UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA VETERINARA

Problemele. Metode de
rezolvare a problemelor.
Referat Pedagogie II

In acest referat se urmareste explicarea utilitatii problemelor. De asemenea, se mentioneaza metode

de rezolvare a problemelor.

Student:

Melniciuc Maria Elena

Biotehnologii

An 2, Grupa 6202
Cuprins
1.Problema..................................................................................................................................................2
1.1. Definitie............................................................................................................................................2
1.2. Utilitatea problemelor......................................................................................................................2
2.Metoda figurativă (metoda grafică)..........................................................................................................3
2.1. Definitie............................................................................................................................................3
2.2. Utilitatea metodei.............................................................................................................................3
2.3.Caracteristici ale metodei..................................................................................................................3
2.4. Etape in rezolvare.............................................................................................................................4
2.5. Tipuri de probleme...........................................................................................................................4
2.6. Exemplu de problema si rezolvare....................................................................................................4
3.Metoda exerciţiului..................................................................................................................................5
3.1.Definiţie.............................................................................................................................................5
3.2. Tipuri de exercitii..............................................................................................................................6
3.3. Alte cerinte.......................................................................................................................................6
4. Problematizarea......................................................................................................................................7
4.1. Definitie............................................................................................................................................7
4.2. Categorii de situatii problematice.....................................................................................................8
5. Algoritmizarea.........................................................................................................................................9
5.1. Definitie............................................................................................................................................9
5.2. Utilitatea algoritmizarii.....................................................................................................................9
6.Regula de trei simplă..............................................................................................................................10
6.1. Definitie..........................................................................................................................................10
6.2.Exemplu si rezolvare........................................................................................................................10
7.Conluzii...................................................................................................................................................11

1
 Problemele.
O metoda de rezolvare a problemelor.

1.Problema
1.1. Definitie

Conform DEX, o problema este “1. Chestiune care prezintă aspecte neclare, discutabile, care
necesită o lămurire, o precizare, care se pretează la discuții. 2. Chestiune importantă care
constituie o sarcină, o preocupare (majoră) și care cere o soluționare (imediată). 3. Chestiune
care intră în sfera preocupărilor, a cercetărilor cuiva; obiect principal al preocupărilor cuiva;
temă, materie. ♦ (Mat.) Chestiune în care, fiind date anumite ipoteze, se cere rezolvarea, prin
calcule sau prin raționamente, a unor date. II. 1. Dificultate care trebuie rezolvată pentru a obține
un anumit rezultat; greutate, impas.”

1.2. Utilitatea problemelor

Matematica ajuta in rezolvarea problemelor, fiind indispensabila in rezolvarea lor. Prin

prisma ei se poate gasi cel mai scurt si mai sigur drum pentru atingerea oricarui scop. In timp,
matematica este cea care modeleaza modul de a gandi, de a reactiona, de a aprecia o situatie, de a
rezolva problemele care, in zilele noastre, se ivesc din ce in ce mai des. Matematica obliga elevii
sa gandeasca logic, pentru a sti sa se descurce oriunde si oricand la aparitia unei situatii, cu care
poate nu s-au mai intalnit pana atunci. Incercand sa inteleaga cat mai bine esenta matematicii,
elevii pot deveni capabili sa faca fata unor situatii care in trecut poate li se pareau imposibil de
depasit. Orice om se loveste de matematica zilnic, chiar daca uneori nu constientizeaza, chiar si
cele mai banale activitati pe care le face, sau orice lucru cat de mic ar fi el, putand fi reprodus
matematic, prin diverse metode. Fie ca sunt instalatori, constructori, ingineri sau profesori,
oamenii vor avea intotdeauna nevoie de matematica, de un algoritm prin care se pot rezolva
problemele.

2
2.Metoda figurativă (metoda grafică)
2.1. Definitie

Metoda artitmetică, care pentru reprezentarea mărimilor din problemă și a relațiilor dintre
ele utilizează elemente grafice sau desene și scheme se numește metoda figurativă sau metoda
grafică. În aplicarea acestei metode se poate face apel la orice categorie de elemente grafice sau
combinații ale acestora cu condiția ca ele să fie adecvate naturii datelor problemei și specificului
lor.

Astfel, se pot întâlni:

-desene care reprezintă acțiunea problemei și părțile ei componente (pentru clasele mici);

-figuri geometrice diferite: segmentul de dreaptă, triunghiul, dreptunghiul, pătratul, cercul;

-figurarea schematică a relațiilor matematice dintre datele problemei;

-diverse semne convenționale, unele obisnuite, altele stabilite de comun acord cu elevii;
-elemente grafice simple: puncte, linii, ovale, cerculete, etc.

