TEMA I Costul creditului pe

termen scurt. Dobînda simplă

1. Dobănda simplă
2. Echivalența prin dobîndă
3. Echivalența prin valoarea actuală
4. Calcularea dobânzii la bonurile de casă, bonurile de trezorerie şi
certificatele de depozit
5. Dobânda antecalculată echivalentă cu dobânda postcalculată
6. Calcularea sumei dobânzii la disponibilitățile depuse în
conturile bancare sau pe librete la casele de economii
7. Calcularea sumei dobânzii la operațiunile de încasare şi plățile în
contul curent
8. Calcularea dobânzii la creditele de scont
 1. Dobănda simplă

 Dobânda constituie o recompensă pentru riscul pe

care şi-l asumă creditorul prin cedarea temporară a
capitalului său. Nivelul dobânzii diferă, în dependenţă
de conjunctura economică, de cererea şi oferta
capitalului de împrumut, de posibilităţile de
refinanţare a băncilor comerciale.
 1. Dobănda simplă

 Cea mai mare parte a creditelor pe termen scurt sunt

creditele de mobilizare a efectelor comerciale (credite
de scont). Luând drept punct de bază taxa scontului,
băncile adaugă o cotă, care reprezintă cheltuielile
administrative şi profitul, formând, astfel, rata
dobânzii la-care oferă credite pe termen scurt
clienţilor. La toate creditele pe termen scurt,
determinarea cheltuielilor cu dobândă se realizează
aplicând formula de bază a dobânzii simple.
 1. Dobănda simplă
 Fie So o sumă de bani care se împrumută în anumite condiţii, cu un anumit scop, de către
creditor debitorului sau pe o durată de timp t. Perioada de împrumut (sau de depunere) se
consideră de durata t, măsurată în ani.

 La terminarea duratei de timp t, creditorului îi revine suma St = S (S0, t) care este o funcţie de
sumă plasată S0 şi de durata de timp t. Evident că suma St trebuie să fie mai mare decât suma
împrumutată So.

 Diferenţa dintre aceste două sume S, şi So poartă denumirea de dobândă.

 Dobânda este o funcţie strict crescătoare, în raport cu fiecare din variabilele independente So
şi t. Dobânda calculată asupra aceleiaşi sume S0 pe toată durata împrumutului, se numeşte
dobândă simplă.

 Evident că dobânda D,=D(S0,t), ce se cuvine creditorului pentru suma împrumutată So pe

durata /, în regim de dobândă simplă, este direct proporţională cu acestea.
 1. Dobănda simplă

 Notăm cu i factorul de proporţionalitate, atunci putem scrie formula

de bază a operaţiei financiare de dobândă simplă:
D, = D(S0,t)=i *S0 * t.
 Factorul de proporţionalitate i are următorul sens economic:
reprezintă dobânda pentru suma S0 = 1 (unitate monetară) pe
perioada t = 1 an, cu alte cuvinte, i
este o dobândă unitară anuală.

 în practica financiară, în locul dobânzii unitare anuale se utilizează

procentul, adică dobânda ce se cuvine pentru 100 unităţi monetare
(u.m.) pe timp de 1 an. Dacă notăm cu p procentul anual, atunci
avem: p = 100*i. în acest caz, când se utilizează procentul, formula
de bază a operaţiei financiare, în regim de dobândă simplă, este:
Dt = D (S0,t) = p/100 * S0 *t
 1. Dobănda simplă

 Mărimea procentului anual p depinde de cererea şi

oferta capitalului de împrumut pe piaţa financiar-
bancară. Stabilirea de către bănci a procentului anual,
în mod corect, este o problemă economică de mare
importanţă. Dacă procentul anual are o valoare prea
mare, atunci se poate produce o stopare în folosirea
creditelor pentru activităţile economice productive şi,
dimpotrivă, un procent anual redus al dobânzii nu-i
încurajează pe creditori în plasarea capitalului.
 1. Dobănda simplă

Aşadar, apare necesitatea să se găsească, de fiecare dată, acel procent anual de

dobândă, care să corespundă unui punct de optim în funcţionarea resurselor
disponibile de capital.
Din cele spuse mai sus, rezultă că dobânda D, depinde nu numai de suma
împrumutată S0 şi de durata de timp t, dar şi de procentul anual p, adică avem:
 1. Dobănda simplă

