condurache

Page 3 of 12
MANAGEMENTUL INTREPRINDERILOR MICI SI MIJLOCII
NOTE DE CURS

Tabelul 1. Clasificarea relaţiilor organizatorice

Nr. Clasificare Observaţii
crt.
1 2 3
1. RELAŢII DE Sunt instituite prin reglementările oficiale ale
AUTORITATE conducerii firmei, exercitarea lor fiind imperativă.
Acestea pot fii: relaţii ierarhice; relaţii funcţionale;
relaţii de stat major.
2. RELAŢII DE COOPERARE Se stabilesc între posturile situate pe acelaşi nivel
(DE PASARELĂ) ierarhic, dar din compartimente diferite cu scopul
realizării în comun a unor acţiuni complexe.
3. RELAŢII DE CONTROL Se realizează între compartimentele specializate în
efectuarea controlului (CFI, CTC) şi celelalte
compartimente ale structurii organizatorice.
4. RELAŢII DE Apar între top managerii şi reprezentanţii unor
REPREZENTARE organizaţii profesionale sau sindicale din cadrul
firmei şi/sau persoane fizice sau persoane juridice
din afara firmei (bănci, clienţi, finanţatori organele
statului)
5. NIVELURILE (TREPTELE) Reprezintă ansamblul diviziunilor organizatorice
IERARHICE plasate pe aceleaşi linii orizontale la aceeaşi distanţă
faţă de top-managerul firmei.

Ponderea ierarhică (aria de control) este dată de numărul persoanelor conduse

direct, nemijlocit, de un cadru de conducere, în cadrul firmei.
Este necesară o dimensionare corectă a ponderii ierarhice în cadrul firmei pentru a
se evita: supradimensionarea care conduce la creşterea dificultăţilor de coordonare şi
control; subdimensionare care duce la creşterea numărului posturilor de conducere,
creşterea numărului de compartimente şi niveluri ierarhice şi deci duce la creşterea
costurilor salariale.

4. FACTORII DETERMINANŢI AI STRUCTURII ORGANIZATORICE

Funcţionalitatea structurii organizatorice depinde de factorii:

1) exogeni (de mediu): condiţiile economice, progresul tehnic, caracteristicile
produsului şi ale pieţei, politica guvernamentală

Titular de curs: Şef lucrări univ. Dr. ing. Florentina-Andreea Condurache

Page 4 of 12
MANAGEMENTUL INTREPRINDERILOR MICI SI MIJLOCII
NOTE DE CURS

2) endogeni (interni, corporaţionali): dimensiunile firmei şi complexitatea

activităţii, dispersia teritorială, strategia corporaţională, cultura corporaţională,
nationalitatea firmei, experienta firmei

Cunoaşterea şi analiza acestor factori, constituie rezerva nelimitată de creştere a

eficienţei manageriale, creştere care nu este condiţionată de un consum suplimentar de
resurse.

O structură organizatorică funcţională trebuie să îndeplinească următoarele

condiţii:
- să corespundă scopurilor şi obiectivelor generale ale firmei de construcţii;
- să fie suplă (să cuprindă un număr redus de niveluri de conducere);
- să definească cu claritate şi precizie funcţiunile firmei, funcţiile managerului,
atribuţiile, sarcinile şi responsabilităţile angajaţilor;
- să fie economică (să necesite cheltuieli cât mai reduse legate de personal).

5. PRINCIPIILE DE ELABORARE A STRUCTURII ORGANIZATORICE

Nr. Principii Descriere

crt.
1 2 3
1. DIVIZAREA ACTIVITĂŢII Exprimă cerinţa împărţirii activităţii firmei, în
FIRMEI compartimente, depozite, divizii, în funcţie de
natura şi importanţa funcţiunilor firmei, a
volumului de muncă implicat, a salariaţilor de
care firma dispune.
2. SUPREMAŢIA Fiecare subdiviziune organizatorică a firmei
OBIECTIVELOR trebuie să servească atingerii unor obiective
precise şi judicios stabilite.
3. UNITATEA DE DECIZIE ŞI Fiecare titular al unui post de conducere sau de
DE ACŢIUNE execuţie şi fiecare compartiment să fie
subordonat nemijlocit unui singur şef.
4. APROPIEREA Presupune reducerea numărului de niveluri
CONDUCERII DE ierarhice la strictul necesar, (aplatizarea
EXECUŢIE structurii organizatorice).
5. INTERDEPENDENŢA Presupune ca definirea obiectivelor şi stabilirea
MINIMĂ sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţilor să

Titular de curs: Şef lucrări univ. Dr. ing. Florentina-Andreea Condurache

Page 5 of 12
MANAGEMENTUL INTREPRINDERILOR MICI SI MIJLOCII
NOTE DE CURS

se facă astfel încât să conducă la reducerea la

minim a dependenţelor şi paralelismelor.
6. PERMANENŢA CODUCERII Presupune ca fiecare post de conducere să fie
prevăzut cu un cadru care să-l poată înlocui în
orice moment pe titularul său.