2.2. Utilitatea metodei

Metoda figurativă ajută la formarea schemei problemei, la concentrarea asupra tuturor condițiilor
problemei. În rezolvarea unei probleme care face apel la această metodă, sprijinul se face pe
raționament, folosind întelesul concret al operatiilor. Metoda figurativă este situată pe primul loc
în ceea ca privește utilitatea ei, datorită avantajelor pe care le prezintă.

2.3.Caracteristici ale metodei

Metoda figurativa:

-are caracter general, utilizându-se la orice categorii de probleme în care se preteaza figurarea
(pe diferite trepte ale scolarizării);

3
-are caracter intuitiv, înțelegerea relațiilor dintre datele problemei făcându-se pe baza imaginilor
vizuale, uneori intervenind acțiunea directă, mișcarea și transpunerea acesteia pe plan mintal;

-prin dimensiunile elementelor figurative și prin proporțiile dintre ele se creează variate
modalități de stabilire a relațiilor cantitative dintre diferitele valori ale mărimilor, se sugerează
aceste relații, se pun în evidență.

2.4. Etape in rezolvare

Paşii urmați în rezolvarea unei probleme prin această metodă sunt:

- se reprezintă fiecare necunoscută printr-o figură (segment , dreptunghi, cerc etc.);

- fiecare relaţie din textul problemei se schematizează utilizând figurile alese, obţinând modelul
grafic al problemei;

- se fac legături pe schemă între necunoscute şi datele problemei şi se identifică raţionamentul de

rezolvare;

- se fac calculele şi se determină necunoscutele;

2.5. Tipuri de probleme

Problemele rezolvabile prin metoda figurativă se pot împărți în două mari caregorii:

1. Cu date sau mărimi ”discrete” – înțelegând prin aceasta că mărimile pot fi numărate una câte
una sau pot fi puse în corespondență după anumite criterii transfigurate simbolic.

2. Cu date sau mărimi ”continui” – în acest caz mărimile le configurăm de obicei prin segmente

2.6. Exemplu de problema si rezolvare

Exemplu: Daca se așează câte un elev într-o bancă rămân 14 elevi în picioare. Dacă așezăm căte
2 elevi într-o bancă rămân 3 bănci libere. Câți elevi și câte bănci sunt?

4
Rezolvare. Din analiza primei părți a enunțului desprindem că mulțimea elevilor și mulțimea
băncilor pot fi în așa fel “privite” încât elementele lor să fie organizate astfel : fiecărui elev îi
corespunde o bancă , situație în care 14 elevi rămân în picioare, deci nu au loc. Figurăm această
situație convenind să reprezentăm banca printr-un dreptunghi și elevul printr-un cerc. Analizând
a doua parte a enunțului procedăm în felul următor: distribuim câte unul dintre cei 14 elevi
rămași în picioare în câte o bancă. Se observă că aceștia vor ocupa 14 bănci, deci se vor completa
cu ei 14 bănci cu câte 2 elevi, dar pentru că trebuie să rămână trei bănci libere înseamnă că din
băncile cu un copil s-au ridicat încă trei elevi care au completat ca și ceilalți colegi ai lor trei
bănci cu 2 elevi. Recapitulând , avem 14 bănci cu câte 2 elevi completate de cei 14 elevi ce erau
în picioare și încă trei bănci cu 2 elevi completate prin ridicarea câte unui elev din 3 banci care
trebuiau sa ramana libere.

Deci erau în clasă: 14 + 3 + 3 = 20 bănci și 20 + 14 = 34 elevi

3.Metoda exerciţiului

3.1.Definiţie

Metoda exercitiului reprezinta executarea repetată şi conştientă a unei acţiuni în vederea însuşirii
practice a unui model dat de acţiune sau a îmbunătăţirii unei performanţe. Exerciţiul nu se
limitează doar la formarea deprinderilor, ci vizează în acelaşi timp consolidarea unor cunoştinţe,
care reprezintă aspectul teoretic al acţiunilor implicate în exerciţiu. Unii autori fac chiar o listă
consistentă de funcţii ale exerciţiului: „adâncirea înţelegerii noţiunilor, regulilor, principiilor”,
„dezvoltarea operaţiilor mentale”, „învingerea rezistenţei cauzate de deprinderile incorecte” etc.
Aplicarea exerciţiului este compatibilă cu orice conţinut de învăţământ, dat fiind că fiecare
materie, fie ea teoretică sau practică, implică o parte executorie. De pildă, şi reluarea
raţionamentului filosofic în contexte diferite ne conduce tot la însuşirea unei capacităţi de a
acţiona, după cum o face şi reluarea acţiunii de educaţie fizică sau de desen.

