ACADEMIA FORȚELOR TERESTRE

,,NICOLAE BĂLCESCU”

ANALIZA CONFLICTELOR ȘI
GESTIONAREA CRIZELOR ÎN
ORGANIZAȚII

DEZASTRUL NAVETEI SPAȚIALE CHALLENGER

Întocmit :
Ostate Marian-Grațian

SIBIU
2020

1
 ACADEMIA FORȚELOR TERESTRE
,,NICOLAE BĂLCESCU”

CUPRINS

1. PREZENTAREA CRIZEI..................................................................................2
2. TIPUL CRIZEI....................................................................................................4
3. ANALIZA CONFLICTULUI DUPĂ MODELUL LUI L. PONDY..................4
4. ANALIZA CONFLICTULUI DUPA MODELUL LUI K. THOMAS............5
5. EFECTE ALE CRIZEI.......................................................................................6
6. MODALITĂȚI DE SOLUȚIONARE................................................................7

1. PREZENTAREA CRIZEI

Naveta spațială NASA Challenger a explodat pe 28 ianuarie 1986, la doar 73

de secunde de la decolare, aducând un sfârșit devastator celei de-a 10-a misiune a
navei spațiale. Dezastrul a dus la decesul tuturor celor șapte astronauți aflați la
bordul navei, inclusiv Christa McAuliffe, un profesor din New Hampshire, care ar
fi fost primul civil care ajunge în spațiu. În urma cercetărilor s-a descoperit că două
inele ,,O” din cauciuc, care erau ,,proiectate pentru a sigila secțiunile rachetei, au
eșuat din cauza temperaturilor reci din dimineața lansării”1. Tragedia și
consecințele acestui eșec au acaparat atenția presei și i-au determinat pe cei de la
NASA să suspende temporar toate misiunile cu aceeași destinație.
Challenger a fost cea de-a doua navetă spațială a NASA care a intrat în
serviciul organizaței, după naveta spațială Columbia, având prima călătorie în
spațiu la data de 4 aprilie 1983 și a efectuat un număr de nouă călătorii până înainte
de începerea anului 1986.
În acel an, pe data de 22 ianuarie, naveta a fost programată să se lanseze cu
un echipaj de șapte membri care a inclus-o pe Christa McAuliffe, o profesoară de
1
Henry, Petroski,. To engineer is human: the role of failure in successful design, New York,
Vintage Books,1992, p. 35.

2
 ACADEMIA FORȚELOR TERESTRE
,,NICOLAE BĂLCESCU”

studii sociale de liceu în vârstă de 37 de ani din New Hampshire, care a câștigat un
loc în misiune prin intermediul Programului ,,Profesor în spațiu”2 al NASA. După
ce a urmat luni de pregătire, ea a fost pregătită să devină primul cetățean american
care ar fi călătorit în spațiu.
Lansarea misiunii care fusese programată la Kennedy Space Center din Cape
Canaveral, Florida, a fost întârziată cu șase zile din cauza problemelor
meteorologice și tehnice. Dimineața zilei de 28 ianuarie a fost una neobișnuit de
rece, iar inginerii și-au avertizat superiorii că anumite componente din compunerea
navetei - în special inelele ,,O” din cauciuc care aveau rolul de a sigila articulațiile
de la rachetele solide ale navetei - erau vulnerabile la defecțiuni din cauza
temperaturilor scăzute. Cu toate acestea, avertismentele nu au fost luate în
considerare, iar la ora 11:39, naveta Challenger a decolat. Șaptezeci și trei de
secunde mai târziu, aflată la sute de metri pe pământ, ,,familiile astronauților și a
profesoarei, se uitau mirați și neîncrezători la naveta care se prăbușea într-un fum
de fum și foc”3. Mai multe milioane de telespectatori au urmărit tragedia
înfiorătoare, aceasta fiind transmisă în direct. În câteva secunde, nava spațială a
început să se dezmebreze, iar când a izbit suprafața oceanului a ucis întregul său
echipaj, traumatizând națiunea și creând organizației NASA o serie de turbulențe.
La scurt timp după dezastru, președintele Ronald Reagan a numit o comisie
specială pentru a stabili erorile navetei Challenger în speranța de a dezvolta măsuri
corective pentru viitoarele lansări. Condusă de fostul secretar de stat William
Rogers, comisia a inclus ,,fostul astronaut Neil Armstrong și fostul pilot de testare
Chuck Yeager”4. Ancheta lor a dezvăluit că inelul ,,O” de pe racheta Challenger,
care devenise fragil la temperaturile reci, a cedat. Atunci, flăcările au izbucnit din
interior și au deteriorat rezervorul extern de combustibil, determinând explozia și
dezintegrarea navei spațiale.
De asemenea, comisia a constatat că Morton Thiokol, compania care a
proiectat rachetele, a ignorat avertismentele cu privire la probleme potențiale.
Managerii NASA erau conștienți de aceste probleme de proiectare, însă nu au
reușit să ia măsuri până la apariția dezastrului.

