Elemente de

legislația mediului

1
 Managementul
deșeurilor
medicale

CUPRINS

INTRODUCERE

CLASIFICAREA DEȘEURILOR MEDICALE

2
 RISCURI GENERATE DE GESTIONAREA INCORECTĂ A DEȘEURILOR
MEDICALE

ETAPELE GESTIONĂRII DEȘEURILOR

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Un mediu curat este esențial pentru sănătatea umană și bunăstare. Interacţiunile dintre
mediu şi sănătatea umană sunt extrem de complexe şi dificil de evaluat. Cele mai cunoscute
impacturi asupra sănătăţii, se referă la poluarea aerului înconjurător, la calitatea proastă a
apei, la igienă insuficientă dar și la impactul substanţelor chimice periculoase asupra sănătăţii.

3
 Deșeurile medicale, însumează totalitatea reziduurilor organice și anorganice rezultate din
activități clinice. Potrivit legislației în vigoare, acestea poartă denumirea de cod 1801, care
include coduri de deşeuri având natură periculoasă, caracterizată de proprietatea H9 (atribuită
deşeurilor infecţioase), definite ca substanţe cu conţinut de microorganisme viabile, sau
toxinele acestora, care sunt cunoscute ca producând boli pentru om sau pentru alte organisme
vii, conform Legii 211/2011 privind regimul deşeurilor.

Gestionarea deșeurilor implică operațiunile de colectare, transport, valorificare și

eliminare a deșeurilor, inclusiv supravegherea acestor operații și îngrijirea zonelor de
depozitare după închiderea acestora. Obiectivele prioritare ale gestionării deșeurilor sunt:
prevenirea sau reducerea producerii de deșeuri și a gradului de periculozitate al acestora și
reutilizarea și valorificarea deșeurilor prin reciclare ori recuperare sau orice alt proces prin
care se obțin materii prime secundare, ori utilizarea deșeurilor ca sursă de energie. Procesele
și metodele folosite pentru valorificarea sau eliminarea deșeurilor trebuie să nu pună in
pericol sănătatea populației și a mediului, respectând următoarelor principii:
 să nu prezinte riscuri pentru apa, aer, sol, fauna sau vegetație;
 să nu producă poluare fonica sau miros neplăcut;
 să nu afecteze peisajele sau zonele protejate, fiind interzisă abandonarea,
aruncarea sau eliminarea necontrolată a deșeurilor.

Alături de Ministerul Mediului, autoritatea competentă de decizie și control în

domeniul gestionării deșeurilor, Ministerul Sănătății are o serie de atribuții în acest domeniu,
atribuții stabilite prin art. 40 din O.U.G. 78/2000, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr.
61/2006: evaluează impactul produs de deșeuri asupra sănătății populației, elaborează
strategia și programul de gestionare a deșeurilor rezultate din activitățile medicale, elaborează
reglementari specifice pentru gestionarea deșeurilor medicale, controlează activitățile de
gestionare a deșeurilor medicale, gestionează baza de date a deșeurilor rezultate din activitatea
medicală.

CLASIFICAREA DEȘEURILOR MEDICALE

Prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 219/2002 au fost aprobate Normele Tehnice
privind gestionarea deșeurilor rezultate din activitățile medicale. Potrivit art. 7 din Norme,
deșeurile rezultate din activitatea medicală se clasifică, în funcție de criterii practice, în
deșeuri nepericuloase și deșeuri periculoase.

4
 Deșeurile periculoase – deșeuri rezultate din activitățile medicale care prezintă un risc
real pentru sănătatea umană și pentru mediu, fiind generate în cursul activităților de
diagnostic, tratament supraveghere, prevenția bolilor și recuperare medicală, inclusiv
cercetarea medicală și producerea, testarea, depozitarea și distribuția medicamentelor și
produselor biologice.
 Deșeurile nepericuloase - deșeuri asimilabile deșeurilor menajere, rezultate din
activitatea serviciilor medicale, tehnico-medicale, administrative, de cazare, a blocurilor
alimentare și a oficiilor de distribuție a hranei. Aceste deșeuri se colectează și se
îndepărtează la fel ca deșeurile menajere și încetează să mai fie nepericuloase atunci când
sunt amestecate cu o cantitate oarecare de deșeuri periculoase.
Sunt incluse în categoria deșeurilor nepericuloase. următoarele materiale:
ambalajele materialelor sterile, flacoanele de perfuzie care nu au venit în contact cu
sângele sau cu alte lichide biologice, ghipsul necontaminat cu lichide biologice, hârtia,
resturile alimentare (cu excepția celor provenite de la secțiile de boli contagioase), sacii și
alte ambalaje din material plastic, recipientele din sticlă care nu au venit în contact cu
sângele sau alte lichide biologice.