7. ECONOMIA DE Presupune stabilirea componentei structurii

COMUNICAŢII organizatorice astfel încât să se reducă la strictul
necesar informaţiile vehiculate între
compartimente separate.
8. CONCORDANŢA Presupune asigurarea corespondenţei dintre
CERINŢELOR POSTULUI volumul, natura şi complexitatea sarcinilor,
CU CARACTERISTICILE competenţelor şi responsabilităţilor postului cu
TITULARULUI aptitudinile, deprinderile, priceperile şi
experienţa ocupantului postului.
9. FLEXIBILITATEA Presupune ca structura organizatorică să se
STRUCTURII adapteze permanent la obiectivele firmei, la
condiţiile de mediu, la starea resurselor interne
astfel încât să se realizeze o adaptare corectă a
firmei la aceste aspecte
10. VARIANTA OPTIMĂ Presupune elaborarea structurii organizatorice în
mai multe variante şi selectarea celei optime în
funcţie de avantajele maxime pe care aceasta le
oferă.
11. REPREZENTAREA Presupune exprimarea structurii prin
STRUCTURII organigrama care redă în formă grafică,
sugestivă, principalele componente ale
structurii. Elemetele de detaliu se exprimă în
Regulamentul de Organizare şi Funcţionare şi în
fişa postului.
12. EFICIENŢA STRUCTURII Exprimă nevoia ca proiectarea structurii
ORGANIZATORUCE organizatorice să se facă prin comensurarea şi
compararea cheltuielilor ocazionate de
elemetele structurii, cu efecte economice pe care
le generează

Titular de curs: Şef lucrări univ. Dr. ing. Florentina-Andreea Condurache

Page 6 of 12
MANAGEMENTUL INTREPRINDERILOR MICI SI MIJLOCII
NOTE DE CURS

6. ORGANIGRAMA

Structura organizatorică se poate exprima şi sub formă grafică, ilustrarea grafică

fiind prezentată prin organigramă.

Organigrama:
- reprezentare grafică sugestivă, sistematică şi sintetică a structurii organizatorice
- utilizându-se diferite forme geometrice, simboluri numerice, literale şi cromatice
- un element de informare şi de analiză (de studiu)
- care are ca obiectiv punerea în evidenţă a elementelor componente: funcţiile,
compartimentele, nivelurile ierarhice, relaţiile organizaţionale

Clasificarea structurilor organizaţionale în firma de construcţii

 Structura ierarhică sau liniară, reprezentată în figura 1 este adoptată în general de

firmele de construcţii de dimensiuni mici sau aflate la începutul activităţii, cu un grad de
dotare tehnică şi o complexitate a activităţilor reduse. Aceste structuri se caracterizează
prin:
- număr redus de compartimente operaţionale în care se desfăşoară principalele
activităţi;
- conducătorul fiecărui compartiment exercită toate funcţiile managementului, ceea
ce solicită cunoştinţe profesionale diversificate;

MANAGER GENERAL

MANAGER MANAGER COMERCIAL MANAGER

PRODUCŢIE ECONOMIC

Contabilitate
Resurse
Şantier 1 Şantier n Aprovizionare Contractare
umane

Titular de curs: Şef lucrări univ. Dr. ing. Florentina-Andreea Condurache

Page 7 of 12
MANAGEMENTUL INTREPRINDERILOR MICI SI MIJLOCII
NOTE DE CURS

Figura 1. Structură organizatorică ierarhic-liniară

 Structura funcţională, frecvent adoptată de firmele de construcţii, se

caracterizează prin:
- specializarea activităţilor şi integrarea lor în funcţiuni distincte;
- crearea compartimentelor funcţionale şi operaţionale în care se desfăşoară
activităţile grupate după diverse criterii;
- coordonarea compartimentelor este coordonată de însuşi şeful subunităţii de
construcţii;
- avantajul este dat de coordonarea unitară şi controlul complet asupra întregii
firme de construcţii;
- dezavantajul este creat prin caracterul secvenţial dintre activităţile firmei de
construcţii.
 Structura funcţional-teritorială, reprezentată în figura 2.:
- este adoptată de firmele de construcţii cu mare dispersare teritorială a şantierelor
(firmele de construcţii cu arie mare de răspândire);
- presupune acordarea unei autonomii şefilor de şantiere din diferite zone sau
managerilor de proiecte, limitată de restricţii precise.
Sistematizarea structurii bazată pe criterii geografice este o metodă relativ
obişnuită pentru firmele de construcţii cu arie mare de răspândire datorită dispersiei lor în
spaţiu.
Principiul fundamental este acela că activităţile dintr-o anumită zonă sau teritoriu trebuie
să fie grupate şi subordonate unui manager.