Dar, atunci suma totală obţinută de creditor (capitalul valorificat):

 St = S0 +Dt = S0 +p/100 *S0*t = S0 *(1+p/100 *t) =

= S0 *(1+i*t)
 Această formulă ne permite să calculăm una din
mărimile St, S0, p, t, în dependenţă de celelalte. Din
relaţia anterioară, de exemplu, dacă se cunoaşte
valoarea finală Sh putem determina valoarea actuală
S0 = St / (1+i*t)
 1. Dobănda simplă

 Exemplul 1. Posesorul unui capital de 16000 u.m. îl dă

cu împrumut pe un interval de 1,5 ani. Procentul anual
de dobândă la acest împrumut este de 18%. Să se afle
ce dobândă încasează investitorul şi care este suma
finală (capitalul valorificat).
 Exemplul 2. Să se determine ce capital trebuie să
avanseze, cu împrumut, un investitor pentru ca după
un interval de timp de 2 ani şi la un procent anual de
dobândă de 16% să se obţină o dobândă de 6800 u.m.
 1. Dobănda simplă

 Exemplul 3. Un capital în valoare de 26000 u.m. este

dat cu împrumut pe un interval de 0,5 ani, cu un
procent anual de dobândă p. Dobânda încasată este de
1820 u.m. Să se determine procentul anual de dobândă
cu care a fost împrumutat capitalul.
 Exemplul 4. Un capital în valoare de 80000 u.m. a fost
dat cu împrumut pe un interval de timp t, la un procent
anual de dobândă de 12%. Dobânda încasată este de
.14400 u.m. Să se determine perioada de timp pentru
care s-a acordat împrumutul.
 1. Dobănda simplă

 Perioada de timp (numărul anilor) / poate fi număr

natural, dar poate fi şi număr fracţionar t = tk/ k. Astfel,
dacă
k = 12, atunci tk reprezintă numărul de luni pentru care s-
a acordat împrumutul.
Aşadar, avem: tk = k * t.
Dacă, de exemplu, t = 3 ani şi k = 2, atunci t2 = 2*3 = 6
(semestre), iar dacă k = 4 şi t = 3 ani, atunci t4 = 4 *3 = 12
(trimestre). La fel, dacă k = 4 şi t= 1,5 ani, atunci t2 = 12*1,5
=18 (luni).
 1. Dobănda simplă

 Notăm prin ik dobânda unitară corespunzătoare

subperioadei anuale. Pentru ca prin formula de bază a
operaţiei financiare de dobândă simplă să se obţină
aceeaşi dobândă trebuie ca ik = i/k .
 într-adevăr, avem: D = ik * S0 * tk = i/k *S0*k*t = i*S0*t

 Așadar, am obţinut că ik*tk = i*t

 1. Dobănda simplă

 Dobânzile / şi ik sunt dobânzile unitare echivalente,

deoarece ele produc aceeaşi dobândă D pentru aceeaşi
sumă plasată Sg pe aceeaşi perioadă de timp, măsurată
în ani (t), respectiv, în fracţiuni de an (tk). În mod
analog, se consideră procente echivalente p (anual) şi
pk (al subperioadei).
 în practica financiară, cel mai des caz întâlnit este
acela, când unitatea de măsură a timpului este ziua. în
acest caz,
 t = t / 360
 1. Dobănda simplă

 Exemplul 5. Să se calculeze dobânda pentru un capital

de 25000 u.m., ce a fost dat, cu împrumut, pe un
interval de 150 zile, cu procentul anual de dobândă de
18%. De determinat dobânda şi procentul trimestrial de
dobândă echivalent cu cel anual.
 Exemplul 6. Un capital în valoare de 54000 u.m. a fost
dat, cu împrumut, pe un an de zile, în regim de
dobândă simplă, cu procentele anuale de 10, 12, 15, 18
şi 20% pentru duratele consecutive de 30, 45, 60, 75 şi,
respectiv, 150 zile. Să se determine dobânda aferentă
acestui împrumut.
 1.2. Echivalenţa prin dobîndă
 Se spune că două sisteme de împrumuturi date, cu
valorile iniţiale, sunt echivalente, în regim de
dobândă simplă, în ranort cu dobânda, si scriem