5
3.2. Tipuri de exercitii

Exerciţiile pot fi grupate în funcţie de cel puţin două criterii.

Astfel, după formă, se pot grupa în exerciţii orale, exerciţii scrise, exerciţii practice.

După scopul şi complexitatea lor, rezultă, în principiu, patru tipuri:

-exerciţii de introducere într-un model dat sau exerciţii introductive ; elevilor li se explică pentru
prima oară o activitate, pe care ei o aplică în paralel cu explicaţiile profesorului;

- exerciţii de însuşire sau consolidare a modelului dat, denumite şi exerciţii de bază; elevul reia
în întregime şi în chip repetat, acţiunea ce i s-a explicat;

- exerciţii de legare a cunoştinţelor şi deprinderilor mai vechi cu cele noi; sunt numite şi exerciţii
paralele, având scopul de a integra deprinderile in sisteme din ce in ce mai largi;

- exerciţii de creaţie sau euristice ; elevul le efectuează după ce deprinderea deja a fost însuşită,
iar prin intermediul lor încearcă să introducă în „model” anumite elemente personale.

3.3. Alte cerinte

Exerciţiul ne reţine atenţia prin câteva cerinţe de respectat, in aplicarea lui:

1.Elevul să fie conştient de scopul exerciţiului şi să înţeleagă bine modelul acţiunii de învăţat. În
caz contrar, există eventualitatea dezorientării lui şi a desfăşurării la întâmplare a exersării,
rezultatele fiind expuse de asemenea hazardului.

2. Exerciţiile să aibă varietate suficientă, altfel riscând să formăm numai parţial deprinderea
propusă ca scop.

3. Exerciţiile să respecte o anumită gradaţie de dificultate în aplicarea lor. Deprinderile mai

complicate se formează prin integrarea succesivă a unor deprinderi mai simple. În acest sens, se
poate vorbi despre respectarea ordinii de dificultate de la exerciţii introductive, la exerciţii de
bază, la exerciţii paralele, apoi la exerciţii euristice. Spre exemplu, nu pot cere elevului să

6
găsească noi căi de rezolvare a unei probleme matematice, până nu i-am format deprinderea de a
o rezolva printr-o metodă consacrată, care este, in acelaşi timp, mai simplă. Sau, nu pot cere
elevului să alcătuiască compuneri înainte de a-i forma temeinic deprinderea de a se exprima în
propoziţii şi de a descrie sau de a nara situaţii simple după tablouri sau după anumite aspecte
concrete din realitatea înconjurătoare.

4. Exerciţiile să aibă continuitate în timp, altfel putând să apară lacune, care împiedică elevul să-
şi formeze in mod normal deprinderile vizate.

5. Exerciţiile să aibă ritm optim şi durată optimă. Autorii care s-au preocupat special de
problemă arată că, în perioada de început, exersările să fie mai apropiate în timp şi de mai scurtă
durată; pe măsură ce elevul se familiarizează, distanţa între exersări poate fi mai mare, iar durata
exersării de asemenea mai întinsă.

6. Exersarea să fie permanent însoţită de corectură (iniţial) şi de autocorectură (pe măsură ce

elevul începe să stăpânească acţiunea). Este regula care reiese din însăşi teoria formării
deprinderilor, altfel apărând posibilitatea însuşirii mecanice şi fără durabilitate.

Exerciţiul este metoda cea mai intim împletită cu toate celelalte metode de predare şi învăţare.
Drept urmare, am putea afirma că fiecare dintre acestea se pot transforma în exerciţiu, odată
preluate de către elev, după modelul profesorului. Este lucrul care ne dovedeşte o dată în plus că
separarea netă a metodelor didactice este posibilă doar teoretic, nu însă şi în practica utilizării
lor.

4. Problematizarea

4.1. Definitie

Problematizarea este denumită şi predare prin rezolvare de probleme sau, mai precis, predare
prin rezolvare productivă de probleme. Este definită relativ diferit de la un autor la altul. Ca
sinteză a tuturor acestor încercări, propunem definiţia:

7
“o metodă didactică ce constă din punerea în faţa elevului a unor dificultăţi create în mod
deliberat, în depăşirea cărora, prin efort propriu, elevul învaţă ceva nou”.

