Cerință notă suplimentară clasa a X-a A

Veți compara în min. 1 pag. Word (FONT 12, JUSTIFIED, SPAȚIERE RÂNDURI
1,5 , FĂRĂ SPAȚII ÎNTRE PARAGRAFE, MARGINE 2,5) basmul ,,Povestea lui Harap-
Alb” cu filmul ,,Fury” (regia David Ayer, producția Columbia Pictures, SUA, 2014) din
perspectiva trăsăturilor comune ale narațiunii și ale construcției personajelor.

Veți avea de urmărit:

1. punctele comune între basm și film

2. punctele de diferențiere între basm și film
3. o modalitate estetică (stilistică) de realizare a elementului fantastic/captivant (efecte
speciale, costume, muzică, etc.) comparată cu o modalitate estetică de realizare a
funcției în basm (de citat între ghilimele exemple de replici/gesturi
neobișnuite/elemente de oralitate/ limbaj metaforic etc.)

Voi depuncta greșelile de limba română, inclusiv neprecizarea sursei din care s-a citat în
situația în care vă folosiți și de alte surse (măsuri anti-plagiat). Nu voi lua în considerare acele
lucrări fără diacritice sau copiate din surse precum imdb.com, comentariile-prezentare de pe
rottentomatoe.com, wikipedia sau orice altă sursă identificabilă și neevidențiată la
bibliografie. (Adică puteți lua informații din aceste surse, dar trebuie să le citați și să le
menționați la finalul lucrării, în bibliografie – adică în lista cu sursele pe care le-ați consultat.
În această listă va fi inclus și basmul discutat!!!)

Câteva precizări/sugestii de la care puteți porni și le puteți dezvolta+exemplifica.

Sugestiile următoare sunt citate din teoreticianul V. I. Propp, Morfologia basmului, trad. de
Radu Nicolau, București, Univers, 1970. Puteți dezvolta una sau mai multe idei/trăsături ale
basmului, exemplificate, particularizate în cele 2 opere pe care le veți aborda.

,,De regulă, basmul începe cu o situaţie iniţială oarecare. Sînt enumeraţi membrii
familiei sau,

alteori, viitorul erou (să zicem — un soldat) este pur şi simplu introdus în scenă fie prin
menţionarea directă a numelui său, fie prin descrierea condiţiei sale. Vom defini acest element

drept situaţie iniţială. După situaţia iniţială urmează Eroul scapă de urmărire (def. = salvarea;
s. conv. = S) prin diverse situații:

1. Eroul zboară prin aer (alteori scapă printr-o

fugă fulgerătoare). Eroul pleacă în zbor pe cal/ purtat de gîşte etc.

2. Eroul fuge şi seamănă obstacole în drumul urmăritorului . Eroul aruncă o perie, un

pieptene, un ştergar, care se prefac în munte,codru des şi apă mare. Situaţie similară: Mută-
Munţi şi Smulge-Stejari-mută munţii din loc şi smulg din rădăcini stejarii aşezîndu-i în calea

Zmeoaicei.

3. În timp ce fuge, eroul se preface în obiecte care îl fac de nerecunoscut . Fata de împărat se
preface împreună cu feciorul de împărat în fîntînă şi căuş, în biserică şi preot.

4. Fugind de urmăritor, eroul se ascunde . Pîrîiaşul, mărul şi cuptorul o ascund pe fată.

5. Eroul se ascunde la făurari. Zmeoaica îl cere pe vinovat de la făurarii la care s-a ascuns
Ivan. Făurarii o apucă de limbă şi o bat cu baroasele. Basmul cu nr. 90 este fără îndoială
înrudit cu această formă: soldatul bagă pe draci în raniţă şi îi duce la făurari, care îi bat cu
baroasele.

6. Eroul scapă cu fuga prefăcîndu-se fulgerător în tot felul de animale, pietre etc. Eroul fuge

prefăcîndu-se pe rînd în cal, ghigorţ, inel, grăunte, şoim . Elementul esenţial al acestei forme
îlconstituie metamorfozarea/ transformarea. Fuga ca atare poate chiar să lipsească uneori,
formele de acest tip putînd fi considerate o subclasă aparte. Fata este ucisă, dar din ea se ridică
o grădină; grădina este tăiată, dar din ea se iveşte o piatră etc.