2
Charles Perrow, Normal accidents: living with high-risk technologies, Princeton, Princeton
University Press, 1999, p. 56.
3
David Vaughan, The Challenger launch decision: risky technology, culture and deviance at
NASA, Chicago, University of Chicago Press, 1996 p. 74.
4
Uriel, Rosenthal, Coping with Crisis. The Management of Disasters, Riots and Terrorism,
Springfield, Charles C. Thomas Publisher, 1989, p. 62.

3
 ACADEMIA FORȚELOR TERESTRE
,,NICOLAE BĂLCESCU”

2. TIPUL CRIZEI

Criza se poate defini ca fiind orice situație care amenință sau ar

putea ,,amenința viata persoanelor și care produce, sau ar putea produce
prejudicii majore unei proprietăți, până la distrugerea totală a acesteia”5. Crizele
pot conduce la întreruperea activității instituției sau afacerii, deteriorarea reputației
și/sau crearea unui impact social negativ. Criza se referă la evenimentele nedorite
declanșate pe cale umană si/sau naturală, care provoacă traume emotionale
puternice și pagube materiale la nivel individual, instituțional și social. Criza în
sine reprezintă deteriorarea sistemelor de relații și valori umane, economice,
politice, sociale etc.
Anticiparea oricărui tip de criză sau al oricărui eveniment catastrofic este
foarte dificilă. Totusi, primul pas în evitarea crizelor, o reprezintă identificarea
potențialului de apariție și propagare a evenimentelor nedorite.  Acest prim pas este
vital în formularea planului pentru continuarea afacerii și intoarcerii la normalitate.
Din acest motiv, identificarea și înțelegerea potențialelor riscuri constituie prima
etapa în cadrul procesului de elaborare a strategiei de evitare a crizei și de răspuns.
În prezenta lucrare, dezastrului navetei Challenger, se încadrează în
categoria crizelor  tehnologice, deoarece s-a datorat unui colaps al garniturilor ,,O”
din cauciuc, care erau proiectate pentru a sigila secțiunile rachetei.  Crizele
tehnologice sunt rezultatul: eșecului în tehnologie, a colapsului funcțional la
nivelul instalațiilor, utilajelor, mașinilor; a atacurilor cibernetice asupra sistemelor
informatice; a ignorantei personalului asupra importanței respectării normelor și
standardelor la locul de muncă etc. De asemenea, conform studiului lui Rossart,
această tragedie se încadrează în caregoria crizelor interne având caracter
distructiv, determinat de erorile umane care duc la accidente și greșeli.

3. ANALIZA CONFLICTULUI DUPĂ MODELUL LUI L. PONDY

Caracteristicile conflictului conform modelului lui Pondy se regăsesc și în

cazul navetei spațiale Challenger, cu toate că această se încadrează în categoria
crizelor organizaționale datorită deznodământului precum și impactului asupra
întregii lumi.