4.2. Categorii de situatii problematice

De mare sprijin ne este contribuţia lui T.V. Kudreavţev, care ordonează situaţiile problematice pe
cinci categorii sau tipuri:

1) când există un dezacord între vechile cunoştinţe ale elevului şi cerinţele impuse de rezolvarea
unei noi situaţii;

2) când elevul trebuie să aleagă dintr-un lanţ sau sistem de cunoştinţe, chiar incomplete, numai
pe cele necesare în rezolvarea unei situaţii date, urmând să completeze datele necunoscute;

3) când elevul este pus in faţa unei contradicţii între modul de rezolvare posibil din punct de
vedere teoretic şi dificultatea de aplicare a lui în practică;

4) când elevul este solicitat să sesizeze dinamica mişcării chiar într-o schemă aparent statică;

5) când elevului i se cere să aplice, în condiţii noi, cunoştinţele anterior asimilate.

Necesitatea utilizării acestei metode în învăţământ este uşor de dovedit, date fiind numeroasele ei
valenţe convenabile educaţiei actuale, adică: faptul că favorizează aspectul formativ al
învăţământului, prin participarea efectivă şi susţinută a elevului şi prin dezvoltarea intereselor de
cunoaştere; faptul că sporeşte trăinicia şi aplicabilitatea informaţiei elevului în practică; faptul de
a crea elevului o mare posibilitate de transfer a diverselor reguli însuşite etc. Aplicarea
problematizării nu este posibilă însă în orice împrejurări.

Iată câteva condiţii strict obligatorii:

-existenţa unui fond aperceptiv suficient al elevului;

-dozarea dificultăţilor într-o anumită gradaţie;

-alegerea celui mai potrivit moment de plasare a problemei în lecţie;

8
-existenţa unui interes real pentru rezolvarea problemei;

-asigurarea unei relative omogenităţi a clasei, la nivelul superior; un efectiv nu prea mare în
fiecare clasă de elevi;

-evitarea supraîncărcării programelor şcolare.

În lipsa respectării acestor condiţii, se înţelege că problematizarea devine formală sau

defavorizantă.

5. Algoritmizarea
5.1. Definitie

În mod cu totul general, algoritmizarea este definită ca metoda de predare-învăţare constând din
utilizarea şi valorificarea algoritmilor. Algoritmii reprezintă, la rândul lor, suite de operaţii
săvârşite într-o ordine aproximativ constantă, prin parcurgerea cărora se ajunge la rezolvarea
unei serii întregi de probleme de acelaşi tip. Pe plan didactic, algoritmizarea ar însemna găsirea
de către profesor a înlănţuirii necesare (şi, în acelaşi timp, cea mai accesibilă pentru elev) a
operaţiilor fiecărei activităţi de învăţat, ce se pretează unei astfel de ordonări.

După cum s-ar putea constata, chiar şi printr-o analiză sumară, algoritmizarea didactică
presupune cu necesitate două lucruri: forma sau succesiunea aproximativ fixă a operaţiilor
săvârşite de elev şi prestabilirea lor de către profesor. Altfel spus, elevul îşi însuşeşte, pe calea
algoritmizării, cunoştinţele sau tehnicile de lucru, prin simpla parcurgere a unei căi deja stabilite,
pe când în cadrul învăţării de tip euristic însuşirea are loc pe baza propriilor căutări.

5.2. Utilitatea algoritmizarii

De ce ar fi necesară algoritmizarea în procesul de învăţământ?

Pe de o parte, ea pune la îndemâna elevului un instrument simplu şi operativ, scutindu-1 de

efortul de a-1 căuta singur şi lăsându-i disponibilă energia spre a o utiliza în alte direcţii.

Pe de altă parte, prin structura lor precisă şi prin mânuirea repetată de către elev, acesta din urmă
găseşte in algoritmi un sprijin permanent în sensul disciplinării propriei gândiri şi asigurării
acurateţei propriei activităţi.

Două sunt problemele teoretice pe care le ridică azi algoritmizarea didactică. Una se condensează
în întrebarea: dacă această modalitate obligă elevul să urmeze scheme prestabilite, nu este ea
păgubitoare pentru dezvoltarea lui? Răspunsul este negativ. Fiindcă există numeroase situaţii de

9
învăţat, care ar cere prea mare efort şi timp prea mult pentru a fi abordate euristic de către elevi.
Se înţelege că, în aceste cazuri, este preferabilă algoritmizarea. A doua s-ar putea exprima tot
printr-o întrebare: este ea o metodă de sine stătătoare, sau este mereu îmbinată cu celelalte sau
inclusă în ele ? Lucrările de pedagogie o consideră când metodă (de pildă, unii autori o includ
între metodele active, adică bazată pe acţiune), când o modalitate de învăţare în limitele căreia
sunt valorificate celelalte metode (de unde opoziţia: strategii algoritmice – strategii euristice).