Deșeurile periculoase rezultate din activitatea medicală se clasifică în:

 deșeuri anatomo-patologice și părți anatomice – deșeurile care cuprind părți anatomice,

material biopsic rezultat din blocurile operatorii de chirurgie și obstetrică (fetuși,
placente), părți anatomice rezultate din laboratoarele de autopsie, cadavre de animale
rezultate în urma activităților de cercetare și experimentare.
 deșeuri infecțioase – deșeurile lichide sau solide care conțin sau au venit în contact cu
sângele sau alte fluide biologice, precum și cu virusuri, bacterii, paraziți și/ sau toxinele
microorganismelor. Exemple de deșeuri infecțioase: seringi, ace, catetere, perfuzoare cu
tubulatură, recipiente care au conținut sânge sau alte lichide biologice, mănuși, sonde și
alte materiale de unică folosință, comprese, pansamente etc.
 deșeuri înțepătoare – tăietoare – deșeurile care pot produce leziuni mecanice prin înțepare
sau tăiere. Acestea cuprind: ace, catetere, seringi cu ac, perfuzoare, lame de bisturiu de
unică folosință, pipete, sticlărie de laborator, sau altă sticlărie (spartă sau nu) care a venit
în contact cu un material infectat.
 deșeuri chimice și farmaceutice – deșeuri reprezentate de substanțe chimice solide, lichide
sau gazoase, care pot fi toxice, corozive sau inflamabile.

5
 deșeuri radioactive – deșeurile solide, lichide și gazoase rezultate din activitățile nucleare
medicale, de diagnostic și tratament, care conțin materiale radioactive. Acestea sunt
gestionate în țara noastră conform, ”Normelor Republicane de Securitate Nucleară”.
 deșeuri speciale – deșeurile periculoase care sunt generate în cursul activității medicale și
care sunt reprezentate de: deșeuri genotoxice și citotoxice, recipiente sub presiune,
termometre sparte, baterii uzate etc.

Din cantitatea totală de deșeuri produse într-o unitate medicală, 75-90% sunt
deșeuri nepericuloase, asimilabile cu cele menajere și doar 10-25% sunt deșeuri
periculoase. Cantitatea și tipurile de deșeuri rezultate din activitatea medicală variază în
funcție de mărimea unității medicale, specificul activității și al serviciilor prestate,
numărul de pacienți etc.

Determinarea tipurilor și cantităților de deșeuri produse în unitatea sanitară se

realizează prin monitorizare lunară și trimestrială, pe baza Metodologiei de culegere a
datelor pentru baza națională de date a deșeurilor rezultate din activitatea medicală

RISCURI GENERATE DE GESTIONAREA INCORECTĂ A DEȘEURILOR

MEDICALE

Contactul cu deșeurile medicale periculoase poate determina apariția de boli sau

leziuni. Riscurile prezentate de deșeurile medicale se datorează următoarelor
caracteristici: conțin agenți infecțioși, sunt genotoxice, conțin produse chimice sau
farmaceutice toxice sau periculoase, sunt radioactive, prezintă caracter înțepător-tăietor.

Sunt expuse la risc toate persoanele care lucrează în cadrul unităților sanitare
producătoare de deșeuri medicale, precum și cei din afara acestora, care, fie manipulează
deșeurile, fie vin contact cu acestea ca urmare a unei gestionări incorecte. Principalele
persoane afectate sunt: medicii, asistentele medicale, personalul auxiliar de întreținere a
unității sanitare, pacienții, vizitatorii, lucrătorii din serviciile auxiliare (spălătorie,
depozitul de materiale sanitare, colectarea și transportul deșeurilor), lucrătorii din
serviciile ce se ocupă cu tratarea și eliminarea deșeurilor în unitatea sanitară.

