Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
BUCUREȘTI
2020
CUPRINS
3. BIBLIOGRAFIE....................................................................................11
1
1. RECRUTAREA FUNCȚIONARILOR PUBLICI
Legea se impune tuturor cetăţenilor, cu atât mai mult funcţionarilor administraţiei publice
care, de la lege au obţinut funcţia pe care o ocupă şi rolul pe care îl au de îndeplinit în
societate. Accesul la aceste funcţii şi statutul juridic în legătura cu deţinerea şi exercitarea
funcţiilor respective formează statutul funcţionarului public.Accesul la funcţia publică trebuie
să prevadă anumite condiţiii de bază pe care să le îndeplinească cei ce vor ocupa
funcţia.Condiţiile de acces la funcţia publică reprezintă acele “elemente specifice
funcţiei publice prin care legiuitorul urmăreşte să garanteze valorificarea profesională a
viitorilor funcţionari şi să limiteze arbitrariul în selecţie”.
Condiţiile de acces într-o funcţie publică sunt prevăzute în Legea nr. 188 din
8decembrie 1999 republicată, Cap. VI (Cariera funcţionarilor publici), Secţiunea 1(Recrutare
a funcţionarilor publici), ordinea acestora fiind stabilită de art. 54 şi sunt în număr de 10,
existând şi reglementări constituţionale referitoare la acestea.Făcând referire la legislaţia
română, condiţiile necesare pentru a accede la o funcţie publică pot fi clasificate în:
2
administrativ, având în vedere eliminarea riscului privind pătrunderea incompetențelor și,
corelativ, selectarea persoanleor apte să îndeplinească funcțiile publice respective.
În această categorie intră pregătirea profesională propriu-zisă, una din condiţiile succesului
profesional, cât şi cele care au în vedere profilul etic al viitorului funcţionar, capacitatea lui
de a satisface, şi din punct de vedere al rigorilor morale, demnitatea funcţiei respective.
Există şi unele condiţii care vizează raţiuni de ordin tehnic şi administrativ în care se are în
vedere eliminarea riscului privind pătrunderea incompetenţelor şi corelativ, selectarea celor
mai apţi să îndeplinească funcţiile publice respective. Prevederile Legii 188/1999 trebuie
completate cu modificările impuse de legea de revizuire a Constituţiei României, nr.
429/2003 şi a Legii161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea trasparenţei în
exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi
sancţionarea corupţiei.
Condiţiile cerute de lege unei persoane pentru a ocupa o funcţie publică sunt prevăzute în art.
54 din Legea 188/1999 după cum urmează:„Poate ocupa o funcție publică persoana
care îndeplinite următoarele condiții:
b) cunoaște limba româna, scris și vorbit;
3
g) îndeplinește condițiile specifice pentru ocuparea funcției publice;
i) nu a fost destituit dintr-o funcție publică sau nu i-a încetat contractul individual de
muncă pentru motive disciplinare în ultimii 7 ani;
j) nu a desfăurat activitate de poliție politică, astfel cum este definită prin lege.”
a) Din interpretarea articolului menţionat mai sus distingem faptul că pentru a ocupa o
funcţie publică este necesar ca o persoană să fie cetăţean român, constituind de altfel
prima condiţie necesară. Modul în care a fost dobândită cetăţenia – prin naştere sau la
cerere – ori împrejurarea că aceasta a fost redobândită nu prezintă relevanță, întrucât
această condiție reflectă caracterul necesar al menținerii cetățeniei pe tot parcursul
exercitării funcţiei, pierderea ei ori dobândirea alteia atrăgând încetarea de drept a
raportului de funcţie. În acest sens, în art. 16, alin. 3 din Constituţie se prevede faptul
că funcţiile şi demnităţile publice, civile sau miliatre, pot fi ocupate de persoane care
au numai cetățenia română și domiciliul în țară. Putem observa că atât condiţia
cetăţeniei, cât şi cea a domiciliului vizează în egală măsură şi funcţiile şi demnităţile
publice, instituţii pe care legiuitorul constituant nu le confundă. Această prevedere
vizează şi funcţiile civile şi pe cele militare, iar din punct de vedere al efectelor, atât
ocuparea cât şi exerciţiul propriu-zis al unei astfel de profesii.
Este de remarcat faptul că, îndeplinirea condiţiei cetăţeniei de către aspirantul la o funcţie
publică este un imperativ. Înlăturarea interdicţiei de a avea dublă cetăţenie răspunde unor
prerogative de raliere la structurile democraţiilor europene, cunoscut fiindcă, de regulă, a
doua cetăţenie este cea a unui stat european cu tradiţie democratică. Ca urmare, art. 38 din
Constituţie face referire la extinderea drepturilor electorale pe care cetăţenii români şi la
alegerile pentru Parlamentul European, desigur, în condiţiile în care România este membru cu
drepturi depline în Uniunea Europeană.
b) Altă condiţie impusă de lege este cea de a avea domiciliul în România. Prin
domiciliu se înţelege acel atribut de identificare al persoanei fizice ce se
caracterizează prin desemnarea unei localităţi în care persoana respectivă își are
locuinţa statornică sau principală. Însa în dreptul administrativ şi constituţional nu se
acordă prea mare importanţă distincţiei facute în dreptul civil între domiciuliu şi
reşedinţă.
