UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT
DEPARTAMENTUL DREPT INTERNAȚIONAL ȘI EUROPEAN

Referat
la disciplina
Imigrația și advocacy pentru refugiați

Elaborat:
Masterand grupa 14,
programul „Drepturile Omului”
TULBURE ION

CHIȘINĂU – 2020
Drepturile copiilor migranți – cadrul juridic internațional
( regional/ universal)

Este cunoscut faptul că copiii sunt viitorul nostru, singura moștenire a

unei națiuni, care este practic obligată la rândul său de a implimenta și crea
un plan de cooperare a tuturor actorilor sociali, a factorilor decisivi, în
acţiunile de prevenire și combatere a încălcării drepturilor copilului la toate
nivelele. Din simplul motiv că orice comunitate poate deveni viabilă numai
în cazul în care aspiraţia spre prosperitate este alimentată de cetăţeni, actori
și parteneri gata să acţioneze în numele binelui comun.
Potrivit comunicatului d-lui Frans Timmermans, prim-vicepreședintele
Comisiei Europene, care a declarat că: „ Numărul copiilor care sosesc în UE
cu sau fără familiile lor a crescut dramatic. Trebuie să ne asigurăm că acei
copii care au nevoie de protecție o primesc efectiv, iar acest lucru trebuie să
se întâmple acum. Este datoria noastră morală și totodată responsabilitatea
noastră legală. Copiii ar trebui să constituie o prioritate de prim rang
deoarece sunt cei mai vulnerabili, mai ales când nu au pe nimeni care să îi
îndrume. Din acest motiv, trebuie de implimentat și asigurat o serie de
acțiuni concrete pentru a proteja, a susține și a urmări interesul superior al
tuturor copiilor.”
În asemenea context, trebuie de menționat că un rol important în
garantarea drepturilor acestor copiii îl are Convenţia privind statutul
Refugiaţilor, adoptată de O.N.U. în anul 1951, completată de Protocolul
adiţional din 1967, care defineşte noţiunea de persoană refugiată ca fiind
„persoana care, în urma [..]unor temeri jusitificate de a fi persecutată pe
motive de rasă, religie, naţionalitate, apartenenţa la un grup social sau
opinie politică, se găseşte în afara ţării a cărei cetăţenie o are şi care nu
poate sau, datorită acestei temeri, nu doreşte protecţia acestei ţări; sau
care, neavând nici o cetăţenie şi găsindu-se în afara ţării în care avea
reşedinţa obişnuită, ca urmare a unor astfel de evenimente, nu poate sau
datorită respectivei temeri, nu doreşte să se reîntoarcă”(art.1).
Dreptul refugiaţilor a fost conceput pentru a proteja şi asista
persoanele care trec o frontieră pentru că sunt victimele sau riscă să fie
victimele unor persecuţii în statul lor de origine. Problemele refugiaţilor
sunt tratate în Dreptul Internaţional Public la capitolul persoanelor fizice.
După cum am văzut, statutul de refugiat este acordat pe baza
individuală, şi nu pentru grupuri de persoane. Acesta este similar cu cel al
străinilor sau al cetăţenilor statelor, potrivit Convenţiei din 1951. Chiar dacă
statelor nu le revine nici o obligaţie de admitere pe o bază permanentă a
acestor categorii de persoane pe teritoriul lor, returnarea refugiaţilor şi în
state unde riscă să le fie încălcate drepturile fundamentale ale omului, sunt
interzise.
Convenția privind drepturile copilului definește expres că este
considerat copil, orice persoană din momentul nașterii, până la vârsta de 18
ani. În plus convenția garantează dreptul tuturor copiilor, oriunde nu s-ar afla
aceștia, de a fi protejați de discriminare, violență și neglijare. La fel potrivit
convenției, copiii trebuie tratați cu demnitate și respect, să fie îngrijiți, să se
dezvolte și să facă parte din comunitățile lor.
Deducem că fiecare copil, indiferent de statutul legal și de originea
lui, are drepturi fundamentale pe care autoritățile țării în care se află trebuie
să le respecte cu prioritate.
Copiii care solicită obţinerea statutului de refugiat, precum şi cei care
au obţinut acest statut beneficiază de protecţie şi asistenţă umanitară
corespunzătoare pentru realizarea drepturilor lor. Aceştia beneficiază de una
dintre formele de protecţie prevăzute de Legea nr. 270 din 18.12.2008
privind azilul în Republica Moldova, cu modificările şi completările
ulterioare, şi anume: statutul de refugiat, protecţie subsidiară, protecţie
temporară, respectiv protecţie umanitară temporară.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 270 din 18.12.2008 este prevăzut faptul
că minorul solicitant de azil sau beneficiar de protecţie internațională, de
protecție temporară sau de azil politic, însoțit sau neînsoțit, este protejat și
beneficiază de asistența corespunzătoare pentru a se putea bucura de toate
drepturile recunoscute de Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului şi
de celelalte instrumente internaţionale privind drepturile omului la care
Republica Moldova este parte. Respectiv în toate acțiunile și deciziile care
privesc minorii,  interesele minorului vor prevala.

