SERBAREA PRIMĂVERII

ZÂNA ZORILOR

Cu ocazia PRIMĂVERII, a reînvierii naturii, colectivul de copii pe care-l conduc, cu sprijinul

părinţilor, organizăm o serbare pe care o dedicăm: soarelui strălucitor, parfumatelor flori, harnicelor
albine, gingaşilor fluturi.
Această scenetă are rolul de ,,a cânta frumuseţile naturii” , dar şi de a proteja florile şi micile
vietăţi.

Decor de primăvară: câteva crenguţe, ciupercuţe ornamentale presărate pe marginea scenei,

iarbă, flori.
Copiii sunt aranjaţi astfel:
- în spatele scenei grupul cu Zâna Zorilor şi surorile ei;
- în dreapta scenei Zefirul şi Soarele;
- în stânga scenei: fluturi şi albinuţe;
- în mijloc: florile;
Costumaţie: Zâne: rochiţe lungi albastre, eşarfe pe braţe; fluturii: aripioare din voal galben,
tricou galben, iegări galbeni, papuci de balet; albinele: şorţuleţe, baticuri, coşuleţe; florile: rochiţe
scurte, vaporoase, în culoarea florii pe care o reprezintă; papuci de balet; coroniţă din floarea pe
care o reprezintă; zefirul: pelerină argintie; soarele: pelerină strălucitoare galbenă şi coroniţă din
raze.
La ridicarea cortinei florile, fluturii, albinele stau turceşte cu capul aplecat în jos, mâinile
întinse spre faţă, una peste alta (linişte deplină), se formează trei cercuri.
Din spatele scenei înaintează maestuos Zâna Zorilor, privind în stânga şi dreapta – luminile se
amplifică.
Fondul muzical Vivaldi – Primăvara.

Zâna Zorilor: - Zorilor, Zorilor,

Zorilor surorilor,
Răspândiţi lumină-n luncă
Fluturaţi din aripi
Lin uşor daţi-i zor
Şi-i treziţi pe toţi la muncă. (Îşi îndreaptă paşii spre Zână)
Se îndreaptă spre flori.
- Florilor vă treziţi (execută mişcări de balet)
Şi frumos vă gătiţi
În curând vin la noi,
Rând pe rând şi roi cu roi,
Albinuţele surate.

Se aude muzica ,,Veniţi privighetoarea cântă”. Zânele pornesc, soarele, zefirul fac o plimbare
graţioasă printre: flori, fluturi, albine.
La cuvintele: ,,Veniţi privighetoarea cântă / Şi liliacul e-nflorit” – se aşează în spatele scenei
în semicerc.
La partea melodica execută câteva mişcări de balet.
La cuvintele: ,,Pe dealuri clasice se arată / Feciorii în cămăşi de in” se îndreaptă fiecare în
mijlocul unui cerc, execută câteva mişcări de balet.
Zâna Zorilor se prinde în cerc cu Zefirul şi Soarele.

1
 La cuvintele: ,,Făcu izvorul să se-ngâne” – încep să se mişte graţios: florile, fluturii, albinele;
se aşează în genunchi.
La cuvintele: ,,Şi cântec de privighetori” – toate grupurile se ridică, formează fiecare un cerc,
iar zânele cu mâinile coroniţă deasupra capului, pe vârful picioarelor – baletează.
La finalul melodiei toţi se aşează turceşte cu privirea spre Zefir.

Zefirul: Mă numesc Zefir Zburdalnic

Cam vioi şi cam şăgalnic.
Cu ale mele aripioare
Port parfum din floare-n floare,
Răspândesc seminţe-n zbor
Şi m-ajută în munca mea
Fluturaşii din vâlcea.
(Un fluture se îndreaptă spre Zefir)

Fluturele: Da, aşa e, chiar aşa,

Suntem prieteni cu zefirul
Florilor de pe câmpie
Asta toată lumea ştie.
- Dar tu, cine eşti surată, (Se adresează Zânei)
Cu găteala-ţi minunată?