Condiţia ca funcţionarul public să aibă domiciliul în ţară se practică în mai multe sisteme
constituţionale, domiciliul fiind, alături de cetăţenie, o garanţie a ataşamentului persoanei faţă
de ţară, la guvernarea căreia participă ca demnitar sau funcţionar public. Constituţia prevede
4
necesitatea stabilirii domiciliului în România ca o condiţie minimală. Aşadar, prin legi cu
caracter special se impune funcţionarilor publici chiar stabilirea domiciliului într-o anumită
localitate. De exemplu, „pot candida pentru funcţia de primar sau consilier numai persoanele
care au domiciliul pe teritoriul administrativ-teritorial în care urmează să candideze ”.
c) Statutul funcţionarului public, aşa cum a fost adoptat de către legiuitorul român în
decembrie 1999, prevede cu titlu de noutate necesitatea cunoaşterii limbii române,
atât scris cât şi vorbit. Introducerea acestei exigenţe în textul de lege este pe cât de
firească, pe atât de surprinzătoare, în condiţiile în care, cu titlu de condiţie specială,
pentru a accede la funcţie sau demnitate publică se cere un anumit nivel al studiilor.
Potrivit standardelor europene, noua reglementare constituţională admite dreptul
cetăţenilor români care aparţin unei minorităţi naţionale ce deţine o pondere
importantă în unităţile administrativ-teritoriale, să folosească limba maternă, în scris
sau oral, în relaţiile cu autorităţile locale. Astfel că, autoritţile locale au obligaţia de a
asigura un interpret care să facă cunoscut cetăţeanului actele şi faptele administraţie.
d) O altă condiţie necesară impusă funcţionarilor publici este aceea a vârstei minime de
18 ani, respectiv vârsa la care persoana dobândeşte întreaga capacitate de
exerciţiu.Condiţia referitoare la împlinirea vârstei de 18 ani deosebeşte regimul
funcţionarului public de cel al salariatului, deoarece acesta din urmă poate încheia un
contract individual de muncă la împlinirea vârstei de 16 ani, iar în cazuri
excepţionale, cu acordul părinţilor sau al ocrotitorului legal şi la vârsta de 15 ani.
Funcţionarii publici nu intră sub incidenţa Codului Muncii decât atunci când acesta
completează prevederile Statutului şi nu primesc rangul de salariat chiar dacă sunt
remuneraţi, funcţia publică, ca instituţie, aparţinând dreptului administrativ. Nu
suntem în prezenţa unei instituţii a dreptului muncii întrucât este vorba despre drepturi
şi obligaţii stabilite pe cale unilaterală.
Prin legi speciale acest prag al vârstei minime este majorat, de exemplu în cazul legii
electorale care stabileşte vârsta minimă pentru a candida pentru Senat (33 ani) sau
pentru Preşedinţie (35 ani).
5
impun însă două precizări. În primul rând, o stare adecvată de sănătate, certificată
medical este o condiţie importantă pentru încheierea oricărui contract individual de
muncă şi, în al doilea rând, se consideră că legiuitorul se referă în special la bolile
psihice ori fizice foarte grave.
Conform prevederilor art. 15 din Legea 188/1999, pentru a putea face parte din categoria
înalţilor funcţionari publici, una dintre condiţiile impuse este aceea că, pe lângă studiile
superioare de lungă durată, persoana să fi absolvit programe de formare specializată și
perfecţionare în administraţia publică sau în alte domenii specifice de activitate, organizate
după caz, de Institutul Naţional de Administraţie sau de alte instituţii specializate, organizate
în ţară sau în străinătate ori să fi dobândit titlul de doctor în specialitatea funcţiei respective.
Pregătirea specială se impune dacă dorim să avem un corp al funcţionarilor publici apţi
pentru a oferi servicii prompte şi cu profesionalism. Funcţionarii publici trebuie să aprecieze
singuri că menirea lor este sprijinirea cetăţenilor şi nu controlul lor, că ei sunt cei care trebuie
să ofere un serviciu de calitate şi corect, fiind un grup de angajaţi plătiţi din banii publici
pentru binele comunităţii şi nu pentru a forma o nouă putere în stat care să dirijeze şi să
condiţioneze viaţa cetaţenilor.
Acestă condiţie este considerată în literatura de specialitate ca fiind una specială,care vizează
numai anumite categorii de antecedente penale, respectiv cele determinate,care creează o
stare de incompatibilitate cu funcţia publică ce va trebui dusă la îndeplinire, întrucât ar fi
posibil ca persoana în cauză să fi săvârşit, de exemplu, o infracţiune privitoare la circulaţia
rutieră.
Textul propune o enumerare enunţiativă, iar nu limitativă, făcând trimitere la orice infracţiune
săvârşită cu intenţie care ar atrage incompatibilitatea cu exercitarea unei funcţii publice.
