Suport curs

Săptămâna 16 – 22 noiembrie 2021

Analiza tehnică a acţiunilor

Analiza tehnica poate fi definita ca fiind studierea pietei prin intermediul graficelor in
vederea determinarii directiei viitoare a pretului. Se bazează pe studiul cursului istoric al
este dominata de emotii, emotii care se reflecta in pretul activului respectiv. Acolo unde
exista grafic si date suficiente se poate face analiza tehnica.

Principiile analizei tehnice

Analiza tehnica se bazeaza pe analiza istorica a pretului la care se adauga volumul pentru a
previziona evolutia viitoare. La baza acestei metode de evaluare stau 3 principii:
 Evolutia pietei include toate informatiile: Tot ceea ce se presupune a influenta
pretul unei actiunise considera a fi incorporat in pret si astfel, in luarea unei decizii de
investire nu ramane decat analiza graficului.
 Evolutia preturilor se incadreaza in trend : O alta idee de baza in analiza tehnica e
aceea ca pretul evolueaza intr-un trend, iar scopul acestei analize este de a puncta
momentul cand un trend se formeaza si de a tranzactiona in directia trendului format.
 Istoria se repeta : Evolutia preturilor, fie pozitiva, fie negativa, e atribuita emotiilor
existente in piata (daca investitorii sunt optimisti, increzatori in actiunea respectiva
atunci pretul va creste intrucat cererea este mai mare decat oferta si invers). Astfel
intra in scena psihologia umana. Cum omul tinde sa repete reactiile sale la anumiti
stimuli, de aici rezulta ca si pretul va avea o evolutie repetitiva. Pe parcursul
dezvoltarii analizei tehnice, prin analiza psihologiei umane, a reactiilor investitorilor,
s-au putut obtine tipare bullish/bearish care sa cuantifice aceste reactii. Se considera
ca daca acestea au fost validate de-a lungul vremii inseamna ca ele pot fi folosite in
continuare cu aceleasi rezultate.
Avantajele analizei tehnice
 necesita doar o serie de date istorice pe baza carora putem crea un grafic;
 are o plaja larga de subiecti: actiuni, obligatiuni, futures, options, forex, cfd, etc;
 flexibilitate: pe baza celor amintite mai sus se poate trece usor de la un tip de piata la
alta (actiuni-forex) fara a fi nevoie de studiu suplimentar (ca in cazul analizei
fundamentale);
 poate fi folosita pe orice orizont investitional ( de la grafice de 1 minut pana la grafice
anuale).

Dezavantajele analizei tehnice

 subiectivitate: modul nostru de a fi isi va pune amprenta asupra analizei graficului
facandu-l astfel subiectiv. Daca persoana este optimista, atunci s-ar putea ca graficul
sa fie interpretat in acelasi mod, acesta nefiind un comportament rational;
 interpretabilitate: se spune ca analiza tehnica este mai mult o arta decat o stiinta.
Astfel, un grafic poate fi interpretat in doua moduri diferite de catre doua persoane
diferite, ambele bazandu-se pe argumente logice;
 semnale intarziate: deseori analiza tehnica indica, de exemplu un trend, dupa ce
acesta s-a format, investitorul pierzand momentul propice de intrare.

Obiectivele analizei tehnice

In principal, prin analiza tehnica se urmaresc trei obiective:

1. Proiectarea in viitor a comportamentului trecut si actual al cursului. In acest sens,
se utilizeaza regresia liniara. Daca nivelul viitor al cursului este inferior celui calculat,
atunci tendinta crescatoare a pietei si-a schimbat directia si invers.
2. Cercetarea si urmarirea miscarilor ciclice ale pietei
Ipoteza de plecare se bazeaza pe convingerea ca orice titlu, care se afla in crestere, va
ajunge sa scada. Pentru aceasta este necesar a se calcula frecventa ciclurilor si a se
analiza evolutia preturilor in perioada pe parcursul careia calculele arata ca se apropie
un punct de intoarcere al pietei.
3. Urmarirea tendintei actuale pentru a stabili cand o variatie de pret va indica un
punct de intoarcere.
Dupa decenii de utilizare a analizei tehnice s-a dovedit ca cel mai mare potential l-a
prezentat cea de a treia tendinta (cel de al treilea obiectiv).
Referitor la proiectarea in viitor a comportamentului unui titlu in functie de evolutia
precedenta se apeleaza la functia de regresie liniara:
y = a + bx
unde: y = pretul (cursul) titlului, posibil de obtinut in viitor
a = media cursului pe perioada trecuta
b = (∑ Curs*x)/ o constanta a carei valoare depinde de numarul de observatii
efectuate (deci de numarul de preturi utilizate)
x = numarul de zile considerate (luate in calcul pentru analiza)

Exemplu: In urma cotatiei bursiere pentru titlurile A in ultimile 7 zile s-au inregistrat
urmatoarele niveluri:
Ziua 1. 12 u.m.
Ziua 2. 14 u.m.
Ziua 3. 15 u.m.
Ziua 4. 15 u.m.
Ziua 5. 16 u.m.
Ziua 6. 19 u.m.
Ziua 7. 19 u.m.
Sa se determine cursul probabil la urmatoarea cotatie a titlului A.