Riscurile generate de deșeurile infecțioase și înțepătoare-tăietoare

6
 Deșeurile cu potențial infecțios pot conține o mare varietate de microorganisme
patogene. Modalitățile prin care o persoană se poate îmbolnăvi în urma contactului cu
acestea, sunt:

 prin înțepare, zgâriere sau tăiere;

 prin intermediul membranelor mucoase de la nivelul ochilor, gurii și nasului;
 prin inhalarea agenților infecțioși;
 prin ingerarea agenților infecțioși;

Riscurile generate de deșeurile medicale care creează cea mai mare îngrijorare sunt
reprezentate de posibilitatea contaminării cu virusurile hepatitei B, C, sau SIDA.

Riscuri generate de deșeurile chimice și farmaceutice

Aceste tipuri de deșeuri pot provoca intoxicații în urma absorbției, prin piele sau
mucoase, prin inhalare sau ingestie, pot, de asemenea, provoca leziuni la nivelul pielii,
ochilor, mucoasei căilor aeriene. Deșeurile chimice îndepărtate prin sistemul de canalizare
pot avea efecte toxice asupra ecosistemelor apelor în care sunt deversate.

Riscurile generate de deșeurile genotoxice

Manipularea deșeurilor genotoxice trebuie făcută cu mare grijă, deoarece orice

eliberare a acestui tip de deșeuri în mediul înconjurător poate avea consecințe ecologice
dezastruoase. Studii experimentale au arătat că multe medicamente antineoplazice sunt
carcinogene și mutagene iar cele citotoxice sunt foarte iritante și au efecte locale
supărătoare la contactul direct cu pielea sau cu ochii.

Riscuri generate de modalitățile de eliminare finală a deșeurilor

Incinerarea deșeurilor medicale care conțin material plastic, având în compoziție

clor, determină producerea dioxinei, o substanță cancerigenă care se leagă de particule
organice ce sunt purtate de vânt și se depun pe sol și în apă. Aceasta, se comportă ca un
potențial promotor al cancerului, slăbește imunitatea și are efecte negative asupra
dezvoltării și reproducerii. Mercurul este o altă substanță cu efecte negative asupra
corpului uman. Acesta poate fi regăsit în termometre, baterii, lămpi fluorescente etc.

Măsuri pentru reducerea riscului de contaminare a lucrătorilor din unitățile sanitare

7
 Purtarea echipamentului de protecție individual;
 Respectarea regulilor de igienă: spălarea mâinilor, utilizarea de prosoape antiseptice;
 Interzicerea consumului de alimente, băuturi, fumatului în zonele de lucru unde există
risc de contaminare;
 Folosirea procedeelor de decontaminare: curățenie, dezinfecție;
 Raportarea accidentelor prin înțepare/tăiere cu deșeuri înțepătoare/tăietoare.
 Vaccinarea.

Toate persoanele expuse la risc trebuie să fie informate cu privire la modul de

transmitere, simptomatologie, epidemiologie, semnale de alarmă referitoare la o posibilă
contaminare și procedura ce trebuie urmată în cazul contaminării.

ETAPELE GESTIONĂRII DEȘEURILOR

Colectarea la locul de producere - Ambalarea

Colectarea și separarea pe categorii a deșeurilor este prima etapă în gestionarea

deșeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală. În cazul în care nu se realizează
această selectare, întreaga cantitate de deșeuri se tratează ca deșeuri periculoase.

Ambalajul în care se face colectarea și care vine în contact direct cu deșeurile

periculoase rezultate din activitatea medicală este de unică folosință și se elimină odată cu
conținutul.

Codul de culori al ambalajelor în care se colectează deșeurile din unitățile sanitare este
următorul:

a) galben – pentru deșeurile periculoase (infecțioase, înțepătoare – tăietoare, chimice,

farmaceutice)

8
b) negru – pentru deșeurile nepericuloase (deșeuri asimilabile cu cele menajere)

1. Deșeurile infecțioase care nu sunt înțepătoare-tăietoare se colectează în cutii din

carton prevăzute la interior cu un sac de polietilenă sau direct în saci de polietilenă galbeni
sau marcați cu galben.