Legiuitorul a prevăzut, cu titlu de excepţie, situaţia în care a intervenit reabilitarea.
Se consideră bine-venită realizarea unei separaţii între valoarea subiectivă, morală a acestei
conditii, care presupune o conduită ireproşabilă prevăzută chiar şi în sfera europeană şi
valoarea obiectivă, profesională, a lipsei antecedentelor penale, prevăzută într-un cazier.
Literatura de specialitate aprecia că trebuie făcută distincţie între condiţia subictivă a unei
moralităţi şi reputaţii ireproşabile şi condiţia obiectivă a lipsei unor antecedente penale care
să atragă incompatibilitatea funcţiei pe care urmează să o îndeplinească.
6
i) O condiţie stipulată de Legea 188/1999 este şi aceea că persoana care doreşte să
ocupe o funcţie publică să nu fi fost destituită dintr- o atare funcţie în ultimii 7
ani. În acest sens, menţionăm că art. 84, alin 5 din lege face referire expresă la
situaţiile în care funcţionarul public poate fi destituit:
Anexa nr. 1 la Hotararea Guvernului nr. 611/2008 prevede şi o serie de condiţii specifice
privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, care erau necesare pentru
promovarea temporară înainte de Ordonanța de urgență a Guvernului nr.105/2009, dintre care
menționăm:
În prezent la promovarea temporară nu mai sunt necesare condițiile enumerate mai sus,
funcționarii publici trebuie doar sa îndeplinească cumulativ alte condiții:
7
de către comisia de concurs prevăzută în Statut pentru înalţii funcţionari publici;
De asemenea, pentru ocuparea unei funcţii publice, persoana fizică trebuie să îndeplinească
condiţiile generale stabilite si de Codul Muncii privind aptitudinile fizice şi intelectuale şi
pregătirea profesională în raport cu funcţia concretă ce urmează să o ocupe.
Consecinţa stăruinţei şi capacităţii de care a dat dovadă funcţionarul în funcţia exercitată este
fie promovarea sau avansarea într-un alt grad ori treapta profesională în cadrul aceleiaşi
funcţii, fie trecerea într-o funcţie superioară. Se poate preciza că există şi funcţii publice atât
de conducere cât şi de execuţie din aparatul Parlamentului, Preşedenţiei Românieişi al
Guvernului, din ministere şi organe centrale asimilate cu cele de nivel guvernamental,
precum şi din conducerea prefecturilor şi primăriilor, care nu sunt ocupate prin concurs, ci pe
bază de numire de către Guvern, şi respectiv, de conducerea organului ierarhic superior.
Persoana fizică care ocupă funcţia publică trebuie să desfăşoare o activite continuă şi
permanentă, evident cu respectarea programului de lucru al serviciului respectiv. Pentru a
8
susţine această condiţie, prof. Paul Negulescu arată că „funcţionarii publici sunt acei cetăţeni
care, fiind numiţi de autoritatea competentă şi investiţi în mod egal cu atributele funcţiei lor,
prestează în mod permanent o anumită activitate, ce nu este exclusiv manuală, în scop de a
face să funcţioneze un serviciu public în schimbul unui salariu plătit periodic ”, iar prof.
A.Teodorescu susţinea că „funcţionarul public este persoana care, în schimbul unei
remuneraţii, îndeplineşte sau colaborează în mod permanent la îndeplinirea unui serviciu
public, depinzând de autoritatea administrativă a statului, judeţelor sau comunelor”.
Funcţia publică, orice natură ar avea, are un rol deosebit de important, poate chiar vital, în
sistemul administrativ. Funcția în cadrul administrației publice, poate fi definită ca un
ansamblu de atribuți stabilite prin lege sau prin actele juridice emise pe baza și în executarea
legii, atribuții pe care le îndeplinește o persoana fizică angajată într-un organ al administrației
publice și care are abilitatea legală de a îndeplini aceste atribuții ale administrației publice.
Intrarea în corpul funcţionarilor publici de carieră se face prin ocuparea unei funcţii publice
vacante de către o persoană care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege. Prin stabilirea
condiţiilor de acces în funcţiile publice, legiuitorul urmăreşte satisfacerea atât a unor scopuri
de natură politică, cât şi a unor interese de ordin profesional-administrativ.
Perioada de stagiu se desfăşoară pe baza unui program aprobat de conducătorul autorităţii sau
instituţiei publice, la propunerea conducătorului compartimentului în care urmează să îşi
9
desfăşoare activitatea funcţionarul public debutant şi al compartimentului de resurse umane.
Prin programul de desfăşurare a perioadei de stagiu se stabilesc următoarele:
a) alocarea a două ore zilnic din timpul normal de lucru studiului individual sau
programelor de formare la care trebuie să participe funcţionarul public debutant, în
condiţiile legii;
10
3. BIBLIOGRAFIE
1. Legile administrației publice, Ovidiu Podaru, editura Hamangiu SRL, București, 2015
11