ECONOMIA FAMILIEI

1
 CUPRINS

1. Introducere
2. Rolul familiei în consumul și producția de bunuri materiale și servicii
3. Nevoi și resurse
4. Bugetul familiei
5. Concluzii
6. Bibliografie

2
 INTRODUCERE

Economia familiei studiază concepte economice de bază, precum producția, diviziunea

muncii, distribuția și luarea deciziilor, cu scopul de a studia familia [1]

Familia reprezintă un grup de persoane înrudite ce stabilesc un set de drepturi și

obligații pe care se angajează să le respecte. În familie, fiecare membru desfășoară diverse
activități, care contribuie la stabilirea unor relații de ajutor reciproc, de respect față de munca
fiecărui membru.

Mediul familial oferă siguranță, liniște, afecțiune, seninătate care constituie o

atmosferă prielnică pentru o dezvoltare normală, echilibrată și armonioasă a membrilor
acesteia.

Familia îndeplinește, pentru membrii ei și societate, mai multe funcții:

 funcție economică – manifestată prin producerea și distribuția de bunuri și servicii,

necesare pentru menținerea unității familiei;
 funcția de socializare – prin care oamenii comunică și conviețuiesc;
 funcția de solidaritate – de păstrare a moralei și motivației necesare pentru
îndeplinirea unor sarcini în familie și în alte grupuri sociale;
 funcția biologică – manifestată prin mărirea numărului de membri ai familiei [2].

3
 Rolul familiei în consumul și producția de bunuri materiale și servicii

În întreprinderi, oamenii desfășoară activități economice de producție, prin care se

obțin bunuri materiale și servicii. Producția reprezintă procesul de transformare, de către
oameni, a bunurilor existente, în scopul obținerii altora noi.

Producția se clasifică în:

 producția materială = totalitatea proceselor executate pentru a obține un bun;
 prestările de servicii = activități umane ale căror rezultate nu îmbracă formă fizică;

Bunurile materiale sunt produse obținute prin activități de prelucrare a materiilor

prime (de regulă).

Serviciile sunt activități desfășurate de unii oameni cu scopul de a îndeplini nevoile

altora. Acestea nu au forma fizică. Oamenii desfășoară la locurile lor de muncă diverse
activități. Pentru munca depusă, oamenii, primesc un salariu în bani, cu ajutorul căruia își
satisfac nevoile de consum.

Schimbul reprezintă activitatea economică prin care se distribuie bunuri materiale prin
procesul de vânzare-cumpărare.

Consumul reprezintă folosirea unor bunuri sau servicii de care oamenii au nevoie,
satisfacerea uneia sau a mai multor nevoi. Bunurile de consum pe care orice familie le
achiziționează sunt alimentare sau nealimentare.

Autoconsumul reprezintă consumul în scop propriu. Bunurile și serviciile desfășurate

acasă de membrii familiei sunt destinate spre autoconsum.

Resursele reprezintă toate elementele pe care omul le folosește în activitatea sa pentru

a-și satisface trebuințele [3].

4
 Nevoi și resurse

Nevoile umane reprezintă cerinţe materiale şi spirituale, de bunuri şi servicii, de mediu

ecologic etc. ale vieţii şi activităţii oamenilor. Satisfacerea lor înseamnă consum de bunuri şi
servicii şi asigură existenţa şi dezvoltarea purtătorilor acestor nevoi – indivizi, grupuri sociale,
naţiuni, societatea în ansamblul ei.

În sens general, este vorba de: nevoi de consum ale populaţiei (alimente,
îmbrăcăminte, încălţăminte, locuinţă, transport, instruire, cultură etc.) și nevoi de producţie,
prin a căror acoperire se asigură producerea bunurilor şi serviciilor respective, necesare
oamenilor.

Ţinând seama de caracterul tridimensional al omului şi anume, fiinţă biologică, produs

al societăţii şi fiinţă raţională, nevoile pot fi grupate în:

 nevoi naturale sau fiziologice;

 nevoi sociale, care izvorăsc din convieţuirea oamenilor în societate, din relaţiile dintre ei
în activitatea pe care o desfăşoară, de comunicare, nevoi resimţite de aceştia ca membri ai
diferitelor grupuri;
 nevoi raţionale, care decurg din necesitatea unui nivel ridicat de instruire şi gândire, menit
să asigure un comportament superior, raţionalitate, eficienţă în cadrul oricărei activităţi
umane [4].

Din punct de vedere al rolului lor în existenţa şi dezvoltarea oamenilor, nevoile se

clasifică astfel:

 nevoi primare (fundamentale sau de bază): alimente, îmbrăcăminte, încălţăminte, locuinţă,

odihnă, sănătate;

Fig. nr.1 Nevoi primare (alimente, locuință)

5
 Fig. nr. 2 Nevoi primare (îmbrăcăminte, sănătate)

 b) nevoi superioare (complexe sau elevate): cunoştinţe ştiinţifice, educaţie, cultură, artă,
informaţie, a căror satisfacere duce la pregătirea şi perfecţionarea profesională a
oamenilor, la o calitate umană superioară, cu efecte pozitive asupra nivelului de
dezvoltare a societăţii.

