Biletul la ordin

REFERAT
 Biletul la ordin, sau Cambia, este definită ca ”înțelegerea ” prin care un ”trăgător”
îi impune ”trasului” să plătească o anumită sumă anterior stabilită beneficiarului.
O regulă a Biletului la Ordin este că ”trăgătorul” are față de ”tras” o datorie, o promisiune
de returnare a banilor.
Există mai multe cazuri de utilizare a biletului de ordin. Spre exemplu, dacă
beneficiarul dintr-o anumită situație este la rândul lui debitor, acesta poate crea un bilet
de ordin prin care să impună plata celui care ii este dator.
Biletul la ordin (dacă nu este în alb) conține:
 datele de identificare ale platitorului
 datele de identificare ale beneficiarului
 suma tranzacției
 data tranzacției
 numărul contului din care se va face plata
 numărul contului unde se vor trimite banii
 semnătura emitentului
 ștampila emitentului
Pentru a obține o garanție suplimentară emitentul poate solicita o ”garanție” care
se numește avalizare, proces prin care avalistul, solicitatul, garantează îndeplinirea
obligațiilor asumate. Dacă această garanție a fost asigurată, în cazul în care avalistul nu-și
indeplinește obligațiile asumate, acesta poate fi tras la răspundere de către beneficiar
chiar dacă avalistul nu are nicio legătură economică cu ”trasul”.
Așadar, biletul la ordin este o metodă prin care se pot achita mai multe datorii în
același timp. Prima, cea a trasului față de trăgător, și a doua cea a trăgătorului față de
beneficiar.
Biletul la ordin există ,din punctul meu de vedere, în istorie, cu mult înainte să depindă de
o lege. Peste tot în lume a fost folosită această metodă de plată. Ideea de ”a lua pe caiet”
mi se pare similară cu ideea de bilet la ordin. Diferența este că un intermediar nu este
neapărat necesar dar principiul de garanție a plății datoriei fără plata pe loc e același. De
asemena plata prin scrierea unui cec este similară cu ideea de Bilet la ordin întrucât
”trasul” este banca. Ideea de plată pe datorie a existat încă dinainte să existe ”un caiet”,
un cec, un bilet de ordin sau orice altă formă de garanție, presupun de pe vremea când
cuvântul și onoarea unui individ erau o garanție suficientă. Odată cu pierderea integrității,
onoarei, demnității individuale însă, a devenit necesară crearea unor noi metode de a
garanta asumarea obligației unui individ și din punctul meu de vedere, așa au aparut
avocații și dreptul în sine, pentru ca societatea să se poată asigura de integritatea unui
individ. Astfel, principiul de ”plată pe caiet” a devenit Bilet la ordin, acesta fiind
dependent de ”Legea nr. 58 din 1 mai 1934” care enumeră amănunțit conținutul unui bilet

PAGE 1
de ordin, (articolul 1) și consecințele care pot fi suportate în cazul în care nu este
completat corect sau complet și condițiile în care poate exista.
Cele mai interesante condiții pe care le-am citit legate de ”Cambie” sunt faptul că
trăgătorul, cel care inițiază plata, poate adăuga o dobândă care dacă nu are o dată
specifică se ia în considerare de la data emiterii biletului. Cu toate acestea dacă nu se
precizează și cât urmează să fie dobânda, aceasta nu se ia in considerare. (Articolul 5)
Altă condiție a biletului este legată de suma înscrisă pe acesta. Dacă suma în cifre
este diferită de cea în scris, atunci se ia în considerare cea în scris iar dacă există mai
multe sume înscrise pe bilet se ia în considerare cea mai mică dintre acestea. (Articolul 6)
O condiție foarte interesantă mi se mai pare cea de la articolul 7: ” Dacă cambia
poarta semnături ale unor persoane incapabile de a se obliga prin cambie, semnături false
sau semnături ale unor persoane imaginare, ori semnături care pentru orice alt motiv nu
ar putea obliga persoanele care au semnat cambia, sau în numele cărora ea a fost semnată,
obligaţiunile celorlalţi semnatari rămîn totuşi valabile”. Ce am înțeles e că dacă unul din
cei trei care s-au învoit nu poate prin imposibilitate financiară sau lipsa existenței, o
persoană nu-și duce la îndeplinire partea de ”învoială” ceilalți doi sunt totuși obligați să o
facă chiar dacă din punctul meu de vedere lipsa unui ”intermediar” ar elimina convenția
biletului la ordin prin simplu fapt că nu mai reprezintă o cambie deoarece aceasta prin
definiție are nevoie de trei ”participanți”.
Condițiile impuse pentru realizarea unei cambii valide sunt foarte clare și foarte
multe, dar numărul lor este justificat de multitudinea de conflicte care pot apărea din
cauza unei neclarități în legea care reprezintă acest titlu.
Principalele caracteristici ale biletului la ordin sunt:
 Biletul la ordin este un titlu de credit, deoarece suma menționată în cuprinsul său
se plătește la un anumit termen de la emitere.
 Biletul la ordin are ca obiect plata unei sume de bani.
 Biletul la ordin este un titlu complet, ceea ce înseamnă că pentru valorificarea lui
nu pot fi folosite elemente extrinseci
 Biletul la ordin este un titlu la ordin exprimat prin faptul că până la scadență poate
fi transmisă mai multor persoane consecutiv, prin gir
 Biletul la ordin este un titlu abstract, deoarece drepturile și obligațiile pe care le
conține sunt independente de raporturile juridice care au generat sau determinat
emiterea sa.
 Biletul la ordin creează obligații autonome, pentru că obligația fiecărui participant
la derularea sa are o existență de sine stătătoare
 Biletul la ordin creează obligații necondiționale, în sensul că obligațiile pe care le
cuprinde nu pot fi subordonate unei condiții (eveniment viitor și nesigur) ori unei
contraprestații din partea posesorului biletului la ordin.
 Biletul la ordin creează obligații solidare, ceea ce înseamnă că răspunderea
subiectelor raporturilor juridice generate este solidară.
În concluzie, biletele la ordin sunt titluri de credit frecvent utilizate în practica
comercială prin care emitentul se obligă să plătească beneficiarului sau la ordinul
acestuia, într-un anumit loc, o sumă de bani, principalul lor avantaj de ordin practic

PAGE 2
fiind acela că, permite demararea deîndată a procedurii executării silite pentru
recuperarea sumelor de bani datorate şi neachitate.

PAGE 3