Rezolvare:
Facem tabelul

Ziua Curs(u.m.) x
1 12 u.m. -3
2 14 u.m. -2
3 15 u.m. -1
4 15 u.m. 0
5 16 u.m. 1
6 19 u.m. 2
7 19 u.m. 3

Unde valoarea numerica a lui “x” este gasita dand zilei de cotatie centrale (ziua a patra),
valoarea 0. Valoarea lui “x” devine negativa sau pozitiva pe masura ce se extinde in timp,
indepartandu-se tot mai mult sau mai putin de punctul 0.
Urmeaza in continuare multiplicarea fiecarui curs cu valoarea corespunzatoare a lui “x”.

Ziua Curs x Curs*x

1. 12 -3 -36
2. 14 -2 -28
3. 15 -1 -15
4. 15 0 0
5. 16 1 16
6. 18 2 36
7. 19 3 57
TOTAL 109 0 +30

Construim functia de regresie liniara:

y = a + bx
unde: y = pretul (cursul) titlului, posibil de obtinut in viitor
a = media cursului pe perioada trecuta
- valoarea lui “a” = 109/7 = 15,57
b = (∑ Curs*x)/ o constanta a carei valoare depinde de numarul de observatii
efectuate (deci de numarul de preturi utilizate)
- valoarea lui “b” = 30/28 = 1,07
Numarul 28 la numitorul fractiei este o constanta, intotdeauna egala cu 28, atunci cand
numarul de zile de observare este 7 (portivit seriei de numere ale lui Fibonacci).
Functia de regresie devine:
y = a + bx = 15,51 + 1,07x

Daca il inlocuim pe “x” cu valori care merg de la –3 la 3 se va obtine pentru fiecare zi cate o
valoare a cursului apropiata de realitate, ceea ce permite formularea concluziei ca pot fi
stabilite, cu o anumita probabilitate, nivelurile viitoare ale cursului:
Ziua 1: y = 15,57 + 1,07*(-3) = 12,36
Ziua 2: y = 15,57 + 1,07*(-2) = 13,43
Ziua 3: y = 15,57 + 1,07*(-1) = 14,50
Ziua 4: y = 15,57 + 1,07*(-0) = 15,57
Ziua 5: y = 15,57 + 1,07*1 = 16,64
Ziua 6: y = 15,57 + 1,07*2 = 17,71
Ziua 7: y = 15,57 + 1,07*3= 18,36
Ziua 8: y = 15,57 + 1,07*4 = 19,85

Rezultatul arata ca la cotatia urmatoare, cursul titlului A va avea valoarea de 19,85 u.m. sau o
valoare apropiata de aceasta.

Indicatori pentru analiza tehnica a actiunilor

Pentru măsurarea presiunilor de cumpărare sau vânzare sunt folosite mai multe
metode/indicatori:
 metoda mediilor mobile (MACD - Mobile average convergence/ divergence)
 teoria Dow
 oscilatorul stocastic
 volumul de echilibru şi preţul tranzacţiei (OBV, PVT)
 indicele creştere / descreştere (ADR)
 indicele de amplitudine (NH/NL)
 închiderea ponderată (Weighted Close)

În continuare voi prezenta pe scurt doar câteva dintre aceste metode şi anume: metoda
mediilor mobile (MACD - Mobile average convergence/ divergence), teoria Dow, şi
oscilatorul stocastic.

Media mobilă (moving average - MM)

Este un indicator de moment ce se calculează după următoarea formulă:

Graficul acestei funcţii este foarte important pentru analiza tehnică. Se face o analiză
matematică a preţurilor medii a unei acţiuni peste o perioadă predeterminată de timp. O dată
cu modificarea preţului acţiunii are loc şi o evoluţie ascendentă sau descendentă a mediei
mobile.
Media mobilă se poate calcula prin cinci metode:
 simplă (aritmetică)
 exponenţială
 triunghiulară
 variabilă
 ponderată
Ea se poate aplica la cursul de închidere, cursul de deschidere, cursul maxim, cursul minim,
la volumul tranzacţiilor sau chiar la altă medie mobilă. Singura diferenţă constă în ponderile
acordate fiecărei date din serie, astfel:
 media aritmetică acordă aceeaşi pondere tuturor datelor din serie,
 media exponenţială şi media ponderată acordă o mai mare importanţă celor mai
recente valori din serie
 la calculul mediei mobilă triunghiulară sunt importante datele din mijlocul seriei
 media mobilă variabilă se calculează în funcţie de volatilitate preţurilor