Fig. nr. 3 Nevoi superioare (educație, cultură, artă)

Caracteristici ale nevoilor:

 au caracter dinamic – de la o perioadă la alta a progresului societăţii, apar noi nevoi sau
trebuinţe, au loc modificări în structura şi nivelul calitativ al cerinţelor de consum; se
dezvoltă totodată mijloacele materiale de satisfacere a trebuinţelor;
 Nevoile sunt regenerabile sau reproductibile – starea în care o nevoie sau alta este
satisfăcută durează numai un anumit timp, după care se manifestă din nou, adică se
reproduce; corespunzător acesteia, producţia de bunuri materiale şi servicii trebuie să fie
continuă, să aibă, deci, loc reluarea procesului de producţie, a activităţii economice.
 Nevoile au caracter complementar – satisfacerea unei nevoi generează o altă nevoie [4].

6
 Resursele reprezintă totalitatea elementelor care pot fi utilizate pentru producerea de
bunuri materiale şi servicii destinate satisfacerii nevoilor. Ele cuprind două mari componente,
şi anume:
 resursele umane – potenţialul de muncă, de creaţie ştiinţifică şi tehnică existent:
populaţia aptă de muncă, structura ei de calificare, nivelul de pregătire profesională,
cultură şi educaţie;
 resursele materiale – resursele naturale: aerul, apa, solul, bogăţiile subsolului, fondul
forestier şi cinegetic; resursele derivate (obţinute prin activitatea oamenilor), cum sunt:
mijloacele de producţie sau factorul de producţie capital, adică maşini, utilaje, instalaţii,
materii prime, materiale [4].

Bugetul familiei

Bugetul familiei este un plan de finanţare prin care familia alocă veniturile viitoare
pentru cheltuieli personale, pentru rambursarea datoriilor, pentru investiţii şi economii.
Bugetul familiei cuprinde veniturile și cheltuielile și reprezintă modalitatea practică de
satisfacere a nevoilor materiale și culturale ale familiei, pe o perioadă de timp.

Analiza bugetului familiei permite cunoașterea unor aspecte, precum: relația dintre
venituri și mărimea familiei, modul de obținere a veniturilor și formele acestora. Raportul
dintre venituri și cheltuieli, este bine să fie echilibrat astfel încât volumul cheltuielilor să fie
sub cel al veniturilor.

Veniturile reprezintă totalitatea banilor proveniți din salarii, alocațiile și bursele

copiilor, din închirierea unor terenuri sau case, pensii, dobânzi etc.

Cheltuielile efectuate în trecut şi datoriile personale sunt pilonii de sprijin la crearea

bugetului familiei, punctul iniţial de pornire în planificarea bugetară.

Cheltuielile lunare obligatorii sunt cele necesare pentru plata facturilor furnizorilor de
servicii, precum: apă, gaze, căldură, telefon, energie electrică, dar și pentru procurarea hranei
sau a unor bunuri necesare.

7
 Familia își creează niște rezerve, numite economii, ce pot fi utilizate sub diverse
forme, precum: achiziționarea unor bunuri, excursii și concedii [2].

Cheltuielile sunt de mai multe tipuri:

 cheltuieli fixe – le achităm, de obicei, imediat după încasarea venitului (utilități,
abonamente)
 cheltuieli variabile – mâncare, îmbrăcăminte;
 cheltuieli excepționale – realizate cu ocazia unor evenimente [2].

Fug. nr. 4 Cheltuielile lunare

8
 CONCLUZII

Familia este cea care face posibilă desfășurarea tuturor activităților zilnice.
Pentru o armonie în familie este necesară satisfacerea mai multor nevoi:

 nevoia de cunoaștere: învățarea, realizarea unor activități practice, de creație;

 nevoia de recreere: activități în natură (excursii, drumeții, plimbări), sau în locuință
(lectură, pictură)
 nevoia de asigurare a sănătății: activități sportive, produse pentru sănătatea/îngrijirea
personală.

Pentru satisfacerea nevoilor, procurarea diferitelor resurse, avem nevoie de venituri, pe

care le obținem pe diferite căi. Este necesar, ca acestea să fie gestionate corespunzător pentru
un trai decent.

9
 BIBLIOGRAFIE

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Economia_familiei

2.https://manuale.edu.ro/manuale/Clasa%20a%20VIa/Educatie%20tehnologica%20si
%20aplicatii%20practice/EDP2/

3. https://dokumen.tips/documents/rolul-familiei-in-consumul-si-productia.html

4. https://sites.google.com/site/

10