5
A se vedea în acest sens http://rezilienta.ro/tipuri-de-crize. Accesat în 05.01 ora 09:20.

4
 ACADEMIA FORȚELOR TERESTRE
,,NICOLAE BĂLCESCU”

Cu câteva zile înainte de lansare, între membrii organizației se simțea o

tensiune din cauza neîntelegerilor dintre inferiori și superiori fiind vorba încă de la
început de un conflict latent. Cu toate că inginerii nu recomandau lansarea într-o
perioadă rece a anului, managerii NASA nu au luat în considerare spusele acestora.
Lansarea propriu zisă a avut loc șase zile mai târziu decât a fost planificată,
motivul principal al acestei amânări fiind insistențele inginerior de a mai aștepta să
se modifice prognoza meteo. Superiorii NASA au luat decizia finală de a lansa
racheta pe data de 28 ianuarie, astfel crezând că inginerii au intenția de a afecta
scopurile organizației ducând la apariția conflictului perceput.
Apariția dezastrului era iminentă, conform considerațiilor inginerilor, fapt
care s-a datorat lipsei mai multor factori, printre care amintim lipsa cooperării și a
comunicării. Eșecul, pe langă șocul creat, a afectat major eficiența și eficacitatea
organizațională, aceste caracteristici fiind specifice conflictului manifest.
Cazul rachetei spațiale Challenger a fost unul dezastruos pentru membrii
organizaței NASA și tragic pentru membrii aflați la bordul acesteia. Chiar dacă,
într-un final, s-au confirmat spusele inginerilor, membrii organizației au adoptat o
nouă strategie în care predomina securitatea și siguranța oamenilor. După
finalizarea problemelor legate de O-ringuri, problemele au dispărut, iar compania
aerospațială și-a putut continua activitatea, fără să mai întâmpine alte probleme.

4. ANALIZA CONFLICTULUI DUPA MODELUL LUI K. THOMAS

În prezenta lucrare, etapele conflictului lui Thomas se regăsesc în totalitate,

fiind demn de menționat fapt pentru că dezastrul navetei Challenger a fost un eșec
colectiv cu repercusiuni majore atât la nivelul personalului organizației cât și
asupra persoanelor din afara ei .
Primul stadiu al crizei a apărut după ce naveta spațială a cedat în aer,
schimbându-și traiectoria înspre pământ, lovind suprafața oceanului, având un
deznodământ tragic și anume decesul celor șapte membri aflați la bordul navetei.
Al doilea stadiu s-a manifestat în momentul înfiițării comisiei care aveau ca
scop identificarea erorilor care au dus la tragedie. Nu după mult timp, specialiștii
aleși au descoperit cauza, aceasta nefiind una nouă deoarece, până în acel moment,
se cunoștea despre sensibilitatea O-ringurilor în fața temperaturilor reci.
Al treilea stadiu a introdus o stare de șoc tuturor vizualizatorilor precum și
membrilor organizației afectând atât legitimitatea instituției NASA cât și moralul

5
 ACADEMIA FORȚELOR TERESTRE
,,NICOLAE BĂLCESCU”

membrilor acesteia, cel mai puternic efect simțindu-l inginerii care au început să își
conteste calitatea profesiei lor.
Ultimul stadiu, fiind și cel mai critic, a dus la încetarea, pentru o perioadă
lungă de timp, a oricărei lansări până la rezolvarea problemelor legate de O-
ringuri. Astfel, abordarea NASA pentru soluționarea problemei a fost una pozitivă,
fapt care s-a putut observa la următoarele lansări, acestea reușind să își
îndeplinească misiunea și să se întoarcă în siguranță.
Cu toate că problema a fost soluționată în totalitate, iar organizația și-a putut
relua activitățile într-un cadru normal, pierderea celor șapte membri ai echipajului
a rămas în amintirea tuturor celor implicați eșec și nu numai.

