În căutarea bărbatului „perfect”

*Înainte de a dezvolta această idee țin să mă adresez cârcotașilor ce

vin cu remarci precum „s-au apucat toate de scris și de făcut blog-uri”.
În apărarea mea o să spun că am mult timp liber și îmi place să scriu,
nu urmăresc ceva anume cu blogul ăsta.

În urma unor discuții cu cea mai bună prietenă a mea am realizat că și

eu, la rândul meu, mă aflu în căutarea a ceva ce nu există. Toate ne
dorim un bărbat care să bifeze cât mai multe calități de pe listă, dacă
nu pe toate. În mare parte, aceste calități se regăsesc pe lista tuturor, și
anume, bărbatul ăla care are domiciliul într-o sală, cu V-ul perfect
conturat și cu pătrățelele de rigoare, un descendent al lui Adonis cu o
barbă nu prea aranjată și un aer ușor rebel, cu un simț dezvoltat al
esteticului, doar vrei să fie îmbrăcat mișto când ieși cu el în oraș, cu
cinci palate și un avion privat (palatele să fie localizate în puncte cât
mai îndepărtate unele de altele pe hartă, în diferite state, evident),
amuzant, inteligent și la curent cu subiectele ce sunt în vogă, că doar
vrei să porți discuții inteligente legate de teoria relativității și ultima
colecție Prada, un bărbat care te poate surprinde cu un buchet cât mai
mare de flori (101 de preferat, că așa se poartă) și cu niște cadouri cât
mai costisitoare, dar și un expert în ale sexului, altfel e fără sare și
piper. Dacă mai poate citi și gânduri, e perfect. În cazul meu, dacă mai
are pictate și niște tatuaje mișto e pachetul complet.

Să presupunem că prin absurd l-am găsi, am găsi bărbatul ăla care

bifează tot ce e pe listă, cu tot cu referințe. Întrebarea este: ce faci cu
el când îl găsești?

Așteptarea ca așteptarea, dar să vezi ce dureros o să fie când o să

realizezi că nu e ce trebuie și te plictisești după trei zile petrecute în
compania lui. E simplu, o să devină repede monoton și plictisitor.

Să revenim totuși cu picioarele pe pământ. Nu există încă genele care

să aibă drept rezultat ceea ce am descris eu mai sus.