Zâna Zorilor: Eu sunt Zâna Zorilor

Deşteptarea florilor.

Fluturaşul: - Şi de unde vii tu oare?

Zâna Zorilor: - Mă ivesc din depărtare,

Vin cu soarele răsare. (Îl ia de mână)

Soarele: Eu din bolta cea senină

Răspândesc în jur lumină.
V-am descoperit o clipă.
Cum în lumea noastră mică
Toţi avem un rost şi-o muncă
De-mplinit prin noi şi-n luncă.

Zâna: - Ale mele surioare (Zânele împreună cu Soarele se apropie de

flori.)
Vin cu razele de soare
Şi le răspândesc pe flori,
Ca albinele în zori,
Să nu zboare în zadar,
Ci să afle plin potirul
De dulceaţă, de nectar.
- Spuneţi florilor în lume
Care-i mândrul nostru nume?
(Toate florile când se prezintă fac o plecăciune graţioasă, apoi o
piruietă.)

Albăstrelele: - Albăstrele ne numim

Şi ne place să trăim
Printre spicele de grâne
Din care se face pâine.
- Albastră e floarea mea
2
 Mă numesc o albăstrea.
M-am deschis în zori de zi,
Căci albinele vor sosi.

Trandafirul: Sunt cel mai frumos din lume.

Trandafir e al meu nume.
Strălucesc în mii de culori,
Sunt mai mare peste flori.

Laleaua: Sunt şi eu o floare mică,

Sunt lalea, sunt frumuşică.
Grădinile împodobesc,
Printre flori eu mă mândresc.

Margareta: Suntem margarete albe,

Prinse-n minunate salbe
De petale parfumate
Şi scufii frumos brodate.
Toţi copiii de pe lume
Margaretă-mi zic pe nume,
Că sunt albă şi frumoasă,
Mă ţin în vază pe masă.

Macii: Iar noi macii din câmpie

Purtăm haina purpurie.
Să ne prezentăm acum,
Albinuţele-s pe drum.
Iată grâne până-n zare
Lan de aur râde-n soare.
Ici şi colo-mpodobiţi
Macii roşii îi găsiţi.

Garoafa: Eu sunt garofiţa, minunată floare

Pe grădini stăpânitoare.
Natura mi-a dăruit
Un parfum deosebit.
(Toate florile se ridică, cântă şi dansează.)
- Toate suntem nişte flori,
Cu coroană pe căpuşor.
Ne-nvârtim, ne răsucim,
Tot mai vesele să fim.
(Fac o plecăciune.)

Albinuţa Răsărit-au zorile.

(către albine): Deşteptat-au florile.
Zboară ici, zboară colea,
Dragă albinuţa mea…
Tot la drum, tot la drum,
Timpul muncii e acum.

Cântec: ,Zum, zum, zum”. (Albinele aleargă printre flori.)

Prin câmpii şi prin răzoare

Alergăm din floare-n floare:
Zum, zum, zum, albinuţa mea!
3
 Căutăm prin floricele
Şi-adunăm mierea din ele:
Zum, zum, zum, albinuţa mea!
Ne-am întors cu toate acasă
Şi-am adus mâncare-aleasă:
Zum, zum, zum, albinuţa mea!

Trandafirul - Bună dimineaţa!

(către albină): Dar devreme te-ai sculat!

O albină: - Ei, dragă floricică, se vede că nu ştii,

Eu m-am sculat odată
Cu roua din câmpii
Tot satul e-n picioare,
Odată cu lumina
De-aceea celor harnici
Le zice: ,,ca albina”.
- Musca zice despre noi
Cum că n-am lucrat chiar bine
Trântorii scoţând afară
De la miere, de la ceară,
Mai ales că n-au nici ac.
Şi, deci, nici un rău nu fac.
Pentru trai ,,de bunăstare”
N-ar strica o împăcare
Între trântorii sătui
Şi albine lucrătoare.
- Musca împăcare cere
Fiindcă ea nu face miere
(Zumzăie toate albinele)

Albinuţa: - Iată zbor din floare-n floare

Şi din zori şi până-noapte
Toţi muncesc fară-ncetare
Florilor le dau dulceaţă
Iar apoi în stup fac miere
Şi hrănesc cu ea copiii
Le dau putere şi viaţă.