 în cazul dacă ele conduc la aceeaşi dobândă simplă

totală, adică are loc
 Exemplul 8. Să se determine suma medie înlocuitoare
a sumelor S1=6000 u.m., S2 =8000 u.m., S3 = 11000
u.m., plasate pe duratele respective t, =1 an, t2 = 2 ani,
t3 =1,5 ani şi cu procentele anuale de dobândă p1=16%,
p2=20%, p3 =18%.
1.4. Calcularea dobânzii la bonurile
de casă, bonurile de trezorerie şi
certificatele de depozit
Bonurile de casă sunt titlurile de îndatorare pe termen scurt, emise de
băncile sau societăţile comerciale şi subsemnate de diverse unităţi
economice sau bănci. Suma dobânzii se antecalculează, astfel încât la
cumpărare se achită valoarea nominală micşorată, cu suma dobânzii,
iar la scadenţă se restituie valoarea nominală. Scadenţa, în acest caz,
de regulă, este până la 3 luni.

Bonurile sau biletele de trezorerie sunt titlurile de credit pe termen

scurt emise de societăţile comerciale. Scadenţa se stabileşte, de
regulă, după un număr fix de săptămâni, care poate varia între 13, 26
sau 52 săptămâni. în anumite situaţii scadenţa poate fi extinsă până la
2 ani.
1.4. Calcularea dobânzii la bonurile
de casă, bonurile de trezorerie şi
certificatele de depozit
Certificatele de depozit sunt eliberate de bănci, în sume fixe, pentru
primirea unor sume spre fructificare din partea cetăţenilor sau a unor
persoane juridice.

Dobânda simplă postcalculată. Suma dobânzii se calculează şi se

plăteşte investitorului la scadenţa creditului sau certificatelor de
depozit. Prin urmare, valoarea de rambursare a creditului sau a
certificatelor de depozit va fi egală cu creditul acordat plus suma
calculată a dobânzii.
1.4. Calcularea dobânzii la bonurile de casă, bonurile de trezorerie şi certificatele
de depozit

Exemplul 13. Să se determine suma anuală a dobânzii, capitalul final, dacă se

cunoaşte valoarea nominală a titlului S0 = 75000 u.m., rata anuală (procentul anual)
a dobânzii p = 16%, timpul ce se scurge până la scadentă t = 45 zile.

Dobânda simplă antecalculată. Suma dobânzii se calculează şi se bonifică

investitorului în momentul procurării bonului de casă sau biletului de trezorerie,
ceea ce înseamnă că preţul plătit în momentul încheierii contractului (capitalul
efectiv investit, S0) este egal cu valoarea nominală St a bonului minus dobânda
antecalculată.
La scadenţă, investitorul primeşte valoarea nominală a bonului care, în
acest caz este capitalul final S,.

Exemplul 14. Cunoscând valoarea nominală a bonului S, = 50000 u.m., rata

anuală a dobânzii p = 20%, timpul ce se scurge t = 90 zile, să se determine
capitalul investit.
 1.4. Calcularea dobânzii la bonurile de casă, bonurile de trezorerie şi certificatele
de depozit

Rata efectivă a dobânzii. Randamentul unui plasament, cu dobândă simplă

antecalculată, nu este egal cu rata nominală a dobânzii.
Investitorul utilizează un capital mai mic decât valoarea nominală a bonului de casă
procurat, în schimb beneficiază de o sumă a dobânzii calculată la valoarea nominală.
Prin urmare, rata efectivă pe a dobânzii este mai mare decât rata nominală (pe > p).
Rata efectivă a dobânzii se determină din formula:

Exemplul 15. Să se calculeze rata efectivă a dobânzii dacă se ştie

valoarea nominală a titlului S, - 48000 u.m., rata nominală a dobânzii
p= 15%, timpul ce se scurge până la scadenţa t = 200 zile.
1.5. Dobânda antecalculată echivalentă cu dobânda
postcalculată
Exemplul 16. Două plasamente A şi B, egale ca valoare şi cu aceeaşi scadenţă,
diferă doar prin ratele de dobândă şi prin metoda de calculare (postcalcul
sau anticalcul), se prezintă astfel:
plasamentul A are rata dobânzii p = 19,5% (postcalcul), scadenţa de 90
zile;
plasamentul B are rata dobânzii p = 18,5% (antecalcul), scadenţa de 90
zile.
Investitorul îşi pune următoarele întrebări:
Care este cel mai avantajos plasament?
Care trebuie să fie rata dobânzii antecalculată pentru ca plasamentiul B să
fie echivalent cu plasamentul A ?
1.6. Calcularea sumei dobânzii la disponibilitățile depuse în conturile bancare sau
pe librete la casele de economii

Remuneraţia la depozitele bancare şi la casele de economii se calculează

în funcţie de numărul de chenzine (factorul timp).

