Curs de

BIOLOGIE CELULARA

Sef lucr. dr. Oana Cioanca

 RECEPTORI MORFINANICI

la nivelul trunchiului cerebral → 4 tipuri de receptori ptr. morfină: , , , 

receptori = macromolecule membranare, cu reactivitate specifică faţă de

anumite semnale chimice
prin legarea moleculei semnal de receptor → formă inteligibilă pentru celula
receptoare → declanşarea reacţiei

• ptr. morfina naturală (levogiră), afinitatea faţă de receptor (efectul analgezic) este
dată de:
HO

structura terminală de tirozină

C15-C16 în forma scaun O
N
CH3

HO
▪ (+) – morfina (de semisinteză, din Sinomenium acutum) → analgezic mai slab
▪ trans-morfina (sintetică) → lipsită de acţiune analgezică
▪ în anii ’70, Hughes (Aberdeen), Goldstein (SUA), Terenius (Suedia),
presupun că receptorii morfinanici au fost dezvoltaţi pentru liganzi endogeni,
morfina mimând structura acestora
→ endorfine (naturale)
→ enkefaline (sintetice)

HO HO

O O
N N
OH CH3 OH
O O

oximorfon (agonist) naloxona (antagonist)

Efectul stupefiant al morfinei

• legare specifică pe receptorii trunchiului cerebral şi talamus → inhibarea activităţii

adenilatciclazei

• prin urmare, scade conc. intracelulară de AMP-c

• celula compensează lipsa prin suprabiosinteză de adenilatciclază, ptr.

normalizarea nivelului AMP-c

• dacă întrerupem administrarea de morfină, celula funcţionează cu supraproducţie

de enzimă

• creşte nivelul AMP-c celular → dereglări serioase

• sindrom de abstinenţă → dispare abia la administrarea unei noi doze de

morfină
 Receptorii celulelor olfactive

• mirosul a fost perceput de vietuitoare inainte de a vedea sau auzi,

• mirosul ne orienteaza intr-o lume a stimulilor chimici,

• mirosul a dechis creierului o fereastra catre lume, pentru:

- a informa ce poate fi folosit ca hrana,
- care este partenerul sexual potrivit,
- a semnala pericolele,
- a motiva comportamentul
• receptorii specifici sunt plasati in membrana mucoasei nazale,

• creierul a dezvoltat capacitatea de a:

- analiza stimulii generati de fixarea liganzilor pe receptor,
- identifica cele mai importante molecule dotate cu
aroma/miros,
- le recunoaste,
- le urmari de-a lungul gradientilor lor de concentratie,
- a ajunge la sursa care le-a generat
La vertebratele primitive, portiunea de creier responsabila de
perceptia mirosurilor:
- era cel mai bine dezvoltata,
- ocupa volumul cel mai mare,
- mecanismele neuronale de prelucrare a semnalelor au
servit ca model pentru dezvoltarea celorlalte simturi -
vederea si auzul,

creierul isi organizeaza perceptiile in jurul sistemului olfactiv

Mirosul poate:
- declansa simpatie sau antipatie,
- influenta dispozitia,
- comportamentul social sau sexual,
- functiona ca mijloc de comunicare chimica

• percepem vederea si auzul ca simturi mai importante decat mirosul,

• sunt mai bine investigate,
• contribuie la conturarea perceptiei noastre, a ceea ce suntem,
• contribuie in conturarea proceselor de perceptie cognitiva,
 Mirosul imprima:
- calitatea vietii,
- senzatia de bine,
- emotiile, dragostea,
- perpetuarea biologica,

• sistemul olactiv a dezvoltat o “linie directa” cu sistemul limbic si hipotalamusul,

unde sunt plasate centrele care guverneaza:
- sentimentele, emotiile, instinctele,
- reglarea hormonala,

De acolo informatiile sunt conduse la neurocortex,

devenindu-ne accesibile prin constientizare
Mirosurile, aromele, parfumurile,
- nu actionaza doar asupra subconstientului,
- pot influenta direct o serie de functii organice:
tensiunea,
frecventa cardiaca,
starea pielii,

• la nivelul nasului, exista trei planuri suprapuse, acoperite cu mucoasa

nazala;
• pe nivelul superior, se afla epiteliul de percepere a mirosului,
constituit din:
- celule olfactive,
- celule de sustinere,
- celule bazale