Lalelele: - Vezi albinele au coate

Mânecile suflecate
Şi zburând în mare grabă
Fac ca gospodarii treabă.
De la noi, de la vecini,
Cară saci cu miere plini.
Şi aşează în cămară
Rodul muncii dintr-o vară,
Iar pe iarnă fiecare
Stă la cald şi grijă n-are.

Garofiţa: Oile pasc iar pe plai

Iarbă fragedă de mai.
Cinci voinici le păzesc
Cu ciomagul ciobănesc.
Fluturii vin spre mine, (Se bucură.)
4
 Uite şi un roi de albine!

O floare - Fluturaş, fluturaş,

(către fluturaş): Zboară sus de pe butaş
Şi vino la mine
Să mă joc cu tine!

Fluturaşul: Floricică mică

De-ai fi bunicică
Tu m-ai ospăta
În foiţa ta…

Alt fluturaş: Proaspătul, călduţul vânt

Toată ziua mă dă uţa
Nu stau prins ca ciupercuţa,
Zi şi noapte de pământ.
(Aleargă printre flori.)
Mult îmi place să mă plimb,
Să mă zbengui, mult îmi place!
Nu las nici o floare-n pace!
Pentru toate am eu timp.

Alt fluturaş: Cu copiii când e soare

M-aş juca de-a v-aţi ascuns!
Aş zbura din floare-n floare
Şi mai vreau, nu mi-e de-ajuns!
- Mă ridic pe vânt mereu
Prin tot satul, tot oraşul
Locului nu stau, mi-e greu…
Cine-s eu? Fluturaşul!

Un copil: Vino, fluturaş frumos,

(Aleargă după fluturaş să-l prindă.)
Să mă joc cu tine!
Hai aici pe iarbă jos,
Să te văd mai bine!

Toţi cântă şi dansează: ,, Înfloresc grădinile”.

Copiii formează un cerc din flori. La cuvintele ,,Prin livezi albinele” – albinele ocolesc cercul;
iar la cuvintele ,,Fluturaş cu miile” – înconjoară fluturii cercul, iar albinele se opresc la câte o floare.
Apoi toţi joacă hora.
După cântec, la un semnal toţi se opresc cu privirea spre Zâna Zorilor.

Zâna Zorilor: V-am descoperit o clipă,

Cum în lumea noastră mică
Toţi avem un rost şi-o muncă
De-mplinit prin văi şi luncă.

Zâna 2: Florile rodesc nectar

(Florile fac un compliment.)
În potire de cleştar.
Fluturaş pe aripioare
(Fluturii fac un compliment.)
Duc polen din floare-n floare.
Şi din el prin pomi apar
5
 Fructe dulci, al toamnei dar.

Zâna 3: - Ce să mai vorbim de albine,

(Salută respectuos albinele.)
Când cu toţii ştim prea bine.
Cât de harnice sunt ele,
Cum adună-n faguri miere.

Toate Zânele: Un cuvânt mai avem de zis:

Cei ce ne-au văzut aici
Pot să-nveţe lucruri bune
De la noi, de la albine,
De la gâze, de la flori.

Zefirul: De la vântul călător.

Cu veselia şi hărnicia
Întotdeauna prieteni buni să fim!
Îndrăzneţi şi curajoşi,
Ca în basmele cu feţi frumoşi!

La casetofon se aude: ,,Ciocârlia”.

Zefirul în dreapta; Soarele în stânga scenei.
Zânele dansează în cerc în mijlocul scenei.
Florile le înconjoară, formând un alt cerc.
Fluturaşii şi albinele formează cercul exterior.
Cercul 1 se învârte la dreapta.
Cercul 2 se învârte la stânga.
Cercul 3 se învârte la dreapta.
Când se termină melodia toţi se aşează turceşte cu capul între braţele încrucişate.

6
7