Orice depunere reprezintă un credit acordat instituţiei financiare pentru

care aceasta bonifică dobânzi, iar orice retragere din cont semnifică,
dimpotrivă, un împrumut acordat de instituţia respectivă, pentru care se
cuvine dobândă.
1.6. Calcularea sumei dobânzii la disponibilitățile depuse în conturile bancare sau
pe librete la casele de economii

Numărul de chenzine se determină din formula:

NQ = 2*(13-L) - t
unde:
L - luna depunerii sau retragerii din
cont de pe libret;
t - coeficientul de timp.
Pentru stabilirea numărului de chenzine instituţiile financiare aplică
următoarele reglamentări:
> La depunere. Dacă ziua este între 1-15 ale lunii, atunci t = 1, iar dacă ziua
depunerii este între 16-30 ale lunii, atunci t = 2.

La retragere. Dacă ziua retragerii este între 1-15 ale lunii, atunci t = 0, iar
dacă ziua retragerii este între 16-30 ale lunii, atunci t = 1
1.6. Calcularea sumei dobânzii la disponibilitățile depuse în conturile bancare sau
pe librete la casele de economii

Exemplul 17. Pe data de 9 martie a fost depusă în cont pe libret de economii suma
de 20000 u.m., cu rata dobânzii de 16%. Să se calculeze dobânda şi suma la sfârşitul
anului

Exemplul 18. Să se calculeze volumul dobânzii la un cont deschis la bancă, în

care s-au efectuat următoarele operaţiuni:
12.II - Depunere 35000 u.m.
16.III - Depunere 15000 u.m.
21.IV - Retragere 17000 u.m.
08.V - Retragere 12000 u.m.
1.7. Calcularea sumei dobânzii la operațiunile de încasare şi plățile în contul curent

Calcularea dobânzilor este o operaţiune periodică, anuală, trimestrială sau la

alte termene stabilite în prealabil cu banca, în baza formulei dobânzii simple,
adoptată pentru punerea pe calculator a acestor operaţiuni financiare.

La contul curent sumele sau soldurile produc dobânzi debitoare sau

creditoare, după natura soldurilor, pornind de la o anumită dată numită
„zi-valoare" şi care corespunde înscrierii operaţiunii de cont de către
bancă. Termenul până la care se calculează dobânzile (sau data închiderii
contului curent) se numeşte epocă.
1.7. Calcularea sumei dobânzii la operațiunile de încasare şi plățile în contul curent

Pot fi utilizate metode de calculare a dobânzilor:

- metoda curentă
- metoda indirectă
- metoda hamburgheză sau îh scară.
De fiecare dată pentru calcularea dobînzii se folosește formula:

unde: Ni = Si • t i - numere debitoare sau creditoare,

Si -sume debitoare sau creditoare
ti - numărul de zile până la operaţiunea următoare sau până la epocă.
1.7. Calcularea sumei dobânzii la operațiunile de încasare şi plățile în contul curent

Metoda directă cu dobânzi reciproce se caracterizează prin faptul că rata

dobânzii este aceeaşi atât pentru numerele debitoare, cât şi pentru cele
creditoare, precum şi prin faptul că numerele se obţin înmulţind sumele
debitoare şi cele creditoare cu numărul de zile de la înregistrarea
operaţiunilor de cont, până la epocă. După aceea, se totalizează numerele
debitoare şi, separat, numele creditoare, se face diferenţa dintre ele,
obţinându-se soldul numerelor care poate fi debitor sau creditor.
Se înmulţeşte soldul numerelor cu p / (100*360) şi ca rezultat se
obţine volumul dobânzii cu care se caracterizează soldul contului curent.
1.7. Calcularea sumei dobânzii la operațiunile de încasare şi plățile în contul curent

Exemplul 19. Să se calculeze suma dobânzii la contul curent, după metoda

directă, cu dobânda reciprocă de 20% şi să se stabilească soldul contului curent
(ct. crt.) la epocă, pe baza extrasului de cont alăturat.
1.7. Calcularea sumei dobânzii la operațiunile de încasare şi plățile în contul curent

Metoda directă cu dobânzi diferite. Procedeul de calcul este asemănător cu cel

utilizat la metoda directă cu dobânzi reciproce. Caracteristic este faptul că nu se
mai stabileşte soldul numerelor, ci se aplică rate diferite de dobândă separat
pentru numerele debitoare şi separat pentru cele creditoare.