MANAGER GENERAL

MANAGER MANAGER MANAGER

ECONOMIC LOGISTIC PERSONAL

MANAGER PROIECT
LOCALITATEA 1

APROVIZIONARE RESURSE RESURSE CALITATE

Titular de curs: Şef lucrări univ. Dr.UMANE TEHNICE
ing. Florentina-Andreea Condurache
Page 8 of 12
MANAGEMENTUL INTREPRINDERILOR MICI SI MIJLOCII
NOTE DE CURS

Figura 2. Stuctura organizatorică funcţional-teritorială

Avantajele acestei structuri sunt:
- plasează responsabilitatea la nivelul cel mai de jos;
- pune accentul pe pieţele locale;
- îmbunătăţeşte coordonarea la o anumită distanţă;
- ţine cont de condiţiile specifice ale economiei locale;
- furnizează cadrul necesar de pregătire pentru managerii generali.
Dezavantajele sunt:
- are nevoie de prea multe persoane cu pregătire managerială;
- are inerţie în raport cu schimburile de la nivelul central;
- pune probleme de control pentru managementul de vârf.
Din punct de vedere geografic există aproape întotdeauna diverse cerinţe în
legătură cu utilizarea unor produse sau servicii. Din cauza climatului, a mediului cultural, a
altor motive, firmele găsesc de cuviinţă să dezvolte diverse departamente care sã ţină cont
de specificul local.
Structura teritorială este indicată în cazurile când se doreşte încurajarea participării
locale în luarea deciziei şi, de asemenea obţinerea de avantaje de pe urma unor economii
locale.
O dată cu perfecţionările uluitoare ale sistemului de comunicaţii nu mai reprezintă o
problemă ca doi manageri să se afle în faţă chiar dacă îi despart mulţi kilometri. Se
realizează astfel o operativitate mult mai mare, o înţelegere superioară între cele două
persoane.
Între inconvenientele structurii teritoriale s-ar putea enumera nevoia unui efort mult
mai mare de organizare şi conducere, incluzând aici un personal relativ numeros, precum
şi insuficienţa controlului la nivel central, însă prin implementarea unui sistem de
management informatic integrat barierele distanţei teritoriale pot fi cu uşurinţă eliminate.
Tocmai de aceea este absolut necesară dezvoltarea unui sistem informatic integrat capabil
să furnizeze în timp real informaţiile şi deciziile către şi de la nivel central.
 Structura funcţională pe clienţi
Criteriul îl constituie particularităţile unui anumit segment al cererii de construcţii.
- este frecvent întâlnită în organizaţiile comerciale de construcţii: magazine
specializate pe materiale de construcţii sau firme de proiectare.
 Structura funcţională pe obiectiv (proiecte) de construcţii:

Titular de curs: Şef lucrări univ. Dr. ing. Florentina-Andreea Condurache

Page 9 of 12
MANAGEMENTUL INTREPRINDERILOR MICI SI MIJLOCII
NOTE DE CURS

- poate exista sub diferite variante: finanţe, contabilitate, cercetare-dezvoltare,

personal;
- şefii de proiect deţin o autonomie relativ mare;
- deciziile sunt descentralizate;
- coordonarea activităţilor se face prin aplicarea unor metode ca: managementul prin
obiective, managementul pe produs, managementul prin bugete.
 Structura matricială este de tip evoluat, care încearcă să combine formele structurii
funcţionale şi criteriile de specializare aflate la baza lor. Este adoptată de firmele de
construcţii cu dimensiuni mari, figura 3.
DIRECTOR

MARKETING FINANŢE PRODUCŢIE

PROIECT

PROIECT

PROIECT A

Figura 3. Structura matricială a firmelor de construcţii

Se caracterizează prin:
- unităţile de construcţii care integrează compartimente operaţionale şi funcţionale
sunt grupate după diferite categorii: produs, zonă geografică, client, proiect;
- coordonarea şi controlul se fac pe două planuri: vertical, la nivelul funcţiunilor, şi
orizontal, la nivelul produsului, zonei geografice etc;
- este considerat tipul de structură cu cea mai mare capacitate de reacţie la cerinţele
mediului;
- poate crea confuzii şi conflicte atât printre executanţi, cât şi printre manageri.