Utilizată pentru un titlu anume, media mobilă simplă nu serveşte numai pentru determinarea
tendinţei pe termen lung a variaţiilor de curs bursier, ci este, adesea, considerată ca
instrument de previziune şi, mai precis, un instrument care poate indica momentul oportun
pentru o acţiune de vânzare sau de cumpărare a unui titlu.
Pe diapozitiv se vede graficul evoluţiei unei serii de cursuri de deschidere ale unui titlu
mobiliar, ajustate cu o medie mobilă de 200 de zile, s-a desenat Dow Jones industrial -DJIA
(Dow Jones Industrial Average- curba mediilor mobile - gros) şi media mobilă cu decalaj
de 200 zile(curba cursurilor bursiere - subtire). Săgeţile orientate în sus sunt semnale de
cumpărare, iar cele orientate în jos sunt semnale de vânzare.
Fig 1. Evoluţia indicelui DOW-Jones Industrial pe o perioada de 20 de ani
Sursa : NYSE Bulletin
NZSE=New York Stock Exchange

Se poate estima o modificare a tendinţei atunci când curba mediilor mobile este încă în
creştere, iar curba cursurilor bursiere are deja o evoluţie descendentă. În momentul
intersecţiilor, modificarea de tendinţă nu este semnificativă decât în măsura în care curba
mediilor mobile se aplatizează(devine plata, o dreapta). Acest lucru este un semnal care
indică sfârşitul fazei de creştere şi furnizează o indicaţie de vânzare.
Realizând raţionamentul invers, în care tendinţa pe termen lung este descrescătoare, semnalul
este susceptibil de interpretare ca o indicaţie de cumpărare.
Atunci când graficul cursurilor bursiere prezintă o pantă pozitivă şi superioară celei a
mediilor mobile, există o cerere de titluri nesatisfăcută, care conduce 1a creşterea cotei
actiunilor respectiv şi invers, dacă panta cursurilor este negativă şi inferioară mediilor mobile,
piaţa prezintă o ofertă excedentară dintr-un titlu, care conduce la scăderea preţului acestuia.
Atunci când cele două curbe se intersectează, piaţa este în echilibru.
Elementul critic în calcularea mediei mobile îl reprezintă perioada luată ca decalaj. Cea mai
folosită medie mobilă este cea cu perioada de decalaj de 39 de săptămâni (200 zile).

Teoria lui Dow

Unul din instrumentele utilizate de analiştii tehnici pentru a măsura cererea şi oferta şi pentru
a previziona preţul acţiunilor este teoria lui Dow. Această teorie, fundamentată de Charles
Dow la începutul secolului, este probabil cea mai veche abordare tehnică, formală, a pieţei.
Ea este utilizată pentru a indica modificările de preţ şi de tendinţă atât pentru piaţă în
ansamblu ei cât şi pentru titluri individuale.
Descoperirea răsturnărilor de tendinţă ale indicilor bursieri s-au realizat prin analiza
graficului, în care se prezintă cursurile de deschidere a celor doi indici Dow Jones:
 indicele acţiunilor industriale
 indicele acţiunilor societăţilor feroviare

Prin studierea evoluţiei celor 30 şi respectiv 20 de titluri cuprinse in cadrul celor doi indici, s-
au stabilit mai multe tipuri de fluctuaţii ciclice. Aceste cicluri au fost clasificate de Dow în:
 Cicluri/Trenduri primare sau principale: sunt cicluri pe termen lung care conduce
piaţa ascendent sau descendent. Ele pot acoperi o perioadă de până la patru ani. Acest
tip de fluctuaţie indică tendinţă generală a pieţei.
 Cicluri/Trenduri secundare sau minore. Se mai numesc si reacţii intermediare si se
manifestă sub forma unor forţe restrictive asupra trend-ului primar, cu tendinţa de a
corecta deviaţiile de la limitele generale. Ele sunt evoluţii ascendente până se atinge o
fază pe termen lung de descendentă si invers. Aceste trend-uri secundare se pot
desfăşura pe durata a unei săptămâni sau a câtorva luni.
Supoziţia de la care pleacă teoria lui Dow este relativ simplă: o piaţă este în creştere ("bull
market") atunci când se ating creşteri succesive ce survin după corecţii secundare încadrate
într-un trend ascendent, ca în figura 2.

Fig 2. Evoluţia pietei cu trend ascendent

Teoria mai cere ca toate corecţiile secundare descendente să fie de mai scurtă durată şi
amplitudine decât cele ascendente.
Situaţia inversă va fi valabilă pentru o piaţă în scădere ("bear market").
O piaţă puternică, cu o tendinţă continuă, fie că este "bull market" - în creştere sau "bear
market" - în scădere, este cea pe care ambii indicatori evoluează în aceeaşi direcţie. Când
mediile au tendinţe opuse, piaţa este considerată slabă sau nehotărâtă.

