...

”Zice că Baba Dochia era o babă bătrâna și avea un fiu, care îl chema
Dragobete Iovan.
Crescând, mamă-sa îl însură si-i dete nevastă.
Însă Baba Dochia trăia foarte rău cu noru-sa și de aceea o punea să facă lucru
peste puterea ei.
Pe la sfârșitul lui făurar, a trimis-o sa-i aducă fragi coapte.
Dumnezeu i-a dat fragi și a adus soacrei sale.
Baba când a văzut fragile coapte a chemat pe fiul său Iovan Dragobete sa
meargă cu oile și caprele la munte...
Sosind prima zi a lunii martie, Baba Dochia se îmbrăca cu nouă cojoace ...și
luă pe fiul său și ...plecă cu oile și caprele la munte.
Abia ajunsă la munte ...un viscol geros se puse pe ei ,si-i udă toate cojoacele.
Rabdă baba o zi și lepădă un cojoc.
Răbdă două și lepădă al doilea cojoc.
Și tot așa în fiecare zi, până când în a noua zi lepădă și cojocul al nouălea.
Atunci, cuprinsă de ger ...se uită la fiul său Iovan să vadă ce face.
Însa fiindcă Iovan Dragobete fusese mai rău îmbrăcat decât mama sa,
înghețase ...și din gură îi atârna un sloi de gheață”
Văzându-l baba crezu că fiul cântă la caval... “oile și caprele, asemenea
înghețase de mult.
Iar în noaptea a noua a înghețat și baba Dochia, sleindu-se pe o piatră din care
curge și astăzi apă...”
Simion Florea Marian,