 Structura de producţie de construcţii este alcătuită din totalitatea subdiviziunilor

organizatorice ale firmei, în cadrul cărora se desfăşoară activităţile operaţionale, în
principal de producţie de construcţii.
Structura de producţie exprimă forma organizatorică de desfăşurare a procesului de
producţie de construcţii şi reprezintă numărul şi componenţa verigilor de producţie, modul
de construire şi organizare internă şi legăturile de cooperare dintre acestea pe linia
realizării procesului de construcţii.

Titular de curs: Şef lucrări univ. Dr. ing. Florentina-Andreea Condurache

Page 10 of 12
MANAGEMENTUL INTREPRINDERILOR MICI SI MIJLOCII
NOTE DE CURS

Veriga de bază a structurii de producţie a firmei de construcţii este şantierul ca un

element structural determinat tehnic-productiv şi organizatoric-administrativ, în cadrul
căruia se execută un obiectiv de construcţii sau o parte a acestuia sau se desfăşoară un
anumit stadiu a procesului tehnologic.

7. ALGORITMUL DE ELABORARE ŞI ANALIZĂ A STRUCTURII ORGANIZATORICE.

ETAPE

Procesul de elaborare şi analiză a structurii organizatorice parcurge cinci etape:

1) Analiza obiectivelor firmei de construcţii se axează pe analiza obiectivelor

fundamentale şi derivate. Astfel se conturează conţinutul şi importanţa fiecărei funcţiuni a
firmei şi conţinutul funcţiilor managementului. Tot acum se face şi o investigare
referitoare atât la tipul de lucrări ce urmează a fi executate cât şi la poziţionarea
geografică optimă în care firma îşi poate desfăşura activitatea.
2) Definirea activităţii necesare, stabilirea activităţilor care se vor desfăşura în
cadrul firmei pentru realizarea obiectivelor deja conturate. Pentru aceasta se determină
pentru fiecare activitate: principalele atribuţii şi sarcini care urmează a fi realizate;
sistemul informaţional corespunzător.
3) Alcătuirea compartimentelor din cadrul firmei de construcţii – se realizează
grupul compartimentelor de manageri şi se reglementează raportul dintre ele. Trebuie
avute în vedere următoarele criteii: compartimentele cele mai importante vor fi
subordonate managerului general; prevenirea apariţiei discrepanţelor între ponderile
ierarhice prin asigurarea responsabilităţilor corecte, a competenţelor, sarcinilor şi
responsabilităţilor între conducători; scurtarea comunicărilor prin introducerea formelor
de comunicare directă.
În cadrul acestei etape se precizează principalii factori de influenţă pentru fiecare
activitate şi se determină volumul de muncă necesar. În funcţie de acest volum de muncă
se stabileşte numărul de persoane necesar şi structurarea acestuia pe fiecare activitate.
La constituirea compartimentului trebuie ţinut cont de următoarele aspecte:
personalul necesar pentru fiecare activitate; normele de compartimentare pentru
personal; necesităţile şi posibilităţile de grupare a activităţilor.
4) Stabilirea propriu-zisă a structurii organizatorice - se au în vedere principiile de
fundamentare a structurii organizatorice şi cerinţele de raţionalitate şi economicitate.
Se începe cu plasarea compartimentelor în cadrul structurii organizatorice şi se
determină legătura dintre ele. Urmează conturarea fluxurilor informaţionale şi precizarea
competenţelor decizionale şi a responsabilităţilor.

Titular de curs: Şef lucrări univ. Dr. ing. Florentina-Andreea Condurache

Page 11 of 12
MANAGEMENTUL INTREPRINDERILOR MICI SI MIJLOCII
NOTE DE CURS

Se alege tipul de structură organizatorică care va fi adoptat. Se elaborează

Regulamentul de Organizare şi Funcţionare şi fişele postului.
5) Evaluarea structurii organizatorice - se realizează într-o dublă formă:
a) evaluarea funcţionalităţii structurii organizatorice;
b) evaluarea laturii constructive a structurii organizatorice.
- Pentru evaluarea funcţionalităţii structurii organizatorice este necesară o analiză
calitativă urmărindu-se următoarele: determinarea gradului în care structura
organizatorică stabilită este corespunzătoare cu obiectivele activităţii firmei; evidenţierea
capacităţii structurii organizatorice de a acoperi necesităţile de funcţionare ale firmei în
concordanţă cu cerinţele; constatarea gradului de adaptabilitate a structurii organizatorice
la modificările intervenite în exteriorul ei.
- Pentru evaluarea laturii constructive a structurii organizatorice se are în vedere latura
constructivă a structurii organizatorice şi urmăreşte câteva: numărul de compartimente;
numărul de niveluri ierarhice; ponderea ierarhică pentru fiecare funcţiune compartiment
şi activitate.

Titular de curs: Şef lucrări univ. Dr. ing. Florentina-Andreea Condurache

Page 12 of 12