În secțiunea a 4-a ( procedura în cazul persoanelor cu necesități

speciale) din Legea nr. 270, este prevăzut expres protecția acestor copii în
următoarele articole: art.66, art.67, art.68, art.69, art.70, art.71, respectiv este
menâionat faptul că
Cererea de azil a unui minor neînsoţit se examinează cu prioritate şi
nu poate face obiectul procedurii rapide. Iar autorităţile competente vor
asigura accesul la serviciile de reabilitare pentru minorii victime ale
abuzurilor, neglijenţei, exploatării, torturii, tratamentelor inumane sau
degradante ori care au suferit de pe urma conflictelor armate şi, în caz de
necesitate, le vor acorda asistenţa și consilierea necesară. Funcţionarii care
lucrează cu minori neînsoţiţi au o pregătire conformă necesităţilor în
dezvoltare a minorilor.
 Procedura are loc pornind de la interesul superior al copilului, luînd
în considerare opinia minorului neînsoțit în raport cu vîrsta și cu gradul lui
de maturitate, Direcția azil și integrare va iniţia cît mai curînd posibil toate
acţiunile necesare în vederea depistării/identificării părinților sau altor
îngrijitori ai minorului neînsoțit.

 Pe parcursul procedurii este reglementat că interesele minorului

neînsoţit solicitant de azil sînt apărate de reprezentantul său legal. Respectiv
minorul neînsoţit solicitant de azil cu vîrstă de pînă la 14 ani depune cerere
de azil prin reprezentantul său legal, iar cel cu vîrstă de 14 ani sau mai mult
o poate depune personal, asistat neapărat de reprezentantul său legal. Iar
minorul neînsoţit care şi-a manifestat, în scris sau oral, în faţa autorităţilor
competente,  voinţa de a obţine o formă de protecţie va fi înregistrat ca
solicitant de azil, urmînd ca cererea de azil să fie depusă cît mai curînd
posibil după numirea reprezentantului legal. Iar în cazul în care minorul
neînsoţit şi-a manifestat, în scris sau oral, în faţa autorităţilor prevăzute la
art.52 lit.b)–d), din legea menționată mai sus ,voinţa de a obţine o formă de
protecţie, autorităţile vor informa în aceeaşi zi Direcţia azil şi integrare, care
va asigura transportul minorului.

În acest context, putem concluziona că foarte important este aportul

fiecăruia dintre noi, și desigur a organizaţiilor neguvernamentale, însă
intervenţia acestora trebuie să fie sprijinită de către guverne. Experţii
internaţionali au precizat expres că dincolo de identificarea nevoilor copiilor
refugiaţi, trebuie identificate şi soluţiile de care au nevoie organizaţiile şi
instituţiile care lucrează cu refugiaţii, astfel încât profesioniştii şi voluntarii
să poată acţiona eficient pentru ameliorarea situaţiei acestora, dar în special
pentru a fi capabili să garanteze respectarea drepturilor omului şi implicit ale
copiilor.