Determinarea tendintelor porneste de la realitatea potrivit careia, in cursul unei perioade,

evolutia unui titlu nu este uniforma. Pentru o mai buna surprindere a tendintelor si
identificarea semnalelor de vanzare sau de cumparare, se traseaza doua drepte sau linii de
tendinta:
 dreapta suport/sprijin, obtinuta prin unirea a doua puncte reprezentand cel mai scazut
nivel de curs;
 dreapta de rezistenta, care se obtine prin unirea punctelor indicand cel mai ridicat
nivel al cursului.

Cele doua linii de tendinta formeaza un tunel.

Aceasta metoda este in mod particular utilizata pentru a reprezenta variatiile de curs intr-un
interval de timp dat: zilnic, saptamanal, lunar sau alte perioade mai mari. Graficul se
reprezinta intr-un sistem de axe gradate aritmetic, in care abscisa reprezinta unitatea de timp
aleasa, iar ordonata reprezinta diferitele niveluri ale cursurilor unui titlu.

Există, în principal, două critici aduse acestei teorii şi anume: faptul că fluctuaţiile secundare
nu sunt foarte clar determinate, iar cea de-a doua, că metoda nu face decât să
confirme evoluţia pieţei pe termen lung şi nu să o anticipeze.

Oscilatorul stocastic

Un oscilator este prin definiţie un instrument de măsură a vitezei de evoluţie a pieţei. Pe orice
trend, ascendent sau descendent, preţurile evoluează cu o viteză mai mare, mai mică sau
constantă. O diminuare a vitezei de evoluţie a preţurilor - preţurile cresc sau scad mai încet –
reprezintă un semnal că trendul actual s-ar putea modifica.
Oscilatorul stocastic(calcul stocastic=calcul aleator – in probabilitate, de ex. densitatea de
repartitie, legea normal, etc) compară relaţia dintre preţul de închidere al unei acţiuni cu plaja
de variaţie a preţului pentru o perioadă de timp.
Oscilatorul stocastic se trasează cu ajutorul a două linii:
  Linia principală este denumită %C
 A doua linie, numită %M, este o medie mobilă a %C, se deseneaza punctat!!!.

Formula oscilatorului stocastic cuprinde patru variabile şi anume :

• Perioada liniei principale %C – este numărul de perioade folosit în calculul stocastic;
 Perioada lentă a liniei principale %C – aceasta variabilă controlează uniformizarea
internă a variabilei %C. O valoare de 1 reprezintă un oscilator rapid, în timp ce o
valoare de 3 reprezintă un oscilator lent.
 Perioada %M – este numărul de perioade în funcţie de care se calculează media
mobilă a lui %C. Media mobilă este denumită %M şi se desenează cu o linie
punctată deasupra lui %C.
 Metoda %M –este tipul de medie (aritmetică, exponenţială, variabilă sau ponderată)
folosită pentru a calcula perioada %M.
De exemplu, in figura 3 se poate vedea evolutia actiunilor firmei AVON si graficul realizat
conform metodei oscilatorului stochastic:

Figura 3: evolutia actiunilor firmei AVON

Săgeţile orientate în sus reprezintă semnale de cumpărare şi au fost trasate în momentul în

care %C creşte deasupra lui %M , iar săgeţile orientate în jos reprezintă semnale de vânzare
şi sunt reprezentate pe grafic atunci când indicatorul %C scade sub linia indicatorului %M.

Valoarea lui % C se obţine din următorul raport:

Se calculează apoi o medie mobilă a valorilor folosind o perioada specificată de către %M,
medie care capătă chiar denumirea de %M.
Oscilatorul stocastic variază întotdeauna între 0% şi 100%. O valoare de 0% arată că
închiderea din ziua curenta a avut cel mai mic nivel din cele specificate în x zile de
tranzacţionare. O valoare de 100% arată că închiderea curentă a avut cea mai mare valoare
din ultimele x zile de tranzacţionare.
Există mai multe metode de interpretare a acestui indicator, în funcţie de semnalele date de
el, se pot elabora anumite planuri de acţiune, ca de exemplu:
• cumpără când oscilatorul (%C ori %M) scade sub un anumit nivel (de exemplu 20) şi
apoi creşte deasupra acestui nivel şi vinde când oscilatorul creşte deasupra unui
anumit nivel (de exemplu 80) şi apoi scade sub acest nivel;
• cumpără când %C creşte deasupra %M şi vinde când %C scade sub linia %M (în
acest caz se urmăresc divergenţele: când cursul atinge noi maxime în timp ce
oscilatorul înregistrează minime, înseamnă că preţul va scădea)