2. Deșeurile înțepătoare-tăietoare se colectează în cutii de material rezistent la acțiuni

mecanice. Cutiile trebuie prevăzute la partea superioară cu un capac special care să
permită introducerea deșeurilor și să împiedice scoaterea acestora după umplere, având
pentru aceasta un sistem de închidere definitivă. Capacul cutiei are orificii pentru
detașarea acelor de seringă și a lamelor de bisturiu. Materialul din care se confecționează
aceste cutii trebuie să permită incinerarea cu riscuri minime pentru mediu. Cutiile trebuie
prevăzute cu un mâner rezistent pentru a fi ușor transportabile la locul de depozitare
intermediară și ulterior la locul de eliminare finală.

3. Părțile anatomice sunt colectate obligatoriu în cutii din carton rigid prevăzute la
interior cu saci din polietilenă sau direct în saci de polietilenă cu marcaj galben, special
destinați acestei categorii de deșeuri.

4. Deșeurile chimice și farmaceutice se colectează în recipiente speciale, cu marcaj

adecvat pericolului (inflamabil, coroziv, toxic etc.).

5. Medicamentele expirate, în cantități mici pot fi colectate împreună cu deșeurile

infecțioase solide, urmând apoi să fie eliminate final prin incinerare.

9
6. Deșeurile lichide periculoase se colectează în recipiente speciale, impermeabile, iar
evacuarea lor poate fi realizată fie de către o firmă specializată, fie pot fi eliminate în
sistemul de canalizare, dacă unitatea sanitară dispune de stație de tratare a apelor uzate.

7. Deșeurile nepericuloase asimilabile celor menajere se colectează în saci de

polietilenă de culoare neagră.

Depozitarea temporară

Depozitarea temporară trebuie realizată în funcție de categoriile de deșeuri

colectate la locul de producere. Durata depozitării temporare va fi cât mai scurtă posibil,
iar condițiile de depozitare vor respecta normele de igienă în vigoare. Pentru deșeurile
periculoase durata depozitării temporare nu trebuie să depășească 72 de ore, din care 48 de
ore în incinta unității și 24 de ore pentru transport și eliminarea finală.

Spațiul de depozitare temporară trebuie să aibă două compartimente:

- un compartiment pentru deșeurile periculoase, prevăzut cu dispozitiv de închidere care
să permită numai accesul persoanelor autorizate;

- un compartiment pentru deșeurile asimilabile celor menajere, amenajat conform

normelor de igienă în vigoare, privind mediul de viață al populației.

Deșeurile asimilabile celor menajere se depozitează și se evacuează conform prevederilor

Ordonanței de Urgență nr. 78/2000 privind regimul deșeurilor cu modificările și
completările ulterioare, aprobată prin Legea nr. 426/2001.

Transportul

Transportul deșeurilor periculoase până la locul de eliminare finală se face cu

respectarea strictă a normelor de igienă și securitate în scopul protejării personalului și
populației.

Transportul deșeurilor periculoase în incinta unității medicale se face pe un

circuit separat de cel al pacienților și al vizitatorilor. Deșeurile sunt transportate cu
ajutorul unor cărucioare speciale sau cu ajutorul containerelor mobile.

10
 Transportul extern (în afara unității medicale) a deșeurilor periculoase
rezultate din activitatea medicală se va realiza pe rute cât mai scurte posibil, evitându-se
arterele aglomerate.

Vehiculul care transportă deșeurile periculoase trebuie să îndeplinească

urătoarele cerințe:
- să fie conceput și amenajat special pentru transportul deșeurilor periculoase medicale;
- compartimentul destinat containerelor să fie separat de cabina șoferului și să fie realizat
din materiale ușor lavabile și rezistente la agenți chimici și abur folosiți la curățenie și
dezinfecție;
- să conțină sisteme de asigurare împotriva răspândirii deșeurilor periculoase în mediu, în
caz de accident;
- să existe permanent o trusă ce conține saci de plastic, echipament de protecție,
echipamente de curățenie, dezinfecție;
- pe timp de vară, interiorul autovehiculului, va fi prevăzut cu sisteme de răcire;
- autovehiculul va fi inscripționat cu datele de identificare ale firmei transportatoare,
activitatea prestată (”Transport deșeuri medicale”) și pictograma ”Pericol biologic”.