In final, se obţine suma dobânzii cuvenite numerelor debitoare şi suma cuvenită

numerelor creditoare, se face diferenţa dintre ele, obţinându-se soldul dobânzilor
care poate fi debitor sau creditor.
 SEMINAR

Exemplul 20. Să se calculeze suma dobânzii la contul curent, după metoda directă, cu
dobânzi diferite: pD = 19,5%, pc = 22,4% şi să se stabilească soldul contului curent la
epocă, pe baza extrasului de cont alăturat.
 1.7. Calcularea sumei dobânzii la operațiunile de
încasare şi plățile în contul curent

Metoda hamburgheză sau în scară. Particular este faptul că operaţiunile din

extrasul de cont se ordonează cronologic, ceea ce ne permite să determinăm
soldul după fiecare operaţiune. Un sold oarecare generează dobânzi de la data t
operaţiunii următoare.
Din cele spuse mai sus, rezultă că numerele se calculează înmulţind soldul cu
numărul de zile de la o operaţiune la alta (şi nu până la epocă, cum se procedează
în cazul metodei directe).
Metoda hamburgheză permite aplicarea unor rate de dobânzi diferite (pentru
solduri debitoare şi creditoare) şi variabile de la o etapă la alta.
 SEMINAR

Exemplul 21. Să se calculeze suma dobânzii la contul curent, după metoda

hamburgheză, cu dobânda de 18% şi să se stabilească soldul contului curent la
epocă, în baza extrasului de cont alăturat.
 1.8. Calcularea dobânzii la creditele de scont

Scontarea reprezintă o operaţiune financiară prin care o bancă comercială cumpără o

cambie sau un bilet la ordin de la beneficiarul ei înainte ca aceasta să ajungă la
scadenţă.

Aşadar, beneficiarul unei cambii sau emitentul unui bilet la ordin pot prezenta efectele
comerciale respective unei bănci comerciale spre scontare, primind imediat, în schimb,
contravaloarea lor mai puţin cu taxa de scont.
Scontul este, de fapt, un credit pe termen scurt (credit de mobilizare) acordat de
bancă prezentatorilor de efecte comerciale spre scontare. Scontul poate fi:
comercial şi raţional.
1.8. Calcularea dobânzii la creditele de scont

Scontul comercial (Sc) reprezintă costul operaţiunii de scontare, adică suma

dobânzii la creditele de scont, suportată de prezentatorul efectului
comercial. Scontul comercial, practic, reprezintă o dobândă simplă
antecalculată.

Exemplul 22. Să se calculeze scontul comercial (Sc) şi valoarea actuală a

efectului (Fa), cunoscând:
Valoarea nominală a efectului scontat Vn = 250000 u.m.;
Scadenţa efectului comercial t = 90 zile;
Taxa nominală a scontului Tx = 18% .
1.8. Calcularea dobânzii la creditele de scont

Scontul comercial (Sc) reprezintă costul operaţiunii de scontare, adică suma

dobânzii la creditele de scont, suportată de prezentatorul efectului
comercial. Scontul comercial, practic, reprezintă o dobândă simplă
antecalculată.

Exemplul 22. Să se calculeze scontul comercial (Sc) şi valoarea actuală a

efectului (Fa), cunoscând:
Valoarea nominală a efectului scontat Vn = 250000 u.m.;
Scadenţa efectului comercial t = 90 zile;
Taxa nominală a scontului Tx = 18% .
 1.8. Calcularea dobânzii la creditele de scont

Scontul raţional (Sr) reprezintă diferenţa dintre valoarea tratei în ziua prezentării
la scontare şi valoarea sa la scadenţă. Scontul raţional este mai mic decât scontul
comercial, deoarece se calculează asupra valorii actuale a tratei şi nu asupra
valorii nominale.

Exemplul 23. Să se determine scontul raţional în baza datelor iniţiale

din exemplul 22.