7. Eroul evită ispitele pregătite în drumul lui de zmeoaicele metamorfozate. Ivan taie grădina,
surpă fîntîna etc. Din ele curge sînge.

8. Eroul nu se lasă înghiţit. Călare pe calul său, Ivan sare peste gura zmeoaicei. El o
recunoaşte pe zmeoaică în clipa cînd ea se preface în leoaică şi o ucide.

9. Eroul scapă de atentatul la viaţa lui. Animalele îi scot la timp dintele de mort din cap.

10.Eroul sare în alt copac. Foarte multe basme se termină cu salvarea eroului ameninţat de
urmăritor. El ajunge acasă, apoi face nuntă dacă personajul salvat de el e o fată etc. Dar
lucrurile nu se petrec întotdeauna aşa. Uneori basmul îl face pe erou să aibă de înfruntat o
nouă nenorocire. Apare din nou răufăcătorul, obiectul căutării — găsit între timp— îi este din
nou răpit, Ivan însuşi e ucis ş.a.m.d. Cu alte cuvinte, prejudicierea de la care pleca întreg
basmul este repetată, uneori în exact aceleaşi forme ca la început, alteori în forme diferite, noi
pentru basmul respectiv, ceea ce constituie de fapt începutul unei noi naraţiuni. Nu există
forme specifice de prejudiciere în cazul repetării; cu alte cuvinte, ne sînt pur şi simplu redate
din nou răpirea, vrăjirea, uciderea etc. Constatăm însă prezenţa unor răufăcători specifici
pentru această nouă nenorocire: fraţii mai mari ai lui Ivan. Cu puţin timp înainte să ajungă
acasă, ei îi iau lui Ivan cele dobîndite, ba uneori îl şi omoară. Dacă îl lasă în viaţă, ca să se
creeze premisele unei noi căutări, eroul trebuie separat de obiectul căutării sale printr-o nouă
şi cît mai mare întindere. Ceea ce se realizează printr-aceea că fraţii îl aruncă pe Ivan într-o
prăpastie (într-o groapă, într-o împărăţie subpămînteană, uneori în mare), această deplasare
silită durînd uneori chiar şi trei zile încheiate. Apoi totul se reia de la început, adică revin
întîlnirea întîmplătoare cu donatorul, încercarea trecută cu bine sau ajutarea celui întîlnit etc.,
obţinerea uneltei năzdrăvane şi folosirea ei pentru întoarcerea acasă, în împărăţia alor săi. Cu
începere din acest moment, dezvoltarea este diferită de cea de la începutul basmului, ceea ce
se va vedea din cele ce urmează. Acest fenomen înseamnă că multe basme sînt alcătuite din
două serii de funcţii, pe care le putem numi mişcări. O nouă prejudiciere creează o nouă
mişcare, un şir întreg de basme fiind uneori reunite astfel într-o singură naraţiune. Subliniem
faptul că, deşi creează o nouă mişcare, dezvoltarea pe care o vom schiţa mai jos constituie
continuarea basmului dat. În această ordine de idei, va trebui să dăm ulterior răspuns la
întrebarea cum putem determina numărul de basme existente în unul şi acelaşi text.

Apare tema inițierii și a maturizării treptate a eroului. Funcția de prejudiciere este totodată un
motiv narativ prin care se concretizează aceste teme. Basmul românesc, nota Pompiliu
Constantinescu, ilustrează toată filosofia noastră populară, între fatalitatea răului și ideala
căutare a binelui. (Pompiliu Constantinescu, Scrieri, Editura Pentru Literatură, București,
1967-1969).
Prejudicierea făcută de răufăcător este definitorie în procesul de inițiere al eroului.
Străduința și reușita de a depăși prejudiciul sunt probe care demonstrează statutul de erou al
lui Greuceanu pe de o parte, și al lui Norman Ellison pe de altă parte. Norman, un novice aflat
pe calea inițierii, nu are puteri supranaturale, dar izbânda sa se datorează ascultării sfaturilor
mentorului.”