Astfel, se consideră ca algoritmizarea nu este o metodă de sine stătătoare, ci o latură a fiecăreia

dintre metodele cunoscute, dându-le acestora o coloratură specifică. Se sugereaza ideea că, în
principiu, fiecare metodă din cele enumerate poate avea o etapă algoritmică (iniţială), urmată de
alta euristică, atunci când elevul este deja bine familiarizat cu domeniul pe care îl investighează.

6.Regula de trei simplă

6.1. Definitie

Regula de trei simplă reprezintă o schemă de așezare a datelor și de utilizare a acestor date în
orientarea și desfășurarea procesului de gândire care intervine în examinarea și rezolvarea unor
probleme cu mărimi proporționale. În problemele care se rezolvă prin regula de trei simplă
intervin doua mărimi direct sau invers proporționale, fiecare mărime cu câte o pereche de valori,
una din aceste valori fiind necunoscută.

Prin urmare, în aceasta categorie de probleme se dau trei valori cu ajutorul cărora se găsește cea
de-a patra valoare, fapt care justifică numele pe care îl poartă: regula de trei. Pentru rezolvarea
problemelor prin regula de trei simplă este suficient să se așeze datele conform acestei reguli, iar
în rezolvare și calcul să se utilizeze metoda proporțiilor (aflarea celui de-al patrulea
proportional). Se poate utiliza, de asemenea, în rezolvarea problemelor prin regula de trei simplă
și metoda reducerii la unitate. Pentru a rezolva corect o problemă prin această metodă trebuie
stabilit mai întâi dacă mărimile sunt direct sau invers proporționale.

6.2.Exemplu si rezolvare

Enunt: Un număr de 26 de muncitori sapă un șanț în 17 zile. În căte zile vor săpa același șanț 34
de muncitori.

Rezolvare 1 (metoda proporțiilor):

Observăm că mărimile sunt invers proporționale deoarece un număr mai mare de muncitori va
săpa șanțul într-un număr mai mic de zile. Scriem datele problemei :

10
26 muncitori.............................17 zile

34 muncitori............................ x zile

Utilizănd metoda proporțiilor obținem 26/34=x/17 de unde rezultă x=26*17:34=13 zile

Rezolvare 2 ( metoda reducerii la unitate):

Prin folosirea metofei reducerii la unitate vom determina mai întâi în cât timp va săpa șanțul un
muncitor. Dacă 26 muncitori sapă șanțul în 17 zile atunci un muncitor va săpa șanțul în
26*17=442 zile. Deci 34 de muncitori vor săpa șanțul în 442:34=13 zile.

7.Conluzii
Rezolvarea problemelor de matematică este una din cele mai sigure căi ce duce la
dezvoltarea gândirii, imaginației, atenției și spiritului de observație al elevilor. Această activitate
pune la încercare în cel mai înalt grad capacitățile intelectuale ale elevilor, le solicită acestora
toate disponibilitățile psihice, în special inteligența, motiv pentru care, programa de matematică
din ciclul primar acordă rezolvării problemelor o importanță deosebită. Nu este vorba de a
parcurge cât mai multe tipuri de probleme sau metode de rezolvare, ci despre a-i crea elevului
situații noi de învățare, la care să răspundă cât mai adecvat, în urma unui demers de explorare și
investigație.

Prin rezolvarea de probleme, elevii își formează priceperi și deprinderi de a analiza situația
dată de problemă, de a intui și descoperi calea prin care se obține ceea ce se cere în problemă.
Rezolvarea problemelor contribuie astfel la cultivarea și dezvoltarea capacităților creatoare ale
gândirii, la sporirea flexibilității ei, a capacităților anticipativ-imaginative, la educarea
perspicacității și spiritului de inițiativă, la dezvoltarea încrederii în forțele proprii.

11
8.Bibliografie

1. https://dexonline.ro/definitie/problema
2. ”METODE SPECIFICE DE REZOLVARE A PROBLEMELOR DE ARITMETICĂ”-Novac Claudiu Chiriac
3. “Metodica activităților matematice și a aritmeticii pentru institutori/profesori din învățământul
primar și preșcolar”, Purcaru, M.A.P., Editura Universității Transilvania Brașov, 2008
4. “Teoria si metodologia instruirii”-Curs, Universitatea de Medicina si Farmacie Craiova
5. “ Metodica predarii matematicii la clasele I-IV “ Ana, D., Ana, M.L., Logel, D., Logel-Stroescu,
Editura CARMINIS, Pitesti, 2005.
6. ”Didactica matematicii în învăţământul primar”, Roşu M., MEC, Unitatea de Management a
Proiectului pentru Învăţământul Rural, 2007.

12