Insolvența și Falimentul

REFERAT
 Insolvența este prin definiție un caz de insolvabilitate așadar este momentul în
care bunurile unui debitor au o valoare mai mică decât suma care trebuie plătită de către
acesta.

Termenul este bineînțeles cât se poate de bine explicat si exemplificat de cărțile

de specialitate și de știri, povești de la cunoștințe sau radio sau mai nou de pe rețelele de
socializare. Deși nu mulți sunt familiarizați cu termenul de ”insolvență” acesta este unul
mai comun decât ar vrea orice antreprenor să fie, din punctul meu de vedere.

În orice caz și din orice punct de vedere această situație ar trebui evitată de orice
antreprenor, iar după părerea mea mai ales de cei ”proaspeți” în domeniu deoarece o
asemenea situație îți poate afecta credibilitatea în fața firmelor partenere. Asta în cazul în
care bineînțeles respectivul își mai poate reveni la normal din punct de vedere financiar,
pentru a repune pe picioare afacerea pe care a lasat-o să cadă în insolvență dar din
cunoștințele mele nu foarte vaste nu prea se ajunge în punctul revenirii la normal și
încercării de recâștigare a încrederii firmelor partenere.

Astfel, pentru evitarea acestui nefericit eveniment, cea mai simplă și eficientă
soluție este să ne documentăm pe baza subiectului, întrucât insolvența este tratată de
Codul Civil și de Codul de Procedură Civilă. De aici se înțelege ca insolvența este un
proces nu un simplu eveniment singular care se întâmplă fără niciun fel de
”avertisment” , deci poate fi evitat cel puțin dacă nu combătut, având mai multe etape și
după părerea mea mai multe ”trepte de gravitate”.

Insolvența se poate preveni cel mai simplu prin calcularea și anticiparea

cheltuielilor, încadrarea lor într-un buget și respectarea acestui buget. Este o metodă
aplicabilă în orice circumstanță și de către orice individ. Dacă în joc însă este o afacere,
pentru a nu risca insolvența cu toate ”metodele de prevenție” luate, există firme
specializate care pentru o sumă de bani țin afacerea ”pe picioare” cu toate acestea, din
punctul meu de vedere consultanții sunt un fel de pseudo-mercenari în domeniul
afacerilor. Nu din cauza ca merg pe principiul ”went to the highest bidder” (a merge cu
cel care plătește cel mai mult) ci mai degrabă ”trade with the highest bidder” (a
tranzacționa cu cea mai profitabilă persoană juridică). Cu alte cuvinte, dacă ai bani te
ajută să ți-i păstrezi, dacă deja ești deja ”cu un picior țn prăpastie” cel mai probabil vor
vrea să pară interesați dar în imposibilitate sau dispuși să tea jute dar bineînțeles gata să
profite de disperarea ta.

Așadar, pentru a evita căderea în acest ”grup de șacali” din care fac parte toate
firmele, organizațiile ”gata să te ajute” când ești la pământ, cel mai bine din punctul meu
de vedere este să cunoaștem consecințele a ceea ce facem, pentru că asta convinge cel
mai ușor (mai ales românii) să ia o decizie, consecințele și bineînțeles, cât sunt ele de
grave și cât de tare trebuiesc evitate.

PAGE 1
 Consecințele insolvenței sunt pe cât de simplu de înțeles, pe atât de grave
deoarece constrâng debitorul în domeniul tranzacțiilor întrucât acesta nu mai este de
încredere pentru ca o altă terță parte să investească sau să facă tranzacții cu acesta.

O enumerare mai evidentă a acestor consecințe :

 ”Incapacitatea funcţionarilor publici, judecătorilor-sindici, practicienilor în insol-

venţă, executorilor judecătoreşti, precum şi a altora asemenea persoane, care ar
putea influenţa condiţiile vânzării făcute prin intermediul lor sau care are ca
obiect bunurile pe care ei le administrează ori a căror administrare o
supraveghează -art. 1654 alin. (1) lit. c).”
 ”Incapacitatea judecătorilor, procurorilor, grefierilor, executorilor, avocaţilor,
notarilor publici, consilierilor juridici şi practicienilor în insolvenţă de a cumpăra,
direct sau prin persoane interpuse, drepturi litigioase care sunt de competenţa
instanţei judecătoreşti în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea (art. 1653
C. civ.).”
 ”Incapacităţile de a vinde. Codul civil prevede următoarele incapacităţi de a
vinde: incapacitatea mandatarilor, părinţilor, tutorelui, curatorului,
administratorului provizoriu, funcţionarilor publici, judecătorilor-sindici,
practicienilor în insolvenţă, executorilor de a vinde bunurile proprii pentru un preţ
care constă într-o sumă de bani provenită din vânzarea ori exploatarea bunului sau
a patrimoniului pe care îl administrează ori a cărui administrare o supraveghează,
după caz (art. 1655 C. civ.).”

Cu alte cuvinte nu doar că orice persoană poate fi afectată de insolvență dar nu e

singura afectată. Nimeni din jurul mandatorului, familie, parteneri de afaceri nu mai pot
face tranzacții cu bani care provin din afacerea în stare de insolvență sau din bunuri,
acțiuni, suspectate să aibă legătură cu respectiva afacere. De asemena, ca persoană fizică
în stare de insolvență, îți pierzi dreptul de a face tranzacții în numele tău sau a
organizației, firmei pe care o reprezinți.

O problemă foarte des ridicată însă este diferența dintre insolvență și faliment.

Spre deosebire de insolvență, falimentul este o procedura de încetare a existenței unei

societăți comerciale, încetare ce se aplică persoanelor juridice care nu mai pot onora
datoriile lor comerciale. Cheltuielile necesare desfășurării procedurii urmează a fi

PAGE 2
suportate de către debitor. Falimentul are drept scop prefacerea în bani a bunurilor din
averea persoanei în caz de faliment, în vederea satisfacerii datoriilor.

În concluzie, ”Insolvența” (provenită din latinescul ”solventem” care înseamnă a plăti

și prefixul ”in” din care deducem incapacitatea de plată) și ”Falimentul” (provenit la noi
din limba germană dar cu un sens mult mai clar în latină, și mai departe în engleză
-bankruptcy- întrucât este compus din ”banca” care înseamnă evident bancă și ”rompere”
care înseamna a rupe, a strica, ”banca rotta” din italiană fiind cea mai expresivă denumire
a procesului) sunt situații de evitat pentru ca un individ să-și păstreze libertatea
tranzacțională.

PAGE 3