5. EFECTE ALE CRIZEI

Unul din aspectele cele mai dificile legate de procesul sistemic de gestionare
a crizei este legat de înţelegerea dimensiunilor sale existenţiale.
În primul rând, o criză poate ameninţa legitimitatea unei industrii, în cazul
de față fiind vorba de NASA. Percepţia pe care o are şi şi-o construieşte publicul
despre o industrie dezavantajează serios relaţiile viitoare dintre populaţie şi această
industrie. O criză nu face altceva decât să destabilizeze aceste relaţii sau să le
dezorganizeze și să bulverseze aceste percepţii.
În al doilea rând, o criză majoră poate influenţa în mod radical misiunea
strategică a unei întreprinderi, asfel încât după tragedia navetei Challenger s-a pus
serios în discuţie eficacitatea industriei aerospaţiale.
Al treilea efect existenţial se produce la nivel individual. Criza poate tulbura
lumea subiectivă a indivizilor afectaţi de acea criză, modul lor de a percepe
realitatea şi viaţa, simţul lor de identitate, coeziunea lor internă. După accidentul
navetei Challenger, unii ingineri de la NASA au pus în discuţie identitatea
profesiei lor de ingineri, punând-și întrebări de genul „sunt un inginer bun?” sau
„aş fi putut face ceva pentru a preveni accidentul?”.
Crizele industriale nu ameninţă doar ,,procedeul intrare – tratare – ieşire
organizat în jurul a ceea ce este denumit generic nucleul tehnic”6 al unei
întreprinderi, ci ele ameninţă şi ansamblul sistemelor de simboluri, de credinţe pe
care indivizii le atribuie industriilor, întreprinderilor şi lor înşişi.

6
A se vedea în acest sens http://store.ectap.ro/articole/730_ro.pdf. Accesat în 06.01 ora 17:15.

6
 ACADEMIA FORȚELOR TERESTRE
,,NICOLAE BĂLCESCU”

6. MODALITĂȚI DE SOLUȚIONARE

După accident, NASA s-a abținut să mai trimită astronauți în spațiu mai
mult de doi ani, deoarece au reproiectat o serie de caracteristici ale navetelor, cu
toate acestea, zborurile au început din nou în septembrie 1988 cu lansarea, cu
succes, a rachetei Discovery. De atunci, naveta spațială a desfășurat numeroase
misiuni importante, inclusiv repararea și întreținerea telescopului spațial Hubble și
construcția stației spațiale internaționale.
La data de 1 februarie 2003, un nou dezastru al rachetelor a zguduit Statele
Unite atunci când naveta spațială Columbia s-a dezintegrat după reintrarea în orbita
pământului, ucigând toate cele șapte persoane aflate la bord. În timp ce misiunile
au fost reluate în iulie 2005, programul navetelor spațiale s-a încheiat în anul 2011.
La zece ani după dezastrul Challenger, două bucăți mari din nava spațială au
ajuns pe țărm, pe o plajă din Florida, aceste resturi rămânând depozitate într-un
siloz de rachete la Cape Canaveral.
De asemenea, accidentul Challenger a fost frecvent utilizat ca studiu de caz
pe subiecte de securitate inginerească, etica tragerii semnalelor de alarmă,
comunicații, luarea deciziilor în grup, și pericolele gândirii de grup. Roger
Boisjoly, inginerul care a dat avertizări privind efectul vremii reci asupra o-
ringurilor, a demisionat de la Morton Thiokol și a început să țină prelegeri despre
etica la locul de muncă. El afirma că întrunirea restrânsă a managerilor Morton
Thiokol, întrunire ce a avut ca rezultat recomandarea de lansare, „a constituit
forumul neetic de luare a deciziilor, rezultat din intimidări intense din partea
clienților”7.Pentru onestitatea și integritatea dovedite înainte și imediat după
dezastru, Roger Boisjoly a primit Premiul Pentru Libertate și Responsibilitate
Științifică din partea Asociației Americane pentru Progresul Științei.
Designerul informațional Edward Tufte a utilizat accidentul Challenger ca
exemplu de probleme ce pot apărea din lipsa de claritate a prezentării informațiilor.
El afirmă că dacă inginerii de la Morton Thiokol ar fi prezentat cu mai multă
claritate datele de care dispuneau în legătură cu relația între temperaturile scăzute
și arderea din zona articulațiilor propulsoarelor, ei ar fi reușit să convingă
managerii NASA să anuleze lansarea.

7
A se vedea în acest sens
https://www.onlineethics.org/CMS/profpractice/ppessays/thiokolshuttle/shuttle_telecon.aspx . Accesat în
08.01 ora 15:45.