Eliminarea finală

Eliminarea deșeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală se face în conformitate

cu reglementările în vigoare referitoare la această categorie de deșeuri, prin procedee
autorizate. Metodele acceptate pentru eliminarea finală a deșeurilor periculoase, rezultate
din activitatea medicală, sunt:

 Incinerarea – incineratoarele trebuie să respecte normele și standardele în vigoare

privind emisiile în atmosferă și pe cele privitoare la produsele secundare rezultate din
procesul de incinerare și din procesele de reținere și de purificare a gazelor.

Un aspect important ce trebuie luat în considerare este faptul că nu toate categoriile de

deșeurile pot fi incinerate, deoarece conținutul acestora, prin ardere, afectează major mediul
și sănătatea populației.

 Depozitarea în depozitul de deșeuri – deșeurile periculoase medicale pot fi supuse

tratamentelor de neutralizare (sterilizare termică), înainte de a fi eliminate final prin
depozitare în depozitul de deșeuri. Deșeurile asimilabile celor menajere nu necesită
tratamente speciale și se includ în ciclul de eliminare a deșeurilor municipale.
11
 CONCLUZII

Minimalizarea cantității de deșeuri spitalicești implică următoarele etape:

 Reducerea la sursă a deșeurilor prin:
- achiziționarea de materiale care generează cantități mici de deșeuri;
- utilizarea de metode și echipamente moderne care nu generează substanțe chimice
periculoase;
- gestionarea corectă a depozitelor de materiale și radioactivi;
 Separarea la sursă;
 Recuperarea și reciclarea la sursă;
 Tratarea deșeurilor;
 Eliminarea finală în condiții corespunzătoare;

Avantajele minimizării cantității de deșeuri sunt reprezentate de protejarea mediului

înconjurător, o mai bună protecție a muncii, reducerea costurilor privind managementul
deșeurilor în unitatea sanitară, îmbunătățirea relației de comunicare cu membrii comunității.

Pentru toate acestea, este necesară respectarea normelor  tehnice privind

gestionarea deșeurilor rezultate din activități medicale care reglementează modul în care
se realizează colectarea separată pe categorii, ambalarea, stocarea temporară, transportul,
tratarea și eliminarea deșeurilor medicale, acordând o atenție deosebită deșeurilor periculoase
pentru a preveni contaminarea mediului și afectarea stării de sănătate

12
 BIBLIOGRAFIE

1. Asistență tehnică pentru îmbunătățirea sistemului intern de gestionare a deșeurilor

periculoase generate de unitățile sanitare, conform prevederilor standardelor europene –
PHARE RO 2006/018-147.03.03/04.08;
2. Asociația Experților de Mediu, ”Metode de minimizare și eliminare a deșeurilor medicale
periculoase rezultate din activitatea unităților sanitare”, București, 2006.
3. Dumitrescu, A., Văcărel, M., Qaramah, A, ”Metode de gestionare a deșeurilor rezultate
din activitatea de îngrijire medicală”, București, 1997.
4. Institutul de Sănătate Publică București, ”Managementul deșeurilor rezultate din
activitatea medicală”.
5. Norma tehnică privind gestionarea deșeurilor rezultate din activități medicale din
03.12.2012.
6. ***Ordinul nr. 211 din 06.02.2004 al Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și
Turismului pentru aprobarea Procedurii de reglementare și control al transportului deșeurilor
pe teritoriul României
7. ***Ordinul MAPM nr. 756/2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind incinerarea
deșeurilor.
8. ***Ordinul MAPM nr. 757/2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea
deșeurilor.
9. ***Ordinul MS nr 994/2004 privind aprobarea Normelor de supraveghere și control a
infecțiilor nosocomiale în unitățile sanitare.
10. V. Rojanschi, F. Bran, Gh. Diaconu, ”Economia și protecția mediului”, Editura
Economică, București.
11. https://www.eea.europa. eu/ro/themes/human/about-environment-and-health
12. https://cnmrmc.insp.gov.ro/cnmrmc/images/ghiduri/Ghid-Deseuri-Medicale.pdf
13. http://stericycle.ro/stiri/deseurile-medicale-si-cum-se-impart-ele/)
14. https://www.pharma-business.ro/gestionarea-deseurilor-rezultate-din-activitatile-medicale)
15. https://www.dmmt.ro/uploads/files/Workshop%202008/managementul_deseurilor